2022-07-08

Puterea, bogăția, cunoașterea

Mușchii, banii și mintea, le zice, între altele, Alvin Toffler în „Puterea în mișcare” publicată în anul 1990. Am citit-o în 1995, publicată la Editura Antet; din păcate, editorul a renunțat la notele bibliografice și la index „pentru a facilita cursivitatea lecturii” – ce l-o fi determinat să creadă că așa ceva doresc toți cititorii? În fine.

Cărțile din trilogia lui Alvin Toffler („Șocul viitorului” - 1970, „Al treilea val” - 1980) și „Puterea în mișcare” - 1990) au ca subiect central schimbarea – ceea ce li se întâmplă oamenilor când întreaga lor societate se transformă brusc în ceva nou și neașteptat. „Șocul viitorului” este despre procesul schimbării – felul în care schimbarea afectează oamenii și organizațiile. „Al treilea val” e despre direcțiile schimbării – încotro ne duc schimbările de azi. „Puterea în mișcare” este despre controlul schimbărilor care urmează – cine le va da formă, și cum.

cartea Puterea in miscare, de Alvin Toffler, prezentata pe un fundal cu un computer

Puterea răsare din țeava puștii, zicea Mao Tse-Tung.
Banul vorbește (zice un anonim)
Cunoașterea în sine înseamnă putere, ne învață Francis Bacon.

Banii, cultura și violența nu sunt singurele surse ale puterii din viața de zi cu zi - dar reies ca fiind cele mai importante - iar puterea nu e nici bună, nici rea. Este o dimensiune a virtualmente tuturor relațiilor umane. Este, de fapt, reciproca dorinței și de vreme ce dorințele omenești sunt infinit variate, orice lucru care poate îndeplini dorința altcuiva reprezintă o potențială sursă de putere. Traficantul de droguri care se poate abține de la „fixație” deține putere asupra consumatorului.

Violența, bogăția și cunoașterea iau, fiecare, diferite forme în jocul puterii. Violența, de exemplu, nu are nevoie să acționeze la modul propriu; amenințarea recurgerii la violență este adesea suficientă pentru a determina supunerea. Amenințarea cu violența se poate ascunde și îndărătul legii.

Violența, avuția și cunoașterea sunt sursele fundamentale ale puterii sociale. (...) Toate trei pot fi folosite la aproape toate nivelurile vieții sociale, din intimitatea locuinței și până la arena politică.

Indiferent ce alte instrumente ale puterii pot fi exploatate de către o elită conducătoare sau de către indivizi în relațiile lor particulare, forța, bogăția și cunoștințele sunt nivelurile de bază. (...)

Puterea funcționează în grade variate, iar unele puteri au, categoric, o cifră octanică mai joasă. În luptele crâncene care vor cuprinde curând școlile, spitalele, afacerile, sindicatele și guvernele, aceia care înțeleg „calitatea” (puterii) vor câștiga un însemnat avantaj strategic. (...) Violența, chiar și atunci când dă rezultate (orice guvern se bazează pe armată și pe poliție pentru menținerea sistemului în funcțiune) violența generează rezistență. Victimele sau supraviețuitorii ei așteaptă prima ocazie de a riposta. Principala slăbiciune a forței brute sau a violenței, însă, constă în absolută ei inflexibilitate. Nu poate fi folosită decât pentru a pedepsi. Pe scurt, violența este putere de calitate inferioară.

Bogăția, prin contrast, este un instrument mult mai bun al puterii. Un portofel gras e mult mai versatil. În loc să amenințe cu aplicarea unei pedepse, el poate oferi și recompense gradate fin – avansuri sau lichidări, în bani sau natură. Averea se poate folosi fie în mod pozitiv, fie negativ. Este, prin urmare, mult mai flexibilă decât forța. Bogăția deține o putere de calitate medie.

Puterea de cea mai înaltă calitate provine din aplicarea cunoașterii. (...) Puterea de înaltă calitate nu este simplă constrângere. Nu reprezintă doar capacitatea de a-ți atinge scopurile, de a-i determina pe alții să facă ceea ce vrei tu, deși s-ar putea ca ei să prefere contrariul. Înalta calitate implică eficiența – folosirea celor mai reduse resurse de putere pentru a atinge un țel. Cunoașterea poate fi adesea folosită spre a face ca celeilalte părți să-i „placă” agenda ta de acțiune. Ba chiar poate convinge partenerul că el însuși se află la originea ei.

Prin urmare, dintre cele trei surse fundamentale ale controlului social, cunoașterea, cea mai versatilă, poate servi și ca multiplicator al averii și forței.

