2016-12-02

Împlinire personală

Nu ceea ce nu stii te face sa ai probleme, ci ceea ce stii sigur. (Mark Twain)

- Oare de ce x nu lupta pentru implinirea personala? Un curs de dezvoltare personala nu i-ar strica.
Fac ochii mari la persoana care ma bruiaza. In gând, imi scutur capul ca un personaj din desene animate, mirat la culme.
- Ti-a zis ca nu se simte implinit personal?
- Nu, dar imi dau seama… Nu s-a casatorit până acum, nu are un copil, nu are o cariera de succes…
- Ii place ceea ce face. Sunt profesii care nu intra in categoria “cariera de succes” in sensul dat de media, dar cand iti place munca pe care o prestezi nu stiu de ce sa vrei altceva. Cand faci ceea ce-ti place si castigi frumos as zice ca e o cariera de succes. Nu multi se pot lauda ca au reusit sa isi satisfaca pasiunea la locul de munca.
- Ar putea fi sef! A fost propus sa conduca echipa si-a refuzat! Asta, in mod sigur, ar contribui mult la implinirea profesionala.
- Sa fii sef e implinire profesionala pentru unii, dar nu toti ne descurcam in pozitie de lideri. Fiind sef de echipa sunt mai multe si responsabilitatile, plus ca timpul pentru propria-ti persoana se scurteaza…
- Dar va fi bine vazut, se deschid minunate oportunitati sociale.
- De ce crezi ca x ar vrea astfel de… oportunitati?
- Nu cred, stiu! Cine nu vrea?! ridica vocea si isi mira ochii la mine, ca si cum as fi zis o gogomanie.
Stiu ca zice doar de forma - sau de teama esecului - ca nu vrea….
- De ce nu crezi ca-i sincer?
- Pentru ca toata lumea vrea sa fie sef, sa aiba relatii…
- Te contrazic. “Sefia” aduce responsabilitati pe care nu le doresc cei care vor mai mult timp pentru ei si familia lor.
- El n-are familie; nu-i casatorit!
- Ah! Prietena lui nu face parte din familie, nici mama, nici fratii, nici tatal?
- E altceva.
- Dar e familie; nu?
- Nu intelegi ce vreau sa spun sau nu vrei sa intelegi?
- Inteleg perfect ce spui, dar nu inteleg de ce crezi tu ca vrea mai mult, ca ar trebui sa vrea mai mult?
- Eu as vrea! Toata lumea ar vrea!
- Cand zici “toata lumea” la cati oameni te referi?
- La toti!
- Asa vezi tu lucrurile, dar nu toti oamenii vor asa ceva. Unii vor doar o viata linistita, cu necesarul zilnic, inconjurati de familie si prieteni, fara stres inutil…
- Prostii! Toti oamenii vor sa se casatoreasca si sa aiba copii – cei care nu sunt casatoriti si nu au copii zic ca asa vor, dar stiu sigur ca nu e asa; toti oamenii vor sa vada lumea, vor o casa mare si moderna…
- Ajuta-ma sa inteleg: de ce crezi ca “toti oamenii” vor asa ceva?
- Pentru ca e omeneste firesc sa vrei asa ceva!
- Immanuel Kant, de exemplu, nu a fost casatorit si nu a parasit niciodata granitele ţării… Cu toate acestea, milioane de oameni ii cunosc scrierile si mai multe milioane au auzit de el.
- Rahat! Acela n-a fost un om obisnuit! Si-apoi, de unde stii ca a fost implinit personal?
- Ai dreptate - zambesc - nu stiu cum s-a simtit Kant. De ce crezi, insa, ca x ar fi un om obisnuit? Doar pentru ca nu are dorintele pe care le au altii? A avea bani multi nu inseamna implinire personala.
- Banii te ajuta in multe situatii.
- Banii sunt utili, dar unii isi doresc doar cat sa le fie comod.
- Cand poti mai mult n-ar trebui sa vrei doar strictul necesar! Aceasta e o certitudine.
- Nu cred. Aceasta e viziunea unora, nu a tuturor. A-ti fi comod inseamna mai mult decat a avea strictul necesar; asa cred.
- Orice zici, stiu ca x nu e implinit personal.

