25 aug. 2013

Scurtătura prin pădure



Munciseră la porumb până spre seară. Acum s-au retras la umbrar să ciocnească un pahar cu vin negru, puterea ursului. Gazda își cinstea atât ajutoarele cât și oaspeții veniți de departe. Noaptea se instala pe negândite, cu cântec de greieri. Din vorbă în vorbă, mai plesnind câte-un țânțar, mai alungând un fluture de noapte ce se încumeta în lumina lămpii ce atârna în umbrar, se făcu de miezul nopții și a doua zi aveau de mers iar la porumb, tocmai în linia pădurii, la capătul satului. Oamenii s-au ridicat să plece. Exceptând un văr ceilalți stăteau aproape. Vărul, doar, trebuia să străbată mult din sat până acasă, trebuind să ocolească o pădurice din care, uneori, sătenii își mai luau lemne de foc, pentru iarnă.
- Vere, io zic să nu te duci prin pădure - îl sfătuiește gazda, ființă mai temătoare de felul său. Prea a fost cald atâta vreme…
- Da’ ce-are, mă? îi taie vorba. Că doară nu dă ursul peste mine și nici mistreți nu sunt pe-acolo.
- Nu-s! Dar sunt bursucii în căutare de femele.
Vărul râde cu poftă și ceilalti îi țin isonul.
- Și crezi c-o să mă confunde cu una de-a lor?! Râdeau de le săltau cămășile. La câți viezuri am vânat io, nu mi-e frică de ei! Cel puțin zece din neamul lui au pierit de pușca mea!
O fi vânat el, dar avea câinii cu el și mai erau și alți vânători, care mai nepriceput decât celălalt. Gazda a-ncercat să-i zică de bursuc, că iese numai noaptea departe de vizuină și dacă îi pare că e în pericol face urât, că-i un vânător redutabil - mai bun decât omul, hainul, care îl vânează pentru perii lungi, pielea groasă, bună pentru geamantane scumpe, și pentru grăsime, folosită la săpun, invocând ca motiv că distruge recolta de porumb - delicatesă pentru bursuci - sau strugurii dulci care la fel de tare-i plac; ‘că lupi nu mai sunt acolo și lupii îi consumau cu multă plăcere pe dungații în alb-negru pe frunte și ochi. Îi place bursucului și mierea și nu se sinchisește de înțepăturile albinelor sau ale viespilor, pentru că are piele groasă și un strat bun de grăsime.
- Nu zic că ți-e frică, dar nu știi ce-i în mintea bursucului…
- Lasă, vere, că n-o să am nimic! Nu-mi iese el în cale, bursucul. Și-apoi, chiar de-mi iese! Îl ard ușor, că ăsta n-are chef de fugă decât dacă-i silit! Și-o să-l silesc să fugă dacă face pe nebunu’.
“Dar poate ieși tu în calea lui” - gândește gazda, convinsă că de caninii puternici ai bursucului - mai ceva ca ai rottweilerului - nu scapă prada. A încercat să-l rețină pe văr, să doarmă acolo, pe lavița din bucătăria de vară, dar cu cine să te înțelegi după atâtea pahare de puterea ursului?

Și a plecat vărul prin pădure. Nu era la prima lui trecere pe acolo în miez de noapte dar de data aceasta n-a fost cu noroc. Cum-necum, a intrat în conflict cu bursucul. Auzise foșnăind în tufiș și-a dat cu piciorul în beznă și de-acolo a sărit bursucul fix pe pieptul lui, zgâriindu-i fața cu ghearele lăbuțelor din față și aproape sfâșiindu-i pântecele cu ghearele lăbuțelor din spate, mai lungi decât primele, și care-l ajută să scoată din vizuină pământul pe care-l scârmă cu picioarele din față. Norocul lui că a fost inspirat - instinct de vânător, probabil - și a prins bursucul de gât c-o mână și cu cealaltă de coada lungă de vreo 15 centimetri și l-a smuls cât colo. A-nceput să țipe bursucul - un țipăt chinuit, de-a speriat pădurea și pe gospodari, că începuseră să se aprindă luminile în odăi, dar numai vărul a înțeles că ruda lui e în pericol. Și a fugit către pădure, înarmat cu furca. Și-a întâlnit ruda cam pe la jumătatea drumului, plină de sânge. Au oblojit-o cum s-au priceput, până a venit ambulanța. Medicul venit i-a dezinfectat rănile înainte de a-l urca în dubă, și mare noroc a zis c-a avut, dar semne pe viață îi vor rămâne. Bine că i-a rămas viața, pe care să mai adune niște semne, dacă n-ascultă de sfat.

Bursucul nu caută înfruntări, se ferește; fuge de om, dar nu și atunci când se simte atacat. Nu-i mai mare de 80 de centimetri și e tare curat, dar solitar - doar când trebuie să se-nmulțească suportă femela în vizuina lui; puii sunt îngrijiți de mamă, până ajung să se descurce singuri și se împrăștie care încotro, singuri-singurei, săpând vizuine pe care le păstrează curate; pentru necesitățile fiziologice au locuri separate.