Puterea maximă le stă la îndemână celor aflați în poziția de a folosi toate cele trei instrumente în conjuncție inteligentă unul cu altul, alternând amenințarea pedepsei și promisiunea recompensei, deopotrivă cu persuasiunea și inteligența. Pentru a-i calibra pe feluriții participanți într-un conflict de putere – fie negociere, fie război – ne este de folos să discernem cine comandă accesul și la care dintre instrumentele fundamentale ale puterii.

Postarea este pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

Cunoașterea și sistemele de comunicare nu sunt antiseptice sau neutre în relație cu puterea. Virtualmente fiecare „fapt” folosit în afaceri, viața politică și relațiile umane cotidiene derivă din alte „fapte” sau supoziții care au fost modelate, deliberat sau nu, de către structura de putere preexistentă. Astfel, fiecare „fapt” are o istorie-a-puterii și ceea ce s-ar putea numi un viitor-al-puterii – un impact, mare sau mic, asupra viitoarei distribuții a puterii.

Non-faptele și faptele disputate sunt în egală măsură produse și arme în conflictul de putere din societate. Faptele false și minciunile, precum și faptele „adevărate”, „legile” științifice și „adevărurile” religioase acceptate, reprezintă în totalitate muniția jocului-puterii în curs de desfășurare, fiind prin ele însele o formă a cunoașterii.

În carte, termenului „cunoștință” (de la cunoaștere) i s-a acordat un înțeles lărgit față de definiția din dicționar, și se referă la informații, date, imagini și imagerie, la atitudini, valori și alte produse simbolice ale societății, fie că sunt „adevărate”, „aproximative” sau chiar „false”. Toate acestea sunt folosite sau manipulate de căutătorii-de-putere, după cum au fost dintotdeauna. La fel se întâmplă și cu mijloacele de transmitere a cunoștințelor: căile de comunicație, care, la rândul lor, dau formă mesajelor ce se scurg prin ele.

O diferență crucială distanțează violența și averea de cunoaștere, pe când ne avântăm spre era denumită a informației: prin definiție, atât forța cât și avuția sunt proprietatea celor puternici și bogați. Caracteristica realmente revoluționară a cunoașterii este aceea că le poate fi accesibilă și celor slabi și săraci. (...) Indiferent de prăpastia care desparte bogații de săraci, un hău și mai mare îi separă pe cei înarmați de cei neînarmați, și pe neștiutori de cei cultivați.

Cunoașterea este cea mai democratică sursă de putere. Trăsătură care o face să reprezinte o continuă amenințare la adresa celor puternici, cu toate că o folosesc și ei pentru a-și întări propria putere. Mai explică și de ce fiecare deținător-de-putere – de la patriarhul unei familii pană la președintele unei companii sau prim-ministrul unei națiuni – vrea să controleze cantitatea, calitatea și distribuția cunoștințelor în domeniul său.

Dacă nu înțelegem cum și spre cine se scurg cunoștințele nu putem nici să ne protejăm contra abuzului de putere, nici să creăm societatea mai bună, democratică, pe care o făgăduiesc tehnologiile zilei de mâine.

Controlul cunoașterii este nodul gordian al luptei mondiale de mâine pentru putere, în toate instituțiile omenești.

30 de comentarii:

  1. Piturca selecta fotbalistii dupa forta si viteza. Putere in miscare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-a descurcat onorabil, in principiu, dar poate ca reusea mai mult daca nu se concentra asa mult pe bogatie; si daca nu excludea "cunoasterea" cand selecta jucatorii. 😊

      Ștergere
  2. Uitasem de simpaticul Alvin Toffler. Azi i-am citit biografia si am aflat că părinții lui emigraseră din Polonia. ”Șocul viitorului” m-a marcat și m-a convins. Alte cărti de-ale lui n-am mai citit, dar îmi propun din când in când.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si celelalte doua carti sunt de natura sa ne "forteze" la intrebari, asocieri de idei, de fapte...
      Daca nu ai citit, incearca "Ciocnirea civilizatiilor... (publicata prima data in 1996)", a lui Samuel P. Huntington. E... "uluitor" cum unii au "intuit" (au legat logic faptele, de fapt) ceea ce se intampla azi intre cele doua state aflate in cel mai mediatizat conflict armat (si multe altele).
      Cu placere. Si eu iti multumesc!

