Scrie in DEX,
despre hărnicie: zel in muncă; sârguinţă, vrednicie; destoinicie.
Scrie pe
OrthodoxWiki: hărnicia e una dintre virtuţile morale care constă in a munci cu
sârg şi care duce la sporirea cinstită a veniturilor.
Cei harnici până
la obsesie se numesc obsesiv-compulsivi?
Cu multi ani in
urma, in vizita la o prietena, Mariana, am intalnit un cuplu – amandoi aveau in
jurul varstei de 40 de ani. El mi-a atras atentia prin grija pe care o arăta
sotiei dar si prin jena vizibila cand aceasta se tot agita sa adune firimituri,
sa ia imediat farfuriile golite de oaspeti s.a. de gen. Eram la onomastica
gazdei atunci, in toamna.
Atunci i-am vazut
prima data. Apoi, Mariana mi-a spus ca „Gelu” a divortat pentru ca sotia lui nu
voia sa lase carpa de praf din mână. M-am uitat putin cruciş... Trebuie sa fi
avut putin peste 50 de ani la acea vreme.
- Da, isi întăreşte Mariana afirmatia. Copiii sunt mari, se descurca singuri, fata e la
„casa ei”, baiatul la facultate in Bucuresti si „Nina” nu inceta sa
trebaluiasca prin casa, sa faca o multime de conserve cat erau vara si toamna
de lungi. Toata casa stralucea de curatenie, si nu mai era cineva sa faca
dezordine.
Cum venea de la
munca, Nina nu facea decat sa gateasca, sa spele, sa sterga praful, sa aranjeze
prin dulapuri si iar sa spele... El a tot rugat-o sa mai iasa cu el pe undeva,
ca toti prietenii lor erau cate doi si el mereu singur cand ieseau in vreo
drumetie. Cand erau copiii mici numai el mergea cu ei la schi, la patinaj, in
parc... Ea era acasa si pregatea masa (era o bucatareasa perfecta, care facea
mancaruri cum, zice el, n-a mai mâncat până a cunoscut-o), le pregatea copiilor
uniformele si ce mai aveau nevoie la scoala. A inteles, cand erau copiii mici,
dar acum erau mari si ea nu facea decat sa deretice, sa gateasca, sa spele.
Nici la TV nu stateau impreuna... In vizite, insa, il insotea mereu, cu
placere, dar atat. Nina nu era deloc interesata de el, asa ca omul si-a zis
ca-i destul si a cerut divortul... Ea n-a vrut sa se desparta si judecatoarea a
considerat ca cele invocate de el nu sunt motive de divort asa ca l-a lasat
casatorit. Gelu si-a luat atunci cateva haine si s-a mutat in casa
parinteasca... Abia dupa vreo doi ani de despartire in fapt a obtinut divortul
N-a vrut partaj, pentru ca nu-l interesa partea materiala pentru el, ci doar
pentru copii, iar ei se descurcau bine.
Fiica a fost
foarte suparata cand tatal i-a parasit mama, dar baiatul l-a sustinut,
imaginandu-si ca isi va gasi o alta partenera, ca batran nu era. Dar pe Gelu nu
il interesa alta femeie – isi iubea sotia, care i-a devenit partenera de viata
cand amandoi aveau varsta de 19 ani. Au muncit impreuna si au reusit sa
dobandeasca tot ce au avut nevoie; copiii terminasera amandoi o facultate...
dar el isi dorea sotia inapoi.
Vorba lui: „Mai
era putin si ma stergea si pe mine de praf cand stateam in fotoliu” – isi incheie
Mariana povestirea.
Evident ca
acestea nu sunt, toate, cuvintele ei (numele celor doi nu sunt cele adevarate),
dar aceasta e ideea: Gelu a divortat pentru ca el si-a luat o sotie, nu si-a
angajat o menajera.
I-am spus
Marianei ca s-ar putea ca Gelu sa se razgandeasca, pana la urma, si sa se
intoarca la Nina, sau ea sa inteleaga si sa il cheme. A fost de acord cu mine,
dar ce s-a mai intamplat nu mai stiu pentru ca Mariana a murit intre timp...