Am mai bolborosit si eu ceva, dar n-am avut cu cine sa discut – poate pentru ca doar am bolborosit? Prea multi stiu ce simt altii, ce gandesc, ce doresc sau ar trebui sa simta, sa gandeasca, sa doreasca etc. si nu accepta sa li se spuna ca nu au dreptate.

Ma uimesc acele persoane care stiu ce este mai bine pentru altii, care stiu (!!!) ca altii ar merita mai mult, ar putea mai mult… Poate ca multi pot mai mult decat fac, dar nu vor - sau poate ca nu pot, efectiv - din cine stie care motiv. Desigur, poti spune asa ceva celor care-si exprima dorinta de-a avea mai mult, de a fi altfel etc.. Dar de ce sa te apuci sa spui asa ceva celor care afirma ca sunt multumiti de ceea ce sunt si cu ceea ce au?! “Cum!? Nu vrei sa vezi Parisul?” “Nu, nu vreau, dar daca ma inviti nu te refuz” – cred ca exista o diferenta, in sensul: de va fi sa am ocazia, cu placere, dar e chestiune de gust sa visez sau nu ca voi vizita Parisul (inlocuiti orasul cu oricare altul). Asa cu cei care stiu ce-i bine pentru altii si stiu ce ar trebui sa faca altii, ce ar trebui sa simta s.a.m.d..

Oamenii au prioritati diferite, sunt plămădiţi diferit si e treaba fiecaruia ce vrea, ce face etc. atata vreme cat nu incurca pe altii. Se spune ca trebuie sa ne inconjuram de oameni care sa ne sprijine in evolutia noastra… Care evolutie, in cazul celor care sunt multumiti cu ceea ce au, chiar daca pare puţin in opinia altora? De ce, de exemplu, mi-as dori langa mine pe cineva care sa-mi spuna mereu ca pot mai mult, ca trebuie (!!!) sa vreau mai mult daca nu vreau mai mult si ma simt bine in pielea mea, in viata mea? De ce sunt crezuti nesinceri aceia care afirma ca au exact ce-si doresc?! Cand cineva nu intra in standardele stabilite de “formatorii de opinie” inseamna ca nu e implinit personal?! Cand cineva nu are o viata de tembelonovelă inseamna ca nu e implinit personal? Sunt oameni care-si doresc sa fie cunoscuti macar la nivel de sat daca nu de judeţ sau ţară si sunt oameni care-si doresc sa fie anonimi. Ambele categorii au dreptul la alegere, la a avea dorinte. Pe unii ar trebui sa-i ajutam sa devina vedete si celorlalti ar trebui sa le respectam dorinta de a ramane anonimi.

Cum le mai place unora sa dea sfaturi! Cum mai zic unii “de-as fi in locul lui x ce-as mai face!” Fă in locul tău si lasa-l pe x in pace, cu ceea ce zice ca-si doreste. Incurajeaza, ajuta pe acela care-si exprima dorinta de a realiza ceva, dar nu tracasa pe cineva sa faca ceea ce crezi tu ca ar putea si/sau ar trebui sa faca, in opinia ta.

Cred ca “implinire personala” inseamna sa te simti bine in… propria-ti viata. Posibil sa gresesc, sa n-am habar ce inseamna “implinire personala”. Are cineva o definitie universal valabila?

6 comentarii:

  1. A avut perfecta dreptate, daca nu stii nu ai de ce sa iti faci probleme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar cand stii sigur ceva si constati (de regula cand e prea tarziu) ca n-ai stiut bine? :)

      Ștergere
  2. Imi place motto-ul; Twain avea dreptate! "ceea ce stii sigur".. Despre implinirea personala, asa cum o vad unii sau altii, ar putea sa curga rauri-rauri de "definitii" mai mult sau mai putin plauzibile. Ca si o moneda, depinde ce fateta vrei sa vezi si alegi, sa crezi ca este cea castigatoare. Pentru unii, implinirea ar putea fi, cum bine ai mentionat un job bine clasat, o profesie cautata, "sefia", pentru altii casatoria, o familie cu copii, cu bunuri gramada (si de care te-ai putea lipsi, oricand). In functie de elementele surpriza ale vietii, cu totii, ajungem sa constatam, ca jonglam cu "valurile conjucturale ale vietii", cu variabilele, inconstantele si pierderile suferite. Si atunci, invariabil, ajungem sa ne regandim aceasta "implinire". Da, cu siguranta tuturor ne-ar placea sa vizitam lumea. Asta e sigur. Cat despre "implinire"?! Imi place cum ai concluzionat (ca de altfel, intregul eseu): "Cum le mai place unora sa dea sfaturi! Cum mai zic unii “de-as fi in locul lui x ce-as mai face!” Fă in locul tău si lasa-l pe x in pace, cu ceea ce zice ca-si doreste. Incurajeaza, ajuta pe acela care-si exprima dorinta de a realiza ceva, dar nu tracasa pe cineva sa faca ceea ce crezi tu ca ar putea si/sau ar trebui sa faca, in opinia ta.

