11 apr. 2016

Hărnicia, motiv de divorţ

Scrie in DEX, despre hărnicie: zel in muncă; sârguinţă, vrednicie; destoinicie.
Scrie pe OrthodoxWiki: hărnicia e una dintre virtuţile morale care constă in a munci cu sârg şi care duce la sporirea cinstită a veniturilor.

Cei harnici până la obsesie se numesc obsesiv-compulsivi?

Cu multi ani in urma, in vizita la o prietena, Mariana, am intalnit un cuplu – amandoi aveau in jurul varstei de 40 de ani. El mi-a atras atentia prin grija pe care o arăta sotiei dar si prin jena vizibila cand aceasta se tot agita sa adune firimituri, sa ia imediat farfuriile golite de oaspeti s.a. de gen. Eram la onomastica gazdei atunci, in toamna.

Atunci i-am vazut prima data. Apoi, Mariana mi-a spus ca „Gelu” a divortat pentru ca sotia lui nu voia sa lase carpa de praf din mână. M-am uitat putin cruciş... Trebuie sa fi avut putin peste 50 de ani la acea vreme.

- Da, isi întăreşte Mariana afirmatia. Copiii sunt mari, se descurca singuri, fata e la „casa ei”, baiatul la facultate in Bucuresti si „Nina” nu inceta sa trebaluiasca prin casa, sa faca o multime de conserve cat erau vara si toamna de lungi. Toata casa stralucea de curatenie, si nu mai era cineva sa faca dezordine.

Cum venea de la munca, Nina nu facea decat sa gateasca, sa spele, sa sterga praful, sa aranjeze prin dulapuri si iar sa spele... El a tot rugat-o sa mai iasa cu el pe undeva, ca toti prietenii lor erau cate doi si el mereu singur cand ieseau in vreo drumetie. Cand erau copiii mici numai el mergea cu ei la schi, la patinaj, in parc... Ea era acasa si pregatea masa (era o bucatareasa perfecta, care facea mancaruri cum, zice el, n-a mai mâncat până a cunoscut-o), le pregatea copiilor uniformele si ce mai aveau nevoie la scoala. A inteles, cand erau copiii mici, dar acum erau mari si ea nu facea decat sa deretice, sa gateasca, sa spele. Nici la TV nu stateau impreuna... In vizite, insa, il insotea mereu, cu placere, dar atat. Nina nu era deloc interesata de el, asa ca omul si-a zis ca-i destul si a cerut divortul... Ea n-a vrut sa se desparta si judecatoarea a considerat ca cele invocate de el nu sunt motive de divort asa ca l-a lasat casatorit. Gelu si-a luat atunci cateva haine si s-a mutat in casa parinteasca... Abia dupa vreo doi ani de despartire in fapt a obtinut divortul N-a vrut partaj, pentru ca nu-l interesa partea materiala pentru el, ci doar pentru copii, iar ei se descurcau bine.

Fiica a fost foarte suparata cand tatal i-a parasit mama, dar baiatul l-a sustinut, imaginandu-si ca isi va gasi o alta partenera, ca batran nu era. Dar pe Gelu nu il interesa alta femeie – isi iubea sotia, care i-a devenit partenera de viata cand amandoi aveau varsta de 19 ani. Au muncit impreuna si au reusit sa dobandeasca tot ce au avut nevoie; copiii terminasera amandoi o facultate... dar el isi dorea sotia inapoi.
Vorba lui: „Mai era putin si ma stergea si pe mine de praf cand stateam in fotoliu” – isi incheie Mariana povestirea.

Evident ca acestea nu sunt, toate, cuvintele ei (numele celor doi nu sunt cele adevarate), dar aceasta e ideea: Gelu a divortat pentru ca el si-a luat o sotie, nu si-a angajat o menajera.

I-am spus Marianei ca s-ar putea ca Gelu sa se razgandeasca, pana la urma, si sa se intoarca la Nina, sau ea sa inteleaga si sa il cheme. A fost de acord cu mine, dar ce s-a mai intamplat nu mai stiu pentru ca Mariana a murit intre timp...

Mi s-a parut tare interesanta alegerea acestui barbat care dovedea prin cel mai mic gest cât de mult îşi apreciază soţia...