Oaspeții veniți de departe nu s-au mai încumetat de atunci să se plimbe în pădure nici ziua - mai bine rămâneau în umbrar, pe ulițele satului sau pe alte căi bătătorite pe care puteau întâlni cel mult capre, găini sau rațe și mai rar câte o pisică, sau vreun câine fugit de prin ogradă.

12 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Superbă povestiora,mi-a plăcut!
    O duminică frumoasă îți doresc!
    Cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Elena.
      Sapatamana minunata sa iti fie!
      Cu drag!

      Ștergere
  2. tiiii... ce poveste! nici nu am stiut ca bursucul poate fi atât de periculos! Oricum, eu nu as fi plecat noaptea prin padure, pentru ca mi-e frica si de soricei, sa nu zic si de umbra mea! :))
    Pe cand eram scolarita, ne era frica la toate colegele de lilieci, ziceam noi ca se incurca in pletele noastre si apoi trebuie sa ne tunda chel :))) asta era cel mai groaznic, nu ca ne-ar fi muscat sau zgariat! :)) minte de copil!
    Oricum... nici azi nu sunt prea departe, mi-e frica si de paienjeni!
    Noapte buna! vise placute, fara lighioane salbatice! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu stiam ca bursuceii sunt animale dragalase, pana in iunie a.c., cand a patit-o varul unei matusi. Dar omu'a fost vinovat! Ce treaba avea sa dea cu piciorul in tufe, noaptea, cand orice putea fi acolo?
      Daaa!! Imi amintesc "perioada liliecilor" :) Chiar erau multi in zona pe atunci - fiind multe cladiri semi-daramate si destule in constructie si cum-necum isi facusera culcusuri pe acolo. Copiii radeau, si se "incurajau" ca cei mai multi lilieci se vor incurca in parul meu! Eram singura cu parul lung! :) Dar nu ma temeam de ei si le spuneam copiilor ca de se vor incurca in parulmeu pot taia parul linistita, ca tot imi ramane destul, pe cand cei cu parul scurt nu vor avea acelasi noroc! Nici noua nu ne dadea prin cap ca ne-ar putea musca sau zgaria!
      Uuuu! Si eu am oroare de gâze! Nu mi-e frica, neaparat, nici de paienjeni, doar ca mi-e... sila! Am senzatia ca pot intra in ochi, in ureche... ca pot avea venin sau ca as putea fi alergica la muscatura lor... Infiorator! Brrr! Dar aceasta nu inseamna ca, atunci cand ii vad in Natura, nu ii privesc cu multa curiozitate si ii ating, uneori, cu un betisor sau fir de iarba, sa-i vad cum gonesc sau cum se fac "ghem". Desi sora-mea zice ca-s sadica, atunci cand se intampla sa dau de vreunul prin zona de locuit il ucid. :(
      Zi frumoasa iti doresc! Pupici!

      P.S. Scrisesem "buecuceii" in loc de "bursucei"!!!! Si am uitat un “i” la “copiii”! Asa ca am sters si am corectat! :)) Cred ca mi-e foame de litere!

      Ștergere
  3. Superbă povestea,mi-a plăcut!
    O zi asa cum iti doresti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Iulisa.
      Seara frumoasa si viata minunata sa ai!

      Ștergere
  4. Povestea e scrisa bine, ca de obicei :) Imi place. Dar intamplarea ce i-a dat nastere e o întamplare destul de dramatica pentru ruda ta care ramane cu cicatrici pe viata, pe față probabil.
    Nu stiam mai nimic despre bursuci, doar ca exista si traiesc in padure. Mai mult de atat, nu prea, asa ca povestea si informatiile imi prind bine si ca fila album despre natura. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Elly.
      Despre bursuci am aflat la momentul cand se petrecea scena: insistenta unuia de a scurta drumul prin padure. N-am retinut toate amanuntele despre bursuci si am mai cautat si pe net, pentru a completa informatiile. A fost un "episod" dramatic, cu mult sange si... multe injectii :) Acum, satenii din zona se amuza - inclusiv victima - dar mie tot nu-mi vine a râde... Dar, vorba aceea: fiecare pasare pe limba ei piere. :)

      Ștergere
  5. Abia imi mai amintesc cum arata un bursuc... Sigur, in realitate nu am vazut niciodata, dar candva aveam prin casa cateva imagini cu aceste animale aparent inofensive. Imi place sa ii alint pe copilasii grasuti spunandu-le bursucel. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi place cuvantul "bursucel"! Si "bursuc"! E un cuvant "rasfatat"! :) Viezure, insa, e mult mai altfel si, parca, ne avertizeaza despre comportamentul bursucilor. Desi am inteles ca-s pasnici in relatia cu omul - conditia fiind sa fie lasati in pace.

      Ștergere