      Ștergere
  3. Dacă ar stii toți 'deștepți' lumii astea cât de 'legată cu un fir de ață ' este viața asta ... Este asa de dureros să crezi că trăiești pentru totdeauna! Mai mult nu pot scrie pentru ca ... doare! 😥
    Te îmbrățișez! Pupicios! 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfuuu!
      Cei mai multi sunt mosnegi cu un picior in groapa, gelosi pe tineretea generatiilor care vin din urma... E vorba si de bani, dar cand ii vad cat de batrani sunt cei mai multi dintre "potentatii" lumii ma gandesc mai repede la ciuda lor ca nu mai sunt tineri si par ca fac orice doar sa ramana in memoria colectiva - si cum cei care fac rau sunt mai greu uitati... Singura lor "potenta": puterea de a distruge.
      Si eu te imbratisez! 💕 Pupicios! 😘 ❤️

      Ștergere
  4. Mulțumim pentru recomandare, dragă Diana! La cât mai multe lecturi interesante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere. Iti multumesc. ❤️ Zile linistite iti doresc, Laura draga!

      Ștergere
  5. Nici o putere personala, financiara, nationala, continentala, mondiala, universala, nu a putut, nu poate si nu va putea niciodata surmonta puterea dragostei lui Dumnezeu, transmisa prin Cuvânt, întrupat în Hristos prin Duhul Sfânt.

    "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
    nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
    acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul."

    "Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?"

    "Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

    Un sfârsit de saptamâna minunat, în toate aspectele binecuvântat alaturi de toti cei dragi !









    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate e cum scrie in Biblie, dar cei care fac rau oamenilor in general cred ca nu prea sunt interesati de salvarea sufletului. E greu sa-i iubim pe astia care ne trimit tinerii la moarte, de exemplu. Iar ei, sigur, nu ne iubesc pe noi. Noi doar sa rabdam si sa asteptam manifestarea dragostei divinitatii? Putem fi, toti, Iov? Chiar vrea Dumnezeu asa ceva?!

      Iti multumesc, Iosif! Un frumos sfarsit de saptamana iti doresc sa ai si tu, si toti dragii tai!

      Ștergere
    2. Toti avem Dreptul si Liber-arbitru de A fi (deveni) absolut oricine si orice dorim, daca Legea Dragostei lui Dumnezeu o traim si împlinim, în noi însine.

      Ștergere
    3. Credinta ajuta viata spirituala (linisteste, cumva, sufletul), dar viata omului are (si-a avut mereu) o latura materiala - viata majoritatii oamenilor depinde de bani... Cel care traieste si implineste Legea in el poate fi neutru in ceea ce priveste politica (de exemplu) dar poate fi neutru (=indiferent) vazand cum lumea se prabuseste in jurul lui?
      Pe de alta parte, e adevarat: fiecare se poate salva (in spiritul credintei) numai pe sine... 😊 Doar Isus a putut "spala" pacatele tuturor.

      Ștergere
    4. Cred ca nu Isus a "spalat" pacatele tuturor, ci credinta absoluta în El a pacatosilor. :)

      Ștergere
    5. Da, am luat-o pe scurtatura si-am omis "exactitatea cuvantului. 😊
      El a venit sa cheme la pocainta pe cei pacatosi, nu pe cei drepti; si a murit pentru pacatele tuturor oamenilor... A "restaurat" (atunci) 😊 legatura oamenilor cu Dumnezeu (e scris pe undeva ca numai pentru pacatele celor drepti a murit? cred ca n-ar avea sens).

      Ștergere

    6. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
      Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

      Ștergere
    7. Partea aceasta e perfect clara. Imi va ramane neintelegerea cu privire la cei drepti/care se considera drepti: trebuie sa rabde tot ceea ce le ordona cei "fara mama si fara tata"? Cand cei pacatosi vor ordona ceva de genul "adunarea pe clanță" trebuie sa se inghesuie "cei drepti" sa execute inclusiv un astfel de ordin? Mila de la cine pentru cine?
      Ooof! Multe intrebari si nedumeriri mai am. 😊

      Ștergere
    8. Mila primim cu totii doar de la Dumnezeu, însa nu uita ca El face dreptate prin Cuvântul Sau iar cei "fara mama si fara tata" beneficiaza si ei de mila si îndelunga rabdare a Domnului, iar testele de genul "adunarea pe clanta" au fost dintotdeauna încercari si teste pentru cei sunt si se considera "drepti" raportându-se unii la altii, sau chiar comparându-se si judecându-se între ei, vazându-se întotdeauna mai "neprihaniti" decât altii (în gândirea lor limitata) însa Dumnezeu cunoaste gândurile inimilor fiecaruia, chiar daca pe oameni îi putem însela cu aparente si ipocrizii si ceremonii dogmatico-religioase.

