Crăciun alb, Crăciun verde!

Crăciunul alb - cu zăpadă, adică - este pentru mine mai mult decât o dorință: e obișnuință. Din copilărie și până acum... vreo zece ani (?) de Crăciun a fost mai mereu zăpadă! Excepțiile au fost rare, iar acum par a deveni regulă - ceea ce mă întristează, oarecum, deși știu că nu e despre zăpadă și despre oameni de zăpadă.

Crăciun alb înseamnă că totul e acoperit cu un strat gros de zăpadă și în ziua de Crăciun ninge.

Pentru obiectivitate: în emisfera sudică a Pământului, de Crăciun e, practic, începutul verii astronomice, ceea ce înseamnă că acolo Crăciunul e verde, cu puține excepții. Chiar și în emisfera nordică, nu e zăpadă peste tot.

E clar că (și eu) asociez zăpada cu lunile de iarnă, între care se numără și luna decembrie. La munte, iarna, se presupune că ninge! Îmi place zăpada și aș vrea să fie zăpadă de Crăciun. În adolescență, conștientizând că sunt zone unde oamenii nu se bucură de Crăciun cu zăpadă, mi s-a părut... nefiresc. Mai apoi am aflat că există oameni care nu au văzut niciodată zăpadăp;

Având în vedere că e sărbătorit Crăciunul în mai toate zonele lumii și nu în toate zonele unde e sărbătorit este și zăpadă în lunile de iarnă de ce s-a creat ideea Crăciunului alb? A fost o curiozitate, și am căutat informații...

De unde nostalgia Crăciunului alb

Cineva a scris că Elizabeth Drinker, quaker (deci, considera ziua ca pe una obișnuită), a ținut un jurnal din 1758 până în 1807 - in 1794 a scris și despre Crăciunul din acel an: Este un Crăciun verde, dar am încredere că nu înseamnă cimitire pline. Poate că Providența ne va da suficient frig și zăpadă pentru a curăța aerul, despre care nu se poate spune că e altfel în prezent, dar aparențele sunt adesea eronate.

Practic, o iarnă fără zăpadă putea conduce la recolte slabe, ceea ce putea însemna foamete și, pe cale de consecință, moarte - cimitire pline, altfel spus. Zăpada este îngrășământul săracului; cu cât e mai multă, cu atât recoltele sunt mai bune - circula un proverb (și) in acea vreme. Altfel spus, un Crăciun alb însemna cimitire goale.

O altă explicație poate fi găsită în faptul că la acea vreme in care bolile transmisibile pe calea aerului erau în mare parte incurabile, vremea rece îi determina pe oameni să stea mai mult prin case, iar vremea caldă îi indemna la socializare și atunci oamenii se îmbolnăveau în număr mare, ceea ce putea însemna mai multe decese. Când era zăpadă oamenii ieșeau mai rar și decesele erau mai puține.

Zicala Crăciun alb cimitire goale, Crăciun verde cimitire pline e originară din Europa; unele variante erau cunoscute în Anglia, Scoția, Germania, Scandinavia și alte țări în care regulă era că iarna e zăpadă. Deși ideea era considerată un basm, un Crăciun alb ajunsese să fie considerat norocos, devenind ceva ce oamenii așteptau cu nerăbdare, își doreau - cu toate că în Anglia, de exemplu, ninsoarea (zăpada) nu era (nu este) un fenomen tocmai frecvent. În timp, ideea Crăciunului alb a prins în multe zone și Crăciunul a început să fie considerat "ziua copiiilor". Scriitorii au început să scrie despre copii care fac omeni de zăpadă, îngeri de zăpadă și se bucură jucându-se in zăpadă de Crăciun.