Mi s-a parut tare interesanta alegerea acestui barbat care dovedea prin cel mai mic gest cât de mult îşi apreciază soţia...
Sursa foto: https://webhosts.ihouseelite.com
eu chiar nu ma dau in vant cu harnicie :)
RăspundețiȘtergereIn general, nici eu... Dupa ce fac ordine abia mai gasesc lucrurile. :)
Ștergereclar tipa era bolnava, ar fi trebuit de fapt sa se duca la terapie si s-ar fi rezolvat
RăspundețiȘtergerePeste ani am inteles ca femeia nu era tocmai ok si m-am intrebat: oare chiar nu era cineva care sa-i sfatuiasca sa ceara un sfat medical? chiar daca la acea vreme nu (mai) exista notiunea de psiholog...
ȘtergereBună Diana!
RăspundețiȘtergereArticolul tău de azi cam trist!
Îți doresc o săptămână frumoasă și ușoară!
Pup și îmbrățișez cu mare drag!
Buna, Elena!
ȘtergerePe mine m-a si uimit situatia... pentru ca nu-mi pot imagina cat de greu e sa traiesti cu cineva care se ridica de la masa pentru a ridica o scama pe care o vede pe covor...
Multumesc, la fel: sa ai o saptamana minunata!
Imbratisari si pupici cu drag!
Un articol care te pune pe gânduri, ca mai toate articolele tale.
RăspundețiȘtergereEste posibil ca femeile ca Nina să fie victimele educației. Au existat multe familii în care se considera că femeia perfectă este numai gospodina perfectă. Acum sunt din ce în ce mai puține și, încet-încet, s-a căzut în extrema cealaltă: tinerele doamne renunță la șervețele, perdele și covoare ca să nu mai aibă ce să scuture și să spele!
În ceea ce îl privește pe Gelu... Mă întreb de câte ori i-a luat aspiratorul din mână soției sale și i-a spus ”lasă-mă să fac și eu ceva, ca să terminăm mai repede curățenia și să ieșim la o plimbare”.Și aș mai avea eu niște întrebări pentru el, dar nu e locul aici ca să le pun...
Săptămână cât mai bună, Diana! ☺
Multumesc pentru apreciere, Zina.
ȘtergereIn bârfa noastra de atunci – bârfă a fost, dar prea era... ciudat pentru a nu discuta :) – ne-am gandit ca educatia din familie o fi fost cauza. Intalnesc si azi, fete tinere, casatorite, care lucreaza intre 8 si 10 ore dar care se grabesc acasa pentru a incalzi mancarea sotului... si unul dintre acesti soti ajunge acasa mai repede decat sotia... O cred ca e o placere sa ofere mancarea calda sotului dar... el ajunge primul acasa... Face foamea până ajunge ea?!
Am zis atunci: „dar el ce cusur are de n-o ajuta?” El batea covoarele in fiecare saptamana si facea cumparaturile, pe baza de „lista”, insa nu avea voie sa se „bage” la altceva pentru ca... nu facea bine. :)
Si eu am renuntat la perdele, in vremea cand scoteam fum de tigara cum scotea fum o locomotiva pe carbuni, dar am pastrat draperiile; am ales covorase, sa fie mai usor de curatat si chiar de spalat, dar feţe de masa din material textil imi place sa folosesc; si-mi plac stergarele, „mileurile” etc. ţesute de mână, cu motive traditionale diverse (nu incarcate) – doar ca nu se prea potrivesc in haosul din camera unde-mi petrec mare parte din zi cand sunt acasa.
Oh! Sa nu uit: am cunoscut candva un barbat care avea „comportament de Nina”. Am avut un fel de şoc! :))
Mulţumesc! Îţi doresc să ai o săptămână minunată!
:)
ȘtergereLuiza, am scurtat povestea cat am putut, dar nu era asa simplu. El nu-si punea palma in fund si pleca in drumetii zi de zi, ci numai la final de saptamana, dorind sa vina si ea, cum facea inainte de casatorie; facea ceea ce facea si inainte de casatorie, ceea ce a facut si dupa, cand erau copiii mici, mergand numai el cu ei. Daca spala vase sau rufe ea le spala din nou, zicand ca nu sunt bine spalate; daca el stergea praful, mai stergea si ea si tot asa... Ea era genul care in timpul actului sexual isi amintea ca nu a cumparat hrean pentru muraturi...