Sursa foto: https://webhosts.ihouseelite.com

16 comentarii:

  1. eu chiar nu ma dau in vant cu harnicie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In general, nici eu... Dupa ce fac ordine abia mai gasesc lucrurile. :)

      Ștergere
  2. clar tipa era bolnava, ar fi trebuit de fapt sa se duca la terapie si s-ar fi rezolvat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Peste ani am inteles ca femeia nu era tocmai ok si m-am intrebat: oare chiar nu era cineva care sa-i sfatuiasca sa ceara un sfat medical? chiar daca la acea vreme nu (mai) exista notiunea de psiholog...

      Ștergere
  3. Bună Diana!
    Articolul tău de azi cam trist!
    Îți doresc o săptămână frumoasă și ușoară!
    Pup și îmbrățișez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      Pe mine m-a si uimit situatia... pentru ca nu-mi pot imagina cat de greu e sa traiesti cu cineva care se ridica de la masa pentru a ridica o scama pe care o vede pe covor...
      Multumesc, la fel: sa ai o saptamana minunata!
      Imbratisari si pupici cu drag!

      Ștergere
  4. Un articol care te pune pe gânduri, ca mai toate articolele tale.
    Este posibil ca femeile ca Nina să fie victimele educației. Au existat multe familii în care se considera că femeia perfectă este numai gospodina perfectă. Acum sunt din ce în ce mai puține și, încet-încet, s-a căzut în extrema cealaltă: tinerele doamne renunță la șervețele, perdele și covoare ca să nu mai aibă ce să scuture și să spele!
    În ceea ce îl privește pe Gelu... Mă întreb de câte ori i-a luat aspiratorul din mână soției sale și i-a spus ”lasă-mă să fac și eu ceva, ca să terminăm mai repede curățenia și să ieșim la o plimbare”.Și aș mai avea eu niște întrebări pentru el, dar nu e locul aici ca să le pun...

    Săptămână cât mai bună, Diana! ☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Zina.
      In bârfa noastra de atunci – bârfă a fost, dar prea era... ciudat pentru a nu discuta :) – ne-am gandit ca educatia din familie o fi fost cauza. Intalnesc si azi, fete tinere, casatorite, care lucreaza intre 8 si 10 ore dar care se grabesc acasa pentru a incalzi mancarea sotului... si unul dintre acesti soti ajunge acasa mai repede decat sotia... O cred ca e o placere sa ofere mancarea calda sotului dar... el ajunge primul acasa... Face foamea până ajunge ea?!
      Am zis atunci: „dar el ce cusur are de n-o ajuta?” El batea covoarele in fiecare saptamana si facea cumparaturile, pe baza de „lista”, insa nu avea voie sa se „bage” la altceva pentru ca... nu facea bine. :)

      Si eu am renuntat la perdele, in vremea cand scoteam fum de tigara cum scotea fum o locomotiva pe carbuni, dar am pastrat draperiile; am ales covorase, sa fie mai usor de curatat si chiar de spalat, dar feţe de masa din material textil imi place sa folosesc; si-mi plac stergarele, „mileurile” etc. ţesute de mână, cu motive traditionale diverse (nu incarcate) – doar ca nu se prea potrivesc in haosul din camera unde-mi petrec mare parte din zi cand sunt acasa.

      Oh! Sa nu uit: am cunoscut candva un barbat care avea „comportament de Nina”. Am avut un fel de şoc! :))

      Mulţumesc! Îţi doresc să ai o săptămână minunată!

      Ștergere
    2. Frumos ai scris Zina si sunt de acord cu tine..
      Diana, eu cred ca nici domnul nu era tocmai ok in acel mariaj..cand sotia e acasa si sotul merge teleleu in drumetii singur nu sotia are o problema..indiferent daca il lasa sau nu sa o ajute in timp ar fi invatat sa faca dupa placul femeii, sa fim serioase, care barbat face treaba bine din prima si pe placul sotiei? dar in timp invata, asta daca e bunavointa si sotul nu isi pune palma in fund sa plece la plimbare si apoi sa se planga ca e mereu singur :D

      Ștergere
    3. :)
      Luiza, am scurtat povestea cat am putut, dar nu era asa simplu. El nu-si punea palma in fund si pleca in drumetii zi de zi, ci numai la final de saptamana, dorind sa vina si ea, cum facea inainte de casatorie; facea ceea ce facea si inainte de casatorie, ceea ce a facut si dupa, cand erau copiii mici, mergand numai el cu ei. Daca spala vase sau rufe ea le spala din nou, zicand ca nu sunt bine spalate; daca el stergea praful, mai stergea si ea si tot asa... Ea era genul care in timpul actului sexual isi amintea ca nu a cumparat hrean pentru muraturi...

