2013-08-31

Cel mai lung poem de dragoste

În anul 2009, World Records Academy, a omologat poemul Luceafărul, scris de Mihai Eminescu (15.01.1850, Botoșani - 15.06.1889, București), ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Toate cele 98 de strofe ale creaţiei eminesciene sunt traduse în limba engleză.

Pe pagina oficială a Academiei Recordurilor Mondiale (World Records Academy) se precizează că poezia lui Eminescu poate fi descrisă simplu (ca pentru generaţia YouTube de astăzi) ca o combinaţie între “Pe aripile vântului”  - datorită caracterului romantic - “Star Trek” - pentru elementele de science fiction - şi “Love Story”. În baza acestor argumente, cei de la  WRA spun despre Luceafărul că poate fi considerat atât un poem romantic, cât şi unul modern, al mileniului trei.

Poemul Luceafărul are ca sursă principală de inspirație basmul popular românesc "Fata din grădina de aur", cules de germanul Richard Kunisch într-o peregrinare a sa prin Oltenia. Eminescu ia cunostință de acest basm din cartea de călătorie a folcloristului german, încă din timpul studenției sale la Berlin; îl versifică între anii 1870-1872, păstrându-l în manuscris. Mai târziu, poetul creează cinci variante succesive ale basmului - între 1880 și 1883 - mai întâi versificându-l și schimbându-i finalul, apoi îmbogățindu-l cu idei filozofice reflectând condiția geniului în lumea superficială și meschină, transformându-l într-un poem filozofic de unică valoare ideatică și artistică.

Atras de concepția filosofică a lui Arthur Schopenhauer (1788-1860), Mihai Eminescu preia din lucrarea intitulată "Lumea ca voință și reprezentare" viziunea antitetică dintre omul obișnuit și omul de geniu, fiecare dintre cei doi fiind particularizat prin trăsături definitorii:

- omul obișnuit, muritorul de rând care se caracterizează prin mediocritate, atitudine subiectivă în perceperea realității, neputința de a-și depăși sfera limitată de acțiune, dorința oarbă de a trăi și a fi fericit în sensul pragmatic, imediat, al îndeplinirii scopurilor omenești și excesul de socializare;

- geniul se particularizează prin inteligența profundă și meditativă, prin sete de cunoaștere cu aspirație spre absolut, atitudine obiectivă asupra realității, prin puterea de sacrificiu de sine pentru împlinirea idealurilor, prin solitudine și capacitatea de a-și depăși limitele condiției umane prin cugetare asupra gravelor probleme și legi care guvernează universul.

Motivele mitologice sunt preluate din sistemul de gândire al filozofilor greci Platon și Aristotel, din "Poemele Vedelor" aparținând filozofiei indiene și din mitologia creștină - mai ales noțiunea de "păcat originar" și viziunea cosmogoniei creștine și a apocalipsei.

Luceafărul este una dintre cele mai celebre poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă în 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în almanahul societății studențești România Jună din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în revista Convorbiri literare și în final în volumul princeps intitulat ”Poesii”, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.

*

Un copac bătrân (teiul) de peste 100 de ani din Parcul Copou din Iaşi este cunoscut drept “Copacul îndrăgostiţilor”. Se spune că acolo venea poetul pentru a-şi găsi inspiraţia. Din acest motiv, copacul a devenit destinaţia turistică a romanticilor din lumea întreagă.

Turişti din toată lumea, ­ inclusiv din ţări îndepărtate precum Brazilia sau Japonia, ­ vin special la “Teiul lui Eminescu” pentru a se săruta într-un loc care le va aduce noroc îndrăgostiţilor, a declarat Mandache Leocov, fost director al Grădinii Botanice din Iaşi.

Reputaţia poetului român a depăşit chiar şi limitele Terrei, NASA punând numele “Eminescu” unuia dintre craterele identificate pe planeta Mercur.


Bârfe:
Se zice că, la început, poemul avea 99 de strofe, dar Eminescu a mai scris trei, după ce s-a declanșat boala, aşa că au fost 102 strofe. Strofele suplimentare erau obscene şi Maiorescu le-ar fi scos din ediţiile următoare. A 99-a conţinea cuvântul "fund" și de aceea, după moartea poetului, Maiorescu a scos-o şi pe aceasta, în ciuda protestelor familiei Eminovici.

Prin iunie 2013 primarul din Iași a hotărât să fie tăiați teii din zona străzii Lascăr Catargi, pe motiv că erau uscați (i-au și tăiat, spre nemulțumirea cetățenilor); cetățenii ziceau că se dorește plantarea unor… palmieri (sintetici). Teiul lui Eminescu, oare, ar trebui tăiat? O fi uscat și acesta?

Resurse (între altele): Literatura romana, jurnalul.ro

11 comentarii:

  1. Interesant, nu stiam ca este un record mondial.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cel mai bun traducător al lui Eminescu, în engleză, este Corneliu M. Popescu, în cinstea căruia s-a înființat și un premiu. El a murit la 19 ani, la cutremurul din 1977. Apucase să traducă o mulțime de poezii, deja.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de tragic. Si tanar si talentat si asa de repede l-a vrut Dumnezeu! :(

      Ștergere
  3. Ar fi frumos ca poetul nostru national sa fie cat mai cunoscut in lume pentru opera sa. Chiar si un astfel de "record" este remarcabil. Nu cred ca sunt prea multi scriitori romani cunoscuti in lume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii au ajuns chiar sa nege valoarea lui Eminescu, a poeziilor sale... Nu ma pricep deloc la poezie dar chiar de n-ar fi talentat, ceva de gen nu stiu cum pot sustine unii sau ce vor sa dovedeasca. Si e pacat. Poate vor sa faca faimosi acei versificatori "moderni" :( Dar iata ca Eminescu devine celebru si fara voia unora! :)
      Cu adevarat, putini scriitori sunt foarte cunoscuti; unul dintre acestia e intre preferati: Mircea Eliade, celebru (si) pentru (sau mai ales) a sa "Istorie a religiilor" si mai e Eugen Ionesco, dintre cei care imi sunt mai "apropiati" :)

      Ștergere
  4. Nu stiam ca e un record. Cat despre poezia licentioasa a lui Eminescu...nu pot decat sa rad cand imi amintesc. Sunt convinsa ca a fost asa ceva si in Luceafarul. Am citit unele de alte recorduri demne :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul trecut am aflat si eu, cautand altceva.
      Ha! Deci "barfele" sunt, de fapt, realitati curate! Zau ca n-am idee! :) Am tot auzit, dar de citit n-am citit - de Creanga am citit :) dar de la Eminescu scriere nu. Poate gasesc ceva pe net... Multumesc pentru info!

      Ștergere
    2. Este, sunt mai bine-zis...doar sa cauti ;) Eu am avut link de la asa ceva dar nu stiu pe unde l-am notat. :(

      Ștergere
    3. Toți marii creatori, poeți, pictori, sculptori, etc, au pagini obscene, sau pe-aproape, în creația lor. Se întâmplă, poate la petreceri, cine știe, dar asta nu le caracterizează opera, sunt doar episoade excentrice și atât.
      Diana, interesant articol, am aflat lucruri noi, m-am întâlnit și cu Elly, suntem ca la o cafea. Vă pup pe amândouă! :)

      Ștergere
    4. Cam asa este: cei mai multi s-au distrat si si-au distrat prietenii cu "deocheate". :)

      Multumesc de apreciere, Mirela. Pupici cu drag!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.