Unii istorici consideră că noțiunea de Crăciun alb a fost popularizată de Charles Dickens, în ale cărui povești sunt descrise zile de Crăciun cu multă zăpadă; sunt povestiri care se bazează pe descrierea iernilor copilăriei lui, când s-a întâmplat să fie cel mai rece deceniu din Anglia. Cartea lui Charles Dickens, Colind de Crăciun (scrisă în 1843), e unul dintre motivele pentru care cei din epoca victoriană au asociat Crăciunului zăpada (Crăciun alb). În mai multe cărți pe care le-a scris a pus mult accentul pe zăpadă în perioada Crăciunului.

La începutul erei victoriene (1837), Marea Britanie se afla într-o mini-eră glaciară, care a durat între 1550 și 1850, perioadă în care, la Londra, pe Tamisa înghețată, se desfășura deseori un târg de iarnă. Între 1836/1837, a fost o iarnă extrem de rece, cu o uriașă furtună de zăpadă în sudul Angliei, in Ajunul Crăciunului din 1836. ;

Gânduri despre Crăciun (alb sau verde)

Mai mult sau mai puțin, mi-am satisfăcut curiozitatea în legătură cu ideea Crăciunului alb și, evident, am rămas la părerea inițială: iarna are mai mult farmec atunci când totul afară e alb. E mai... pur, e mai strălucitor.

Poate că Isus s-a născut în 25 decembrie, poate că s-a născut la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie (cum pare a se deduce din Biblie), dar contează mai puțin, cât timp nu e pierdută din vedere ideea, spiritul acestei sărbători. Dar tot mi-ar plăcea să fie cu zăpadă.

Cercetătorii nu sunt de acord în ceea ce privește etimologia termenului Crăciun și acesta rămâne ca fiind de origine populară, nu termen oficial al Bisericii unde termenul este Nașterea Domnului (Nascere Domini). Hm. Cum ar suna urările dacă renunțăm la cuvântul Crăciun și utilizăm Nașterea Domnului?! Sau... nu se fac urări, cum sunt și de Paște?!

Crăciunul sărbătorit de necreștini

Căutând informații despre Crăciunul alb și despre Crăciunul verde mi-a atras atenția observația cuiva, într-un comentariu: "și necreștinii sărbătoresc Crăciunul". Am observat și singură că se întâmplă, dar nu am dat importanță.

Crăciunul este o sărbătoare frumoasă. A devenit atât de cunoscut Crăciunul și, mai ales, comercializat de-a lungul timpului încât pare că sunt două sărbători? Un Crăciun comercial, cu Moș Crăciun, brad împodobit, petreceri cu multă mâncare, băutură, primirea și oferirea de cadouri - o sărbătoare care durează o zi, apoi toți se întorc la lucru sau... au o vacanță până după Anul Nou și fiecare se bucură cum poate de această vacanță, de acest concediu? Și Nașterea Domnului, sărbătoare menită să celebreze nașterea lui Isus, o sărbătoare care durează până la Bobotează?

De ce sărbătoresc și necreștinii? Pentru că le place ideea bradului împodobit, a cadourilor oferite și primite, întâlnirile cu familia și prietenii?! Poate că e sărbătorită de acei necreștini (și/sau atei) care... încă nu știu că simt o chemare?! 😊 Sau poate este un pas pe care aceștia îl fac spre... împăcare? Doar întreb, și mă întreb.

Ar fi ciudat ca ne-evreii să sărbătorească Hanukkah (Sărbătoarea Luminilor) sau ne-musulmanii să sărbătorească Ramadanul? Poate părea nefiresc, dar n-ar fi, oarecum, un fel de înfrățire între oameni, o mai bună cunoaștere a celuilalt? Sigur, in familiile și/sau in cercurile de prieteni etc. în care membrii au religii diferite armonia tuturor sărbătorilor este, cumva, de la sine înțeles.

În fond, Isus nu făcea diferență între oameni și nu venise să-i judece, ci să le salveze sufletul. El vede in inimile oamenilor, știe ceea ce aceștia gândesc și speră.

🎄🎁🌍 Crăciun (alb și verde) fericit! 🌎 🎁🎄

Postare programată

(revin in 26-27 decembrie)