18 oct. 2015

Cetele revin acasa

Cel ce salveaza o viata, salveaza o lume intreaga. (Talmud)

Cand s-a dat liber la granita si plecarea devenise simpla am constatat cum strazile se goleau de cersetori si de indivizi cu aspect de borfasi. O clipa nu mi-am imaginat ca au plecat pe unde au plecat pentru a munci, dar, in egoismul meu, m-am bucurat ca nu-i mai vad la fiecare pas, la fiecare colt de strada, in fiecare magazin, ca nu mai trebuia sa fac faţă hartuirii.

La un moment dat s-a intamplat ca strainii au inceput sa repatrieze anumite grupuri si strazile s-au reaglomerat cu figuri ascutite si ochi de viezure, oameni atenti la tot ce misca doar-doar reusesc sa fure ceva. Prin piete se auzea tot mai des “prindeti hotul!” Din magazine se fura la greu; cersetorii ne hartuiau pe strada, in magazine, in mijloacele de transport in comun, pe terasa, in drum spre munca, in curte, in bloc… Oriunde priveai era un cersetor sau un grup de tineri pusi pe scandal sau pe furat - in cele mai bune cazuri. Apoi au disparut din nou…

In curand, mici devin sansele sa mai scapam de sicanarile lor daca nu ne hotaram sa rezolvam problemele. Statele din Vest sunt hotarate sa repatrieze pe toti aceia care nu muncesc, nu au o locuinta si, in general, nu vor sa se integreze in societate. Probabil ca deja au inceput, pentru ca strazile orasului au devenit si mai aglomerate. Pe langa figurile triste ale oamenilor imbracati cu haine in culori terne se remarca din ce in ce mai mult galagiosii cu priviri piezise, cersetorii agresivi… Azi i-am remarcat din plin pentru ca asa a fost sa fie si am batut la pas mai multe strazi din oras. Priveam si nu-mi venea a crede!

Intr-o statie de autobuz doi pustani, nu mai inalti de un metru, se bagau in sufletul oamenilor - efectiv! - si pretindeau bani: “Da-mi un leu!” Nu “te rog”, nu “ai sa-mi dai?” Nu! Ei pretindeau sa le dai si te tracasau. Cineva le oferise doua cornuri - batoane; le-au luat, au rupt o bucatica apoi au dat cu ele de pamant. Le vor manca porumbeii sau cainii, nu-i problema, dar gestul a fost, oarecum, socant prin violenta, prin furia care parea sa-i stapaneasca atunci cand au aruncat cornurile. Un tanar din statie le-a atras atentia ca n-or sa primeasca bani daca au astfel de comportament. Unul dintre ei a raspuns, prompt: “Taica-miu ma bate daca nu-i duc bani!” Si cred ca il bate, pentru ca am avut ocazia, candva, sa aflu despre situatii exact de acest gen, de copii trimisi la cersit si batuti daca nu aduc bani suficienti.

Exista, oare, o rezolvare a situatiei acestor copii? Teoretic, da; practic insa… nu prea. Pot fi luati “in grija statului” - dar ce li se va oferi? Un adapost impersonal unde copiii mai mari si, probabil, ingrijitorii ii vor bate, un adapost unde cei care trebuie sa-i supravegheze si sa-i hraneasca ii vor lasa de capul lor si le vor injumatati portiile de mancare, de haine, de jucarii pentru a duce si acasa - asta cand nu ii vor abuza…

Sunt prea putine centre pentru astfel de copii si mult-mult-mult prea putini oameni care sa se dedice - din tot sufletul - salvarii acestor copii care vor creste, devenind borfasii de maine.
E greu sa salvezi un copil lasandu-l langa parintii alcoolici si/sau bolnavi, unii inclusiv cu handicap mintal… E greu - inclusiv pentru copil - sa il iei de langa parintii lui alcoolici si/sau bolnavi pentru ca oricum ar fi parintii acesti copii chiar vor sa ramana langa cei care le-au dat nastere, fie pentru ca se simt in siguranta langa acestia, fie ca deja cunosc ce le poate capul si au invatat sa se apere, fie pentru ca s-au obisnuit sa faca numai ce vor, cand vor, unde vor… E greu sa salvezi un copil, dar cred ca trebuie incercat - multi se straduiesc, si au succes, dar sunt putini, iar copiii cu probleme sunt multi, mult prea multi…

Unde gasesti atatia adulti responsabili, care sa se implice cu deplina constiinciozitate in salvarea lor?! Bani s-ar mai gasi; dar unde gasesti atatia adulti de incredere necesari pentru astfel de proiecte? Unde gasesti acei functionari care sa-si indeplineasca atributiile si sa verifice caminele existente si sa pedepseasca exemplar - in conformitate cu dispozitiile legii - pe aceia care nu au grija de copii asa cum ar trebui, care nu verifica acele familii unde se stie ca sunt diverse probleme?

sursa foto: couriermail.com

8 comentarii:

