2 mai 2014

Rex maidanezu’ și găina pitică



Rex

Rex - nume pe care i l-am dat noi - câinele care m-a îngenuncheat și pentru care am fost momeală câteva zile este un dulău blând, prietenos, în general. Cât timp a păzit ușa la intrarea în bloc a avut grijă ca haita care trece prin cartier în miez de noapte sau în zori de zi să nu mai hărțuiască pisicile.

Un arici, lipa-lip, a trecut la circa un metru de locul unde era ghemuit la somn și a adulmecat în blidul unde e pusă hrana pentru pisicile din zonă și Rex n-avea treabă. Pisicile mâncau liniștite lângă adăpostul lui iar când mergeam pe bulevard nu lătra la ceilalți câini și nu fugărea porumbeii, doar sărea pe mine dacă mă opream din mărșăluit.

Sâmbăta ce tocmai a trecut, aproape de ora prânzului, am pornit din nou la plimbare prin cartier, cu Rex după mine, pentru ca Miki să-și vadă de treburile ei liniștită. Pentru că era mare aglomerație pe bulevard și se lucra la o clădire am cotit-o printre blocuri. Și-am mers liniștită, vorbind la telefon cu persoana care o plimba pe Miki - manevră necesară în eventualitatea că Rex ar fi luat-o la goană spre locul unde era Miki.

La un moment dat, Rex se repede brusc spre zona verde din imediata apropiere. Mă holbez, pentru că nu-mi imaginam ce ar fi putut vedea… Poate un șoarece, pentru că porumbei nu erau, nici pisici și cu aceste vietăți oricum nu avea treabă. Din iarbă începe să zburătăcească o pasăre, cotcodăcind disperată și, mai alergând mai zburând, încerca să scape de dulăul pus pe fapte mari. De unde o fi apărut pitica numai ea știe! Am strigat la Rex - uitând de interlocutorul de la telefon. Am alergat spre câine, strigând nu-i voie și l-am deviat, puțin, de la țintă, dar numai o fracțiune de secundă. Pasărea s-a ridicat și s-a izbit de colșul capotei unei dube. Sunetul loviturii aproape că m-a amețit și doar c-o vedeam între colții dulăului. Și-am fugit, strigând, către el, gesticulând, cred, ca o marionetă mânuită de un păpușar beat. Câinele fugea după găină, eu fugeam după câine, dând din mâini, printre mașini parcate și trecători uimiți! L-am întârziat din nou și gâinușa pitică și-a găsit adăpost în curtea unei spălătorii auto - dulăul văzând băieții de acolo, care se adunau pe trotuar, a renunțat la pradă și a venit repede la mine. Când am auzit în ureche vocea interlocutorului de la telefon m-am întors să văd unde e! așa eram de zăpăcită.

O doamnă în vârstă, cu o căciulă care o făcea să arate tare hazliu, m-a întrebat dacă e câinele meu. Am lămurit-o care-i treabă în timp ce încercam să conving câinele că suntem din specii diferite, linișteam interlocutorul că totu-i în regulă și doamna mă privea cu ochi mari, gândindu-se, probabil: sărăcuța, vorbește singură, iar băieții de la spălătorie se distrau copios… Am plecat, cu Rex după mine. Cred că un timp voi ocoli zona unde se află spălătoria…

Cu această ocazie am aflat și motivul pentru care, probabil, câinele a ajuns pe stradă. Aflasem că a fost dat afară dintr-o curte, dar nu știam motivul. Acum, cred ca l-am aflat: o fi dat iama în orătănii… Dar câinii pot fi educați să renunțe la astfel de năravuri. Știu de la bunicii mei, care au reușit.

De duminică începând lucrurile s-au linișitit. Rex s-a întors la culcușul lui, lângă blocul vecin.

În acea zi mi-am amintit de povestea lui Lăbuș, scrisă de Alex: "Credinciosul".

