A trăit cândva un tânăr care s-a hotărât să călătorească
prin multe ţări, mai apropiate și mai
îndepartate, pentru a găsi un maestru artizan care să îl învețe meserie. Dupa un timp a revenit acasă și și-a
anunțat familia ca a devenit maestru în
arta făuririi candelabrelor.
- Am devenit atât de talentat în această artă încât am depășit cu mult măiestria profesorilor.
Observând că familia - în special tatăl, care era un artizan
apreciat - îl privește cu neîncredere i-a
rugat să invite pe cei mari mari maeștri
în această artă pentru a-i analiza opera.
Meșteșugarii au venit și au examinat cu ochi critic candelabrul lucrat de tânăr. Cu toții au fost de acord ca acel candelabru este
o monstruozitate.
- E o rușine pentru profesia
noastră - a spus unul - deși aceasta -
arată spre o piesă - este destul de bună.
- Ar trebui să fie topit - spune altul - astfel încât nimeni
să nu mai suporte această experiență. Și totuși
- adaugă - această piesă e reușită, deși nu e perfecțiunea
în sine - arată și el o parte din
ansamblu.
- E absolut oribil! exclamă un al treilea. Dar piesa de aici
este excelentă - adaugă.
Toți maeștri au criticat candelabrul dar au găsit și ceva frumos, perfect.
După ce au plecat, tânărul se apropie de tatăl său și-i spune:
- Acum știi că nu am
exagerat deloc când am afirmat că sunt un maestru desăvârșit.
Tatăl îl privește cu
nedumerire.
- Ce vrei să spui?! se miră. Ai auzit părerea lor:
candelabrul e o monstruozitate.
- Am auzit - zâmbește
tânarul. Cu toate acestea, ai observat că fiecare maestru a admirat o anumită
parte a muncii mele, dar n-au fost doi care să admire aceeași piesă? Atunci când am fost în străinătate
am studiat arta acestor oameni apoi m-am decis să fac un candelabru în
care să combin toate imperfecțiunile
lor. Azi fiecare meșteșugar a dovedit că observă imperfecțiunea celorlalți
dar arătând spre propria imperfecțiune
o consideră perfectă. Ceea ce este urât în ochii unuia este minunat în ochii
colegului său și invers. Am făcut acest
candelabrul exclusiv din imperfecțiuni
pentru a le expune, dovedind că toate au o imperfecțiune, o lipsă: ceea ce este frumos în ochii unuia poate fi
lipsit de frumusețe în ochii altuia.
Dar daca vreau pot face candelabrul perfect.
Dacă omul ar putea cunoaște
toate posibilele imperfecțiuni și neajunsuri ale unui anumit lucru atunci el
ar ști esența naturii acelui lucru, chiar dacă n-a văzut-o niciodată.
(adaptare după o parabolă a rabinului Nachman din Bratslav / Breslov, Ucraina)
Text scris pentru Bună dimineaţa Soare! joc iniţiat de
Iulisa.
Inperfectiunea, face ca perfectunea sa fie minunata! :))
RăspundețiȘtergerepupici, saptamana faina!
Fug de perfectiune ca aghiuta de tamaie. :))
ȘtergereMultumesc.
Zile fericite sa ai!
Da... asa se intampla in viata noastra! Intre subiectivism si obiectivism, ca si intre arta si talent, exista distante mici :))) Bunul simt si cunoasterea de sine sunt calitati la care speram toti!
RăspundețiȘtergereO saptamana minunata, draga mea! Pup
Avand in vedere ca perfectiune nu exista altfel decat in Natura, se zice ca ar trebui sa ne apropiem de oamenii care au "defecte" pe care le putem suporta. :)
ȘtergereMultumesc, Carmen. Pupici cu drag!
Interesant articolul,așa cum ne-ai obișnuit!
RăspundețiȘtergereÎți doresc o săptămână cu multe reușite,draga mea!
Pup și îmbrățișez cu drag!
Multumesc pentru apreciere, si pentru urare, Elena. La fel.
ȘtergereZiua minunat sa o petreci! Imbratisari cu drag!
foarte frumos, multumim!!!
RăspundețiȘtergereCu placere!
ȘtergereMultumesc pentru apreciere.
Asa este nimeni nu e perfect, cu totii gresim. Imaginea de la sfarsit e minunata.O saptamana frumoasa sa ai!
RăspundețiȘtergereProbabil ca am deveni plictisitori daca am fi perfecti. :)
ȘtergereSi mie imi place acea foto, foarte mult. Azi, ploaia rece care cade a scuturat florile rosii ale merilor padureti plantati prin cartier - aratau in iarba, in contrast cu verdele crud, ca niste minunate floricele.
Multumesc. Ziua minunat sa o petreci!
cum am putea admira perfectiunea daca nu ar fi ceva care sa o contrabalanseze?
RăspundețiȘtergerepe de alta parte, nu exista perfectiune asa cum nu exista totala imperfectiune :)
multumim de ganduri intelepte :)
Se spune ca numarul de aur (proportia perfecta: phi (litera greceasca) = ~ 1, 6180339887…) aplicat in opere, duce la capodopere. Cat de perfecta ar fi proportia, cat de perfect ar fi, tehnic, lucrul, nu e obligatoriu sa-l vad ca fiind perfect... Dar perfectiunea o vedem si o recunoastem ca atare in Natura. Vartejurile de apa, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir si a frunzelor si semintelor - ca exemple - pastreaza aceasta proportie. Poate ca de aceea ne atrag, inexplicabil de mult, unele dintre cele vazute in Natura (sau in lucrarile unor artisti) - perfectiunea o percepem la nivel… subconstient, as zice. Totul, in Natura, se zice, pastreaza aceasta proportie perfecta.
ȘtergereCu placere. Multumesc pentru atentie. :)
Frumoasa povestirea ta ,cu multa intelepciune!
RăspundețiȘtergereSa-ti fie seara bucurie!
Multumesc, Iulisa.
ȘtergereZiua minunat sa o petreci!
"Dacă omul ar putea cunoaște toate posibilele imperfecțiuni și neajunsuri ale unui anumit lucru atunci el ar ști esența naturii acelui lucru, chiar dacă n-a văzut-o niciodată."
RăspundețiȘtergerePoate ca nu ne e dat sa cunoastem esenta tocmai pentru a ne putea bucura de cautarea armoniei. :)
Ștergere