Consider ca sotii trebuie sa faca si unele chestiuni impreuna – macar curatenie – dar ea ii spunea ca mai mult o incurca; daca punea vertical covoarele pe care abia le-a batut, ea ii zicea sa le puna orizontal, sa nu faca ceva cute; daca le punea orizontal ii zicea sa le desfaca putin, sa nu se imbacseasca si tot asa...
Apoi... de ce sa faca numai el dupa placul femeii? Ea nu putea sa faca dupa placul lui si sa nu mai faca o curatenie generala la fiecare sfarsit de saptamana dupa ce facea curatenie zi de zi? (ei au prins si timpul cand numai duminica era libera - cu doua zile libere la final de saptamana ea avea si mai mult timp pentru curatenie!)
E destul de aiurea, cred, sa ajungi sa te simti prost pentru ca tu citesti in timp ce sotia se agita zi de zi si face curatenie intr-o casa curata...
Astazi imi este clar ca Nina avea o problema... Niciun om sanatos nu se agita toata ziua, zi de zi, sa curete o casa curata.
:)) Si eu am prezentat "simptome" in tinerete! Cei care veneau in vizita imi deranajau cate ceva, de rai ce erau! :)))
ȘtergereE clar ca femeile - in majoritate - sunt mai pricepute la "cele casnice" (mostenire genetica, probabil :) ), dar - cum scriam mai sus: am cunoscut un tip care era... Nina! :)
Tata nu se sfia sa puna mana pe matura din cand in cand (nu-i placea aspiratorul); ba chiar gatea - zicea ca el oricum vine acasa cu doua ore mai devreme decat mama si n-avea rost sa se plictiseasca. :) Tot el era cel care imi calca pantalonii cu dunga! Eu nici azi nu stiu sa calc pantalonii cu dunga - iese o linie franta. :)
Imi place si mie curatenia,dar nu dusa la extrem.Am mai intalnit astfel de familii.La mine era jenant,cand sotul ne lua cestile de cafea la spalat,sau farfuriile la masa,sau alte treburi dinastea,care umplea de invidie partenerele.Degeaba ii tot spuneam ca nu e frumos,dar el o tinea pe-a lui.Acum a imbatranit si s-a mai lnistit.Nu l-ar fideranjat o sotie ca Nina.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place curatenia, dar tare greu ma pornesc s-o fac "ca la carte"; prefer sa intretin ordinea, cat pot. :)
ȘtergereTe cred ca puteau fi putin prietenos invidioase. :)
:)) Si tata se preocupa de astfel de lucruri, ba chiar gatea, dadea cu matura (ii displacea aspiratorul) dar nu era exagerat in ordine si curatenie si facea cele mentionate cand avea el chef.
Sa fiti sanatosi si viata armonioasa sa va fie!
Exagerarea in orice directie, are efecte adverse. Cred ca e valabil in orice domeniu, nu numai in cel prezentat aici. Si, as putea spune ca o curatenie perfecta nu genereaza anticorpi! Spatiul "aseptic" mi se pare mai mult de spital! :D
RăspundețiȘtergereO seara faina si o saptamana la fel!
Bine punctat (si) referitor la anticorpi. :)
ȘtergerePână cand am terminat liceul mi se reprosa tot mai des ca prea sunt obsedata de ordine si curatenie, dar nu eram :)) Pur si simplu imi placea sa fie lucrurile in ordine, totul curat si parfumat, pentru a ma putea concentra sa citesc, sa invat sau sa imi fac fiţuici... Imi placea sa stiu ca fiecare obiect are un loc al lui si il pot gasi oricand. Apoi... nu stiu ce s-a intamplat: am devenit exact opusul - acum nu mai gasesc lucrurile dupa ce fac ordine. :) Cred ca nici asa nu-i bine...
Multumesc! Saptamana minunata sa iti fie!