8 comentarii:

  1. Culmea ca nu are nimic cu pisicile si are ceva cu gainile! Da, cainii pot fi dezvatati de multe obiceiuri proaste, cu calm si insistenta, dar de ce sa se chinuie ei cu asta? Nu e mai frumos sa-l arunce in strada?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt destui caini care sunt indiferenti la pisici dar nu le plac pasarile sau se dau la alte vietati. :)
      Doamna care ne-a spus ca a fost dat afara dintr-o curte nu stie din care - cel putin asa afirma - dar mi-a promis ca de o va intalni pe cea care a facut afirmatia imi va spune... O incercare de a vorbi cu proprietarii nu are ce sa strice... :)

      Ștergere
  2. Ha, ha! Ce intamplare hazlie! Imi inchipui ce interesant o fi fost pentru observatorii care nu prea intelegeau despre ce este vorba. Adevarul este ca acesti simpatici latraciosi au "prioritatile" lor cand ies la plimbare, oricat li s-ar explica ce nu este voie sa faca. Ei o stiu pe a lor si gata!
    Este tare dragalas Rex... "gainarul"! Are o privire prietenoasa.
    Ma bucur ca ti-a placut povestea lui Labus - alt gainar care s-a "vindecat" de pasiunea lui.
    Iti doresc un weekend frumos si linistit, draga Diana. Si plimbari fara de... emotii! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Saptamana trecuta am avut parte de multe situatii caraghioase ocazionate de Rex. :)) O fi inteles el ce vreau dar nu l-a interesat! :)
      Cu adevarat e dragalas; l-am putut fotografia numai avand intre mine si el o usa cu geam. :)
      Tare mult m-a impresionat povestea lui Labus, "gainarul" vindecat. :) Si, am citit cu aceasta ocazie si despre marea familie de "latraciosi". :)) Si am recitit despre moartea Bibilicai. :(
      Multumesc, Alex, la fel. De acest gen de emotii am scapat! :))
      Zile fericite iti doresc, cu drag! :)

      Ștergere
  3. Amuzantă întâmplare....sper ca REX să-și găsească totuși un stăpân cu instinctul lui de vânătoare, altfel viitorul lui nu va fi prea fericit......!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Practic, acum Rex e adoptat de unii locatari ai unui bloc vecin. Si ma gandesc ca acea gainusa o fi fost o exceptie, pentru ca in zona aceea sunt multe case si curti, e drept, dar pe strada n-am vazut libere pasari de curte... Cine stie cum o fi iesit zapacita... :)

      Ștergere
  4. Rex este un patruped special :)) chiar inexplicabil cum poate sa fie prietenos cu pisicile, aricii si porumbeii, dar sa fugareasca o gainusa! :) haioasa istorioara ta!
    Pupici si un weekend însorit, va dorim cu drag de aici din Bavaria.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La cata hotarare avea de-a o prinde m-a mirat! Asa alerga Bonny (catelusa boxer pe care am avut-o) pisicile (pana am educat-o ca nu are voie si apoi le latra o data, scurt, dar nu le mai alerga. Dar Bonny, daca le prindea l-a inghesuila, nu le facea nimic... le adulmeca si pleca... Cate faze haioase am avut si cu Bonny...! De fapt, cam cu toate patrupedele pe care le-am avut... :)
      Bunicii din partea mamei aveau, la tara, un caine care si-a infipt intr-o zi coltii intr-o gaina si apoi s-a dat si la altele care scapau din curtea amenajata special pentru ele... Acel caine nu avea nicio problema cu pisicile, cu porumbeii sau cu... ulii care mai aterizau pe acolo, dar daduse "de sange", cum ziceau bunicii (si pentru ca prima data a fost o gaina a ramas fixat pe gaini)... In final au reusit sa-l determine sa nu le mai atace.
      Multumim, Carmen, la fel. Aici e cam plouata Natura :) Sper sa ne mai lase cu apa din cer... :)
      Imbratisari cu drag!

      Ștergere