Cu
sute şi sute de ani in urmă, un câine trăia in pădure alături de urs. Ziua
mergeau împreună la vănătoare şi se împăcau de minune, dar seara, când să meargă
la culcare, pe câine îl apuca câteodată lătratul; şi azi aşa, mâine aşa, ursul îi
spuse că nu-l mai poate suferi din cauza schelălăielii lui. In cele din urmă,
câinele înţelese că nu mai era chip să trăiască sub acelaşi acoperiş cu ursul.
Întâlni
o vulpe, îi istorisi necazul cu ursul şi ea îl pofti să locuiască in vizuina
ei. Ziua totul mergea strună: şiretenia vulpii şi puterea câinelui îi făceau să
vină acasă încărcaţi de vânat. Dar când să meargă la culcare, însă, auzindu-l
pe câine cum latră, vulpea îi spuse:
-
Nu-i bine ce faci! Dacă te aude lupul sau tigrul, vin glonţ aici şi ne ucid pe
amândoi!
Sătul
de cicăleala vulpii, câinele se gândi la un alt animal mai mic decât el, care să
nu îndrăznească să-l bată la cap. Şi, din întâmplare, in pădure îi ieşi in cale
un iepure.
-
Ce spui, iepuraş, ţi-ar plăcea să vânăm împreună? îl întrebă câinele cel
voinic.
Onorat,
iepurele îi răspuse pe nerăsuflate că ar fi fericit de o asemenea tovărăşie,
ziua şi noaptea. Şi merseră a doua zi împreună la vânătoare. Lângă el, iepurele
se simţea parcă alt animal. Toate bune. Se ospătara in doi şi petrecură clipe
frumoase. Dar, la culcare, când iepurele auzi ce tare latră câinele, o rupse la
goană părăsindu-şi şi casă şi tot, de teamă că lătratul să nu atragă toate
fiarele într-acolo.
Plictisit
de toate animalele cu care încercase să-şi ducă zilele, se opri într-o bună zi
la casa unui pădurar:
-
Ma primeşti, bunule pădurar? îl întrebă câinele şovăielnic.
Şi
ca să nu mai aibă supărare, îl anunţă că el e obişnuit să latre de câte ori are
poftă, când e fericit şi când e trist şi mai ales de câte ori simte că se
apropie vreo vietate de el.
-
Sunt tare bucuros că vrei să trăieşti pe lângă casa mea! Ziua vom vâna împreună,
şi seara am să-ţi pregătesc un culcuş minunat. Cât priveşte obiceiul tău de a lătra,
e un bine pentru mine, căci mă vei anunţa de toţi oaspeţii care vor să ne
viziteze; şi dacă-s buni îi vom primi cu bunătate şi dacă or fi răi, cu puşca.
-
Rămân tot restul vieţii cu tine, omule! Tu nu eşti nici fricos, nici mofturos
cum au fost toţi pe lângă care am trăit până acum, încheie câinele şi se gudură
fericit de primirea pădurarului.
(din
colecţia Poveşti nemuritoare (vol. 16) - poveste populară maghiara,
Editura Vox 2000, Bucureşti, 2013)
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la
un moment dat. Click&Comment Monday!
e sloganul acestui joc.
Cât de mult mi-a plăcut !!! Nu o ştiam !
RăspundețiȘtergereÎți doresc o seară minunată !
Pupic !
Ma bucur ca ti-a placut.
ȘtergereMultumesc! O saptamana minunata iti doresc sa ai si tu!
Pupici!
<3 vaaaai am si eu o carticica din seria asta: Poveste Nemuritoare - 26. :D
RăspundețiȘtergereCe tare! Tu 16, eu 26.
Mi-a placut ENORM povestea :). Nu stiu de ce dar (probabil ca din cauza catelului hahaa) e chiar draguta - nu e nici violenta. O poti spune si unui copilas. ;).
Mi-a placut :P.
Pupic cu drag!!! :*
Din zece in zece. :)
ȘtergereAm primit colectia de la o prietena (16 volume) - urmatoarele nu le-am gasit, si nici ea. In cartile de povesti nemuritoare sunt multe "fara violenta" - avem de unde alege. :)
Haha! Pentru catel am ales-o!
Multumesc. Ma bucur ca ti-a placut!