  1. oooo... acum ai pus întrebari cu adevarat grele! Unde gasesti astfel de persoane si oare pentru cât timp sunt dspuse sa-si ofere serviciile în astfel de internate?! Pentru ca oricât de sârguincios ai fi, împovararea este enorma! Este drept ca si satisfactia unui succes este pe masura, însa câti copii ce provin din astfel de institutii reusesc sa se descotoroseasca de proastele obiceiuri, de influenta fostei familii sau a șlehte?! Câti adulti sunt dispusi sa adopte un "copil problema"?! ... Lumea în care traim are multe bube!
    Te pup, samariteana mea draga <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, dragalaso cu zambet larg. :)
      Tocmai aici e buba: cei care ajung, totusi, sa fie institutionalizati sunt tratati foarte rau (in prea multe cazuri), fie de cei mai mari, fie de ingrijitori… si, evident, instinctul de supravietuire devine foarte puternic, invingand ratiunea: ei sunt răi pentru a se apara, au senzatia ca oricine le face observatie vrea sa le faca rau… Stiu din experienta cat e de greu sa ajungi la sufletul acestor copii, dar nu e imposibil - e nevoie de rabdare, in primul rand, dar si de dorinta de a-i ajuta. Unii sunt ingrozitor de recalcitranti cand ii apuca… :) si prea multi adulti iau asta ca pe un afront personal. Intr-un fel, acesti copii sunt ca niste animale salbatice.
      Multi sunt intoxicati cu alcool, tutun, aurolac, diluant, vapori de benzina sau alte substante…
      Mare dreptate ai: e o sarcina grea, tocmai de aceea adultii care pot face fatza unei astfel de provocari sunt putini si chiar de ar fi multi tot au nevoie si de sprijinul autoritatilor pentru a le identifica familiile, pentru a le face, in unele cazuri, certificate de nastere (si multe altele, pentru ca sunt oameni, nu caini sau alte animale si raspunderea e muuult mai mare)…
      Foarte putini sunt dispusi, in general, sa adopte un copil marisor, iar cei care s-ar incumeta la un copil cu probleme pot fi numarati, cred, pe degetele de la o mana si le dau dreptate: multi dintre acesti copii au suferit traume serioase in frageda copilarie, multi au fost loviti in cap cand erau bebeluis, multi sunt nascuti din parinti alcoolici sau care au boli ce pot fi transmise genetic…
      Si totusi, acesti copii, devenind adulti, daca nu se va incumeta cineva sa aiba grija de ei acum ar putea fi “pericolul” pentru viata celorlalti copii care vor deveni adulti…
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  2. Am citit, de curând, că persoane angajate în instituții menite să protejeze copiii orfani îi trimiteau, de fapt, la cerșit și la altele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putine ma mai mira si ceea ce scrii e probabil adevarat...
      Nu voi intelege in veci cum pot unii sa faca atata rau copiilor... De fapt, nu inteleg rautatea, in general.

      Ștergere
  3. Da, sunt mai multi cersetori pe strazi. Nu stiu in Vest.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In Vest se va diminua numarul, in mod cert, pentru ca nu prea mai vor sa-i tolereze pe cei care cersesc - si bine fac!
      Am inteles ca exista - la nivel UE - un fel de "manual" cu indicatii despre cum sa se faca repatrierea migrantilor... Stiu ca grupuri mari de albanezi au fost retrimise in tara de origine, pentru ca nu mai e razboi... Banuiesc ca cei care provin din state unde a fost si este pace vor fi sigur repatriati. Intr-un fel... mi-e groaza! :)

      Ștergere
  4. Ai perfecta dreptate: in principiu,s-ar putea rezolva cateva cazuri,cu un efort din partea celor cu suflet,
    dar sustinuti cu fonduri de la autoritati (putin probabil) !Dar practic lucrurile se inrautatesc (migranti,refugiati,imigranti),creste numarul alcoolicilor,care au cate 6-8 copii,majoritatea cu tare ereditare....probleme psihice,lipsa educatiei elementare...
    E un subiect foarte dureros,mai ales ca eu nu-l vad rezolvat curand,...macar putin !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, o rezolvare (in viitorul apropiat) nu vad nici eu…
      Acum cativa ani s-au cheltuit o gramada de bani pentru un program de “planificare familiala”, inclusiv in mediul rural si ar fi trebuit sa se ocupe medicii de familie, dar numarul medicilor de familie de pe la sate nu doar ca a fost micsorat, dar primarii au si cerut chirie (prea multi bani) pentru spatiile unde functionau cabinetele (dupa multi ani in care nu se percepuse vreo chirie)…
      Cred ca nu doar se fura prea mult in RO, dar pare ca oamenii care si-au ales o profesie (nu doar la medici ma refer) nu prea se arata dispusi sa isi indeplineasca atributiile: asistentii sociali nu doar ca sunt prea putini, dar multi nu se intereseaza de “cazurile sociale” unde sunt copii cu probleme, de exemplu. Unii cetateni nu vor sa mearga la munca fie sa nu-si lase nevasta singura, fie n-o lasa pe ea la munca, sa nu plece de acasa prea mult… Unii nu-si dau copiii la scoala pentru ca sunt saraci si vor sa-i trimita / sa-i puna la lucru chiar si in situatiile in care se ofera cineva sa plateasca orice cheltuieli scolare…
      Pe scurt: e necesara o schimbare a mentalitatii - cel mai greu lucru de realizat. :(

      Ștergere