15 oct. 2016

Un doberman supărat

S-a întâmplat cu mulţi ani in urmă (mult inainte de 1990) – nu sunt sigură că numele celor implicaţi sunt cele pe care mi le amintesc (ale unora nici nu mi le amintesc), dar nu e important.

E o poveste de genul cineva mi-a zis că altul a zis…
Într-o zi vin in discuţie câinii cu personalitate puternică. Tocmai aflasem şi noi de existenţa câinilor pitbull şi circula poanta că dintr-o camera in care intră un culturist şi un pitbull iese numai pitbullul. Habar nu aveam atunci cum arată un pitbull, iar când am vazut prima poză nu m-a impresionat – apoi, când am întâlnit primul pitbull, mi-am schimbat părerea.

Mno, era vorba despre câini şi ţăcănelile unor rase. Dobermanul era celebru prin RO, in ideea că la un moment dat (pe la vârsta de 7 ani) înnebuneşte şi-şi atacă stăpânul (cică, îi creşte creierul şi-o ia razna). Nici vorba de asa ceva (am aflat repede), dar când nu ştii – şi nu găseşti oriunde informaţii – tinzi să crezi. Erau in Braşov la acea vreme doi dobermani superbi (altfel nici nu sunt dobermanii) pe care-i întâlneam prin zona unde locuiau bunicii şi unde mergeam des la vremea aceea. Nu mi se păreau fioroşi, ci doar mândri. :) Alţi dobermani nu am văzut – pe vremuri puţini erau cei care aveam câini şi ne plimbam cu ei prin oraş şi era aproape imposibil să nu ajungem să aflăm cum se numesc câinii, ce temperament au etc.. Dar nici despre asta nu e vorba aici…

In grupul “de discuţii” amintit la început cineva ne povesteşte întâmplarea povestită lui de amicul unuia al cărui frate avea un câine doberman. Fratele proprietar de câine locuia la casă şi celalalt avea cheie şi mergea acolo când avea chef. Aşa a făcut şi in ziua respectivă. A intrat in casa, şi-a făcut cafea şi pentru că animalul îl tot urmărea l-a impins cu piciorul. Dobermanul, mândru, s-o fi simţit ofuscat, aşa că l-a alergat pe intrus până ce acesta a ieşit in curte – şi afară era rece. Intrusul a pus între el şi câine masa din lemn de acolo. Câinele s-a înţepenit pe picioare in faţa lui. Cum încerca omu’ să se deplaseze spre casă cum şi dobermanul, mârâind, se deplasa pe aceeaşi direcţie; omu’ voia să se apropie de poartă, să plece, câinele pe aceaşi direcţie. Să n-o lungesc mai mult: intrusul a stat in curte (zicea povestitorul) câteva ore, până când fratele lui a venit de la muncă şi a închis câinele. Din acea zi fratele fără câine n-a mai avut curaj să meargă singur acolo.

Dobermanul este între cei mai buni câini de pază şi de apărare, având o viteza de reacţie extraordinară. Karl Friedrich Louis Dobermann este “părintele rasei”. Sunt câini inteligenţi, loiali, energici, curajoşi şi puternici, în ciuda aparenţei graţioase. Sunt neînfricaţi şi foarte determinaţi atunci când sunt puşi în faţa unei ameninţări sau a unei sarcini de lucru. Posedă o doză semnificativă de ferocitate dar care poate fi ţinută strict sub control. Nu sunt atât de agresivi şi periculoşi pe măsura reputaţiei, dar trebuie luaţi în seamă pentru ca nu le plac necunoscuţii. Femelele sunt adesea mai încăpăţânate şi mai greu de educat decât masculii. Sunt câini care prezintă un instinct de protejare a stăpânului foarte puternic şi nu au nevoie de instructaj specific pentru a fi calificaţi ca şi câini de pază. (wikipedia).

