2025-08-11

Progres, stiinta, filosofie. Solilocvii

Ideea de progres e singurul contact cu spiritualitatea pe care îl au oamenii inferiori; cei care participă la o viziune materialistă, inertă a lumii. Ideea de progres înseamnă, pentru ei, evoluția spre un mai bine. E, in orice caz, o construcție mentală cu o bază etică. E, de altfel, terenul care poate fi fecundat de un mesaj spiritual adresat omului ca atare. Prin faptul că omul de rând acceptă progresul, implicit acceptă orice mesaj care face apel la voința lui de om, la o devenire meiorativă. Ideea de progres, credința în posibilitatea și realitatea istorică a unei deveniri și perfecționări - înlocuiește, într-un om inferior, funcțiunea esențial umană a mântuirii. De aceea numai un om preocupat de mântuire se poate dispensa de credință în progresul omenirii.

Când o știință se pierde, se observă o mulțime de oameni care o practică. De aceea, in zilele noastre - când incomprehensibilitatea simbolului e patentă, când contemplația metafizică și mistică e aproape imposibilă, când magia e complet pierdută - se pot vedea atâția teozofiști, ocultiști pseudo-metafizicieni, mistici și mistificatori. O țară poate pierde o știință, dar niciodată pe cei care le practică.

Știința: gândire orizontală, in două dimensiuni, se poate întinde ad infinitum fără să ajungă la o formă solidă.
Filozofia pură: verticală, se înalță în pură speculație dialectică până ce se sufocă și obosește.

Sistemele de gândire nu dispar prin critică sau prin discuții, ci cad o dată cu creația altui sistem de gândire. Și primul era, însă, logic, coerent și demonstrabil. Oamenii vedeau perfect cu acel sistem. Dacă a întâmpinat critici, ele nu l-au putut zdruncina. Istoria științelor ne învață acest important fapt: că numai o nouă creație, o nouă metodă, poate avea rezultat - iar nu critica celor vechi. Oamenii trebuie să vadă altfel.
Critica cosmografiei geocentrice sau a celorlalte teorii "false" din antichitate nu a condus la nimic, tocmai pentru că ele erau coerente, clar-văzătoare.
O reformă a metodologiei științei și culturii moderne nu va fi posibilă prin critică, arătându-li-se insuficiențele și contradicțiile. Reforma se va împlini prin crearea unei noi metode, mai ample și mai justificabile, prin care oamenii să poată vedea și înțelege mai mult decât prin metodele actuale.

Postare pentru jocul Citate Favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Fragmentele sunt copiate din cartea Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991, scrisă de Mircea Eliade (28.02.1907 - 22.04.1986) și publicată prima dată în anul 1932, cu titlul Soliloquii.

Mircea Eliade despre cărticica din care am citat: Filosofie nu se află in aceste pagini. De aceea unii vor descoperi contradicții; dar pe planul sincerității nu există contradicții, după cum nu există contradicție în experiență. O experiență ia locul altei experiențe, nu o contrazice.

5 comentarii:

  1. Ooo daaaa, cu acest articol mi ai facut o mare bucurie! Mircea Eliade este unul din preferatii mei si cu toate ca ma dau "rotunda" ca l am citit, uite ca Solilocvii nu mi a trecut prin mana! Multumesc 💖
    Pupici si imbratisari de la trio pentru Quattro cu drag 😘🫶🏻🐾🍀🥰🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel și eu! 😃 Nu am citit, probabil, nici un sfert din ce a scris - dar asta nu ne împiedică să ne placă ce și cum scrie. 😊
      Cu plăcere, Carmen dragă! 🌹 Îmbrățișări și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💞☕💗🍀💖🍉💕

      Ștergere
  2. Inca nu am ajuns sa introduc la citate o carte a lui Eliade, asa ca sunt profund recunoscatoare ca ai luat initiativa cu un titlu necunoscut mie.
    Citind aceste idei, pot spune cat de mult am apreciat profesorii de lb. romana din scoala generala, care doar ne pomeneau de critici, dar ne spuneau ca in compunerile noastre sa primeze parerile personale si nu ale altora. Sincer, nu suportam sa citesc critica despre diversi autori. Nu stiu cum simteam asta sau de ce, asa ca o idee de genul "Sistemele de gândire nu dispar prin critică..." este chiar pe gustul meu. Nu generalizez, insa atunci ma gandeam ca nu poti critica ceva fara a avea tu insuti experienta unei creatii. Sa simti ce inseamna sa intri in arena si sa primesti aplauze sau fluieraturi. Deosebite citatele.
    Chiar mi-ai facut o surpriza minunata!
    Te pup si o saptamana minunata, Diana draga!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru ocazia de a publica citate. 😊 Fără acest joc probabil că nu aș fi scris pe blog fragmente în cărțile citite. Sigur, nu sunt "fise de lectură" - hm, ar fi o idee 😃 - dar regăsesc mai ușor ceva, când am nevoie.
      Cam la fel și în cazul meu, la școală... dar nu am avut norocul tău așa că, încetișor, am cam pierdut plăcerea de a cerceta - a revenit, plăcerea, la câțiva ani după terminarea liceului.
      Cred că putem (in sensul "de ce nu?") critica o creație - sau altceva - chiar dacă nu suntem și noi autorii uneia; criticăm in sensul că ne exprimăm opinia... ne manifestăm un "sistem de gândire". De exemplu, "critic" (și) la Eliade referințele gen "om de rând", "om inferior" - aș vrea să știu ce înțelegea, exact, prin astfel de sintagme; eu înțeleg doar că își dădea aere de superioritate 😃 Sigur, intelectual, a fost superior multor milioane, dar ca om?! (A se ști: Eliade se numără între autorii mei preferați, îndrăgiți).
      Zi frumoasă îți doresc, Suzana dragă! 😘💞 Pupici!

      Ștergere
    2. Pe atunci cam asa gandeam. In prezent am mai modificat ideile, insa tot nu pot citi carti de critica 'pura'. Pur si simplu nu pot. Nu ma refeream la a nu avea idei critice despre ceva. Ma refeream la acei critici care din asta traiesc... doar asta fac.
      Piticutii mei nu ma lasa...
      Seara buna, Diana draga!❤️😘

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile scrise dupa trei zile de la data publicării articolului vor fi moderate. Multumesc pentru intelegere.