      Ștergere
    9. Si unii față de altii n-ar trebui sa avem mila? Hai, nu mila, 'ca nu suna tocmai "frumos", dar bunavointa, ceva intelegere...
      In lumina religiei toti (buni sau răi) suntem la mila si rabdarea Domnului - nimic de comentat. In context, cine - oare? - se considera ca a trecut testul gen "adunarea pe clanță": cei care se se bat incercand sa ajunga pe clanță sau cei care-si apara demnitatea, refuzand un astfel de ordin?
      Pentru ca doar Dumnezeu cunoaste inimile tuturor se poate spune ca toti pot face absolut orice cred ei ca e bine - pentru ei si/sau pentru altii - si vor afla daca au gresit abia... in viata de apoi. 😊

      Ștergere
    10. Cred ca "mântuirea" este personala, individuala. Un subiect nelimitat (de studiat si cercetat)... :)

      Ștergere
    11. Probabil ca dau dovada (din nou!) 😊 de aroganta afirmand ca sunt sigura ca mantuirea poate fi doar individuala. Cred ca niciun om nu poate salva alt om de "el insusi", deci nici pacatele altuia nu pot fi "luate"...

      Ștergere
    12. Aici te înseli....a fost odata un Om si înca Este, asa ne spunea Tatal Nostru o poveste..."ecce homo"

      Ștergere
    13. Eeeee. Nu ma insel pentru prima data, si nici pentru ultima. 😊
      Acel Om avea o natura divina in proportie muuuult mai mare decat oricare altul. El a facut-o atunci, a "rascumparat" pe oameni, acum depinde doar de oameni.

      Ștergere
  6. Ma uluieste concluzia cum este formulata. Cunoasterea este oricum un univers urias. Si multe subiecte s-au ascuns spatiului public, mai ales cand era vorba de medicina si energie libera. Sunt multe info despre brevete la cheie ce ar putea schimba viata noastra, dar cu certitudine sunt utilizate pe 'sest'. Nu voi sti niciodata cu adevarat ce cunoastere au cei care 'conduc' lumea. Dar pot observa ca ii 'neutralizeaza' pe cei care incearca sa mai aduca ceva lumina.
    Astfel de carti cred ca sunt utilizate ca bibliografie pentru cei care vor cu adevarat sa domine. Si chiar daca violenta este de calitate inferioara vad ca se foloseste din plin. Iar 'aplicarea cunoasterii' se vede aplicata cam grobian din pacate. Oamenii ar trebui musai sa se informeze pe absolut orice subiect si cu siguranta vor avea mari surprize!
    Multumesc frumos, Diana draga! Sa ai un weekend minunat! Pupicei!😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineinteles ca universul cunoasterii este urias. Controlul cunoasterii il au doar cativa (raportat la miliardele de oameni de pe Terra) - pare destul de clar - si nu vor sa aiba si altii acces la aceasta cunoastere; nu vor nici macar ca toti oamenii sa stie sa scrie si sa citeasca! Cu cat oamenii au mai putine cunostinte, acces minim la cunostinte, cu atat ei isi pot vedea de interese.
      Sigur ca se foloseste violenta - e cea mai convenabila in unele situatii si ieftina in toate situatiile. Nu vor sa-si imparta bogatiile cu noi, si cu atat mai putin vor sa impartaseasca din cunostinte.
      Cunoasterea pe care o aplica este doar atat cat sa le aduca unora bani (multi bani) si o iluzie de confort celorlalti.
      Pentru ca oamenii sa se informeze pe fel si fel de subiecte e necesar sa stie ca o pot face, unde si cum o pot face si - nu in ultimul rand (de fapt, in primul rand) - sa fie invatati de mici sa o faca. Dar! De mici, in ultimul timp oamenii par a fi invatati cum sa ia totul de-a gata... nicidecum sa caute, sa coroboreze fapte, informatii s.a.m.d..

      Cu placere! Si eu iti multumesc! Weekend minunat iti doresc sa ai si tu, Suzana draga! ❤️ Pupici! 😘

      Ștergere
  7. Buena reflexion, sobre la sociedad y sus formas de control. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alvin T. sabe cómo "ver el futuro". 😊
      Te mando un beso.

      Ștergere
  8. Excellent reflection.
    Thanks for sharing.

    RăspundețiȘtergere
  9. Olá Diana!

    Passando para lhe desejar uma semana repleta de luz
    Abraços Loiva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Loiva!
      Obrigada!
      Desejo uma semana iluminada também!
      Abraços.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.