Socializaţi aşa cum se cuvine, educaţi de un om cu un caracter puternic (care să îi poată domina mai ales psihic), crescuţi in familie – nu in spatele curţii, mângâiaţi o dată pe săptămână – aceşti câini cresc blânzi cu oamenii şi cu animalele; sunt iubitori, răbdători şi au grijă de copii ca şi cum ar fi puii lor, dar nu trebuie lăsaţi pe mâna copiilor mici, care nu ştiu să se poarte cu ei, pentru că există riscul de a-i speria – nu-i muşcă, dar simulează un atac ce-i poate speria groaznic şi pe copii şi pe părinţi.
Sunt buni câini de urmă dar şi ca însoţitori pentru persoane cu dizabilităţi, sau in terapia cu animale.

4 comentarii:

  1. Parca spui povesti "vanatoresti"! Poate sunt frumosi si inteligenti si puternici, dar intr-un apartament de bloc sigur nu as lua o astfel de rasa. Se schimba situatia cand ai o casa si curte. oricum, mi-ar fi mila sa tin un caine la bloc. Si el ar avea nevoie de mai mult spatiu ca si noi. Oricum personajul din povestioara cred ca s-a invatat minte pe toata viata...
    Un weekend placut, draga Diana! Pupici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Sper ca personajul s-a invatat minte. Retorica: oare de ce n-or fi unii capabili sa se informeze despre cainii langa care traiesc (chiar daca nu sunt ai lor)?
      Si noi am zis ca n-o sa crestem caini in apartament de bloc, dar a fost altfel, pentru ca am avut numai caini gasiti traind in conditii nu prea fericite sau abandonati de stapani.
      Dobermanul e un caine sensibil la raceli (la frig, ploaie) si e fericit si intr-un apartament de bloc daca are parte de multa miscare zilnic. Ideal, (si) pentru Doberman, e o curte, sa fie liber.
      Cainii de talie mica – dar si unii dintre cei de talie medie sau mare – se adapteaza usor in apartament; inclusiv American Staffordshire Terrier se simte bine la bloc – poate pentru ca este genul caruia ii place sa petreaca mult timp in compania stapanului. :)Si Labradorul, Boxerul, Dalmatianul, Ogarul afgan sau rusesc se adapteaza foarte bine in spatiile mici. Si Collie, doar ca lasa par mult si trebuie bine periat, ceea ce necesita timp in plus pentru el.

      Multumesc, Suzana draga. Iti doresc sa ai un weekend minunat! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Ce frumos ai scris, dragă Diana, despre acest câine atât de frumos și grațios. Da, în jurul lui au circulat multe „legende” aiurea și e păcat că oamenii au crezut atâtea aiureli despre acești câini minunați, care se atașează atât de bine de oameni. Lecția acelei persoane este elocventă pentru cât de mult știu Dobermanii să-și apere casa și oamenii din ea. Desigur, la un câine cu atâtea calități și forță fizică, o educație aiurea poate să facă din el un câine periculos, dar asta e valabil pentru orice rasă, atunci când omul îl învață pe cățeluș.... „arta războiului”. Chiar mă uitam zilele trecute la niște „indieni” din cartier, mândri foc că dulăii lor de rasă se rupeau în lupte, în fața blocului. Asta deși toată lumea știe că așa ceva este interzis. Deh, ca la noi, la români...
    O seară frumoasă, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Alex draga.
      Imi plac toti cainii, foarte mult, dar unele rase ma fascineaza - intre acestea e si rasa Doberman. Emana forta, desi nu e masiv; e ca un om cu personalitate puternica; ii simti forta. :)
      Ce nenorociti! Ar trebui reclamati... Stiu, e o adevarata nebunie cu reclamatia, pentru ca cer nume, adresa si e riscant daca politaii nu pastreaza anonimatul celui care a reclamat... Corect, spus, pentru multe situatii: "ca la noi, la români". :(
      Multumesc, Alex. iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana frumoasa!

      Ștergere