    Cred ca “implinire personala” inseamna sa te simti bine in… propria-ti viata. Posibil sa gresesc, sa n-am habar ce inseamna “implinire personala”. Are cineva o definitie universal valabila?"
    Toate cele faine sufletului; salutari cordiale si inspiratie din belsug! Start bun in decembrie! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru interes si apreciere, Alexa. :)
      Ai concluzionat foarte frumos: "valurile vietii" ne determina adesea sa regandim "implinirea". La scurt timp dupa ce am postat am primit pe mail un text dragut, oarecum tangential cu ceea ce am scris (il voi posta la un moment dat). :)
      Multumesc, la fel! Sufletul linistit sa-ti fie si viata fericita! Mult-mult bine iti doresc! <3

      Ștergere
  3. Foarte bun articol. Nu știu cine te-a inspirat să-l scrii, dar dacă e vorba de un personaj real, este tare greu să suporți în preajma așa un mare „atotștiutor”. Sunt întru totul de acord cu punctul tău de vedere că nu toată lumea are aspirații extraordinare, care de fapt se reduc la bani mulți, funcții de conducere, poziție socială, avere și...fițe de „lume bună”. Nu vreau să mă dau interesant, dar te aprob întru totul când spui că „unii vor doar o viata linistita, cu necesarul zilnic, inconjurati de familie si prieteni, fara stres inutil”! Am avut o perioadă când am tras cu ochiul la punctul de vedere „celălalt”, dar m-am lămurit repede că totul este doar poleială și nu un fond profund. Începi să bifezi realizări pe anumite planuri și pierzi masiv pe cele cu adevărat importante. Cine poate să le împace pe toate, bravo lui, căci sunt și unii care reușesc. Dar cu ce sacrificii!
    Cred că mai degrabă persoana respectivă vorbea din invidia sa personală, căci e clar că nu ajunsese la situațiile mult râvinte, pe care alții și-au permis să le refuze. Slăbiciunile personale se transformă în motive de bârfă la adresa altora! Iar asta este doar.... răutate!
    Numai bine să-ți fie! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Multumesc pentru apreciere, Alex, si pentru interes. Dialogul (un fel de a spune) l-am avut cu o cunostinta (din anturajul "larg") - si e doar o parte din acest dialog.
      Sunt sigura ca multi sunt cei care "pot mai mult" dar nu vor, pur si simplu, stiind ce ar urma - unii chiar au aflat, traind "succesul" - si au renuntat la acesta pentru "pacea sufletului", pentru familie. :) Sunt de acord cu tine: stima celor care pot imbina armonios toate planurile. Acum mi-am amintit de o familie; nu-i cunosc personal pe cei doi dar verisoara ei imi spunea ca cei doi locuiesc in Germania si el lucreaza in Anglia si ea in Franta (sau invers?) si se intalnesc la sfarsit de saptamana - si-o tin asa de vreo cativa ani (au o casa frumoasa in Germania, si goala). "Aduna bani" si - zic ei - va fi altfel mai tarziu. :)
      E posibil sa fie si invidie, dar tipa e genul de om care le stie pe toate si care urmeaza fel si fel de cursuri pentru a... se dezvolta personal, a se implini personal, si ai dreptate: n-a atins nivelul dorit - poate si pentru ca se crede mai buna decat ceilalti. Poate gresesc, dar cred ca genul acesta de oameni incearca sa umple unele goluri din propria viata.
      Multumesc, Alex!
      Zile fericite iti doresc, cu drag! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.