Pupici cu drag! <3
Sunt sigur ca inteligenta cainelui a fost hotaratoare in apropierea de oamenii primitivi; nici acum, dupa mii de ani, oamenii nu ne cunoastem interesele.
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
Ai un super-extra subtil stil de a spune adevaruri care... dor. :)
ȘtergereMultumesc, la fel!
Hello dear Diana!
RăspundețiȘtergereI really enjoyed reading your beautiful story about the dog!
At the end he was lucky that found a nice home for him!
Have a lovely evening and a happy week! Hugs!
Dimi...
Hello dear Dimi!
ȘtergereI'm glad you liked the story.
I would like all the street dogs in the world to find a nice home, but... not all children have it.
Thank you. I wish you a wonderful week!
Hugs!
ce poveste frumosasaaaaaaaa! abia astept sa le-o spun nepotelelor, data viitoare cand vor mai veni pentru a petrece weekendul cu noi. Tocmai ce am petrecut sfârsitul de saptamâna impeuna, ieri seara au plecat acasa la ele, astazi Emma a fost la scoala.
RăspundețiȘtergereEmma zice ca Leo este cel mai bun prieten patruped al ei ☺ ♥
Un start bun in noua saptamana, Diana draga!
Pupici si îmbratisari, de la trio pentru trio <3
Am fost pe la voi, acum ceva timp, si am vazut minunile! <3
ȘtergereCe dragut suna: "cel mai bun prieten patruped"! Si cum sa nu fie?! E vesel si prietenos ca "parintii" lui umani. :)
Multumesc, Carmen draga! Iti doresc sa ai o saptamana excelenta!
Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
Mi-a plăcut tare mult povestea. Și când te gândești că sunt acum o mulțime de oameni care vor să priveze bieții câini tocmai de însușirea de a lătra... le pun fel de fel de aparate cu ultrasunete, le operează corzile vocale... Idiot animal e omul...
RăspundețiȘtergereCand am auzit prima data pe unii ca recomanda operatia corzilor vocale am crezut ca-i gluma! Nu era... Din fericire, e interzisa operatia - ca si taierea cozilor (si urechilor) mai nou, daca nu e o chestiune de necesitate medicala.
ȘtergereI-ar putea educa, sa nu mai latre si cand zboara musca, dar... necesita timp.
Nu te pot contrazice! :)
Iti doresc, cu drag, sa ai o zi frumoasa!
Ups, e prima oara cand aud de asa ceva. Cand oamenii aveau de munca, nu mai erau asa plini de... idei:)
ȘtergereDeh, sunt catei care latra la Luna, fie ca sunt in casa, fie ca sunt in curte si altii - pe buna dreptate in unele cazuri - se plang ca nu pot dormi si atunci... altii gasesc "solutii". :( Cat de rău trebuie sa fie cel care-si distruge cainele, in loc sa-l educe...!
ȘtergerePlăcută lectură, draga mea! :)
RăspundețiȘtergereSunt bucuroasa ca am putut sa iti ofer (si eu) ceva placut - la tine citesc, mereu, versuri minunate!
ȘtergereIti doresc, cu drag, sa ai zile senine! :)
Ce frumoasă poveste! Când am văzut coperta cărții din colecția „Povești nemuritoare” am tresărit de bucurie. E prima carte din serie pe care mi-a cumpărat-o tata. Mi-a luat apoi și altele. Ce frumoase erau povestirile din această serie... Mulțumiri din suflet, dragă Diana, pentru amintirile pe care mi le-ai prilejuit. Cât despre câine...da, el rămâne de-a pururi „cel mai bun prieten al omului”!
RăspundețiȘtergereO seară frumoasă și numai bucurii! :-)
Si mie mi-au placut - si imi plac! - povestile nemuritoare. Imi plac, de fapt, toate povestile pentru copii (inca imi plac) :)
ȘtergereEu de la bunicu aveam multe carti cu astfel de povesti.
Cu multa placere, Alex draga! Din suflet iti multumesc, la randul meu, pentru toate postarile de suflet pe care le descopar pe blogul tau.
Multumesc, la fel! Iti doresc sa ai o saptamana minunata! Zile senine!
Si-am încălecat pe-o sa...:) frumos tare!
RăspundețiȘtergereAsa mi-am zis si eu! :) Si dupa ce-am incalecat pe-o sa... am mai incalecat pe doua. :)
Ștergere