      Consider ca sotii trebuie sa faca si unele chestiuni impreuna – macar curatenie – dar ea ii spunea ca mai mult o incurca; daca punea vertical covoarele pe care abia le-a batut, ea ii zicea sa le puna orizontal, sa nu faca ceva cute; daca le punea orizontal ii zicea sa le desfaca putin, sa nu se imbacseasca si tot asa...
      Apoi... de ce sa faca numai el dupa placul femeii? Ea nu putea sa faca dupa placul lui si sa nu mai faca o curatenie generala la fiecare sfarsit de saptamana dupa ce facea curatenie zi de zi? (ei au prins si timpul cand numai duminica era libera - cu doua zile libere la final de saptamana ea avea si mai mult timp pentru curatenie!)
      E destul de aiurea, cred, sa ajungi sa te simti prost pentru ca tu citesti in timp ce sotia se agita zi de zi si face curatenie intr-o casa curata...
      Astazi imi este clar ca Nina avea o problema... Niciun om sanatos nu se agita toata ziua, zi de zi, sa curete o casa curata.

      Ștergere
    4. Aaa, asta e deja OCD..nasol asa..
      In tineretile mele am avut si eu ceva tendinte de OCD in ale curateniei dar m-am lecuit :))
      Nu zic nicicum sa faca numai el dupa placul femeii, ma refeream doar la curatenie/ordine pt ca femeile sunt mai pricepute aici, cel putin majoritatea dintre femei :D clar ca si femeia e bine sa faca pe plac barbatului, adica ce sa mai, e bine ca fiecare sa fie atent la nevoile si dorintele celuilalt.

      Ștergere
    5. :)) Si eu am prezentat "simptome" in tinerete! Cei care veneau in vizita imi deranajau cate ceva, de rai ce erau! :)))
      E clar ca femeile - in majoritate - sunt mai pricepute la "cele casnice" (mostenire genetica, probabil :) ), dar - cum scriam mai sus: am cunoscut un tip care era... Nina! :)
      Tata nu se sfia sa puna mana pe matura din cand in cand (nu-i placea aspiratorul); ba chiar gatea - zicea ca el oricum vine acasa cu doua ore mai devreme decat mama si n-avea rost sa se plictiseasca. :) Tot el era cel care imi calca pantalonii cu dunga! Eu nici azi nu stiu sa calc pantalonii cu dunga - iese o linie franta. :)

      Ștergere
  5. Imi place si mie curatenia,dar nu dusa la extrem.Am mai intalnit astfel de familii.La mine era jenant,cand sotul ne lua cestile de cafea la spalat,sau farfuriile la masa,sau alte treburi dinastea,care umplea de invidie partenerele.Degeaba ii tot spuneam ca nu e frumos,dar el o tinea pe-a lui.Acum a imbatranit si s-a mai lnistit.Nu l-ar fideranjat o sotie ca Nina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi place curatenia, dar tare greu ma pornesc s-o fac "ca la carte"; prefer sa intretin ordinea, cat pot. :)
      Te cred ca puteau fi putin prietenos invidioase. :)
      :)) Si tata se preocupa de astfel de lucruri, ba chiar gatea, dadea cu matura (ii displacea aspiratorul) dar nu era exagerat in ordine si curatenie si facea cele mentionate cand avea el chef.
      Sa fiti sanatosi si viata armonioasa sa va fie!

      Ștergere
  6. Exagerarea in orice directie, are efecte adverse. Cred ca e valabil in orice domeniu, nu numai in cel prezentat aici. Si, as putea spune ca o curatenie perfecta nu genereaza anticorpi! Spatiul "aseptic" mi se pare mai mult de spital! :D

    O seara faina si o saptamana la fel!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine punctat (si) referitor la anticorpi. :)
      Până cand am terminat liceul mi se reprosa tot mai des ca prea sunt obsedata de ordine si curatenie, dar nu eram :)) Pur si simplu imi placea sa fie lucrurile in ordine, totul curat si parfumat, pentru a ma putea concentra sa citesc, sa invat sau sa imi fac fiţuici... Imi placea sa stiu ca fiecare obiect are un loc al lui si il pot gasi oricand. Apoi... nu stiu ce s-a intamplat: am devenit exact opusul - acum nu mai gasesc lucrurile dupa ce fac ordine. :) Cred ca nici asa nu-i bine...

      Multumesc! Saptamana minunata sa iti fie!

      Ștergere