21 feb. 2015

Schimbarea clasei politice

A visa nu-i interzis! :)


De cand cu schimbarea regimului politic in România multi cetateni striga, an de an (tot anul) ca doresc schimbarea clasei politice. In ultimii ani strigatele sunt, parca, tot mai disperate. Pe mai toti ii aud discutand cine ce a zis la TV iar cei de la TV stau ore in sir si se intreaba unii pe altii “de ce a zis / facut cutare ce a zis / facut? Adica se barfeste la greu…

Fiecare vrea schimbarea clasei politice si unii intreaba: - Cu cine sa schimbam politicienii de azi? - Cu oameni cinstiti si inteligenti! vine raspunsul, halucinant.
Oameni cinstiti si inteligenti  sunt multi dar au nevoie de bani pentru a accede in ierarhia politica, au nevoie de sustinere politica nu doar populara. Si, ce-i mai important, trebuie sa-si doreasca o cariera politica. Dar aici vorbim numai despre cei pe care ii putem alege… nominal. Alegem nominal pe X si ne trezim ca “algoritmul” votului nominal ne procopseste cu Y…

Putem alege oameni inteligenti si cinstiti! striga unii. Desigur ca putem, daca sunt trecuti pe listele partidelor sau daca – independenti fiind – au suficienti bani pentru a se face cunoscuti la nivel local daca nu chiar la nivel national.


Alegem numai din ceea ce avem la oferta… si adesea nu cunoastem personajele respective si nici nu gasim informatii despre cine sunt, ce au facut pana vin sa ne faca promisiuni… pe care ei stiu ca nu le pot onora. Culmea e ca cei mai multi stim ca ei nu pot onora promisiunile si, totusi, votam.

Pentru a avea o clasa politica de calitate trebuie ca oferta electorala sa fie de calitate dar, de regula, par a se nominaliza pentru a fi alesi oameni despre care se stie (in cercurile de interese) ca sunt oameni de paie si vor executa ordinele primite de la sefii de partid s.a.m.d.

Alegem pentru parlament tot in functie de oferta… Vai de capul nostru! Cand le vad figurile unora imi dau seama ca sunt plini de inteligenta si spiritualitate si ne-o si dovedesc, atunci cand reusesc sa articuleze, fara greseala, o propozitie formata numai din subiect si predicat.

Membrii din guvern, insa, sunt numiti; la fel si consilierii de pe langa nu stiu cine, la fel si secretarii de stat, sefii agentiilor de stat sunt numiti etc. s.a.m.d. Deci prea mari sanse de a schimba clasa politica nu avem.

Sa zicem ca reusim sa trimitem in parlament (sau pe aiurea) unul care chiar e inteligent, cinstit, hotarat sa ajute comunitatea… Ce ar putea face singur intre toti cei care au interese personale (sau de grup) contrare interesului general…? Nimic. Ce-o sa faca atunci omul? Isi va depune mandatul? Asta doar daca demnitatea inseamna ceva pentru el. Teoretic, demnitatea pentru multi inseamna multe dar practic, cand unii dau de bani… isi spun: daca tot sunt aici urlu cu lupii si cand expira mandatul nu mai candidez.

Poate ar trebui sa se schimbe conditiile in care un individ poate candida pentru primar, consilier, parlamentar (sa se ridice standardele macar la nivelul celui general european). Unii zic ca diploma de bacalaureat ar fi suficienta (dar sunt zone in care doar cativa au diploma de bacalaureat si nu vor sa candideze pentru vreun post politic). As zice ca diploma de licenta ar cerne bine de tot specimenele de care ne crucim azi. Si ar mai trebui crescuta limita de varsta la care un individ ar putea candida pentru o functie politica. Unul cu caş la gura nu stie ce-i de capul lui in general dar sa conduca destinele unei natiuni! (categoric ca sunt exceptii si majoritatea ar vota aceste exceptii, doar ca nu sunt la vedere, n-au dorinte de “implinire politica”).
Ridicarea standardelor ar putea fi un impuls pentru cei care, tineri fiind, se gandesc sa acceada in politica: ar avea un motiv in plus sa se pregateasca din timp si temeinic. Atunci multi ar sti ca fara bacalaureat nu mai au sansa de a fi consilier local sau secretar in primarie nici macar intr-un loc uitat de lume.

Exista vointa politica pentru astfel de schimbari? Nu, pentru ca toti cei unsi cu multe alifii stiu ca pot fi manipulati numai cei cu nivel scazut de inteligenta si / sau lacomi, dornici de a avea putere si de a avea ce neam de neamul lor nu a avut.

Pentru a avea o clasa politica de calitate si alegatorii trebuie sa fie informati si sa nu mai puna botul la promisiuni de genul “vom crea noi locuri de munca”. Toti aspirantii la functii politice care dau asa ceva pe gura ar trebui intrebati cum s-au gandit ei ca e posibil asta; sa ceara informatii detailate, nu texte golite de sens.

Atunci cand un politician zice ca va mari salariul minim pe economie fiecare trebuie sa inteleaga ca exista riscul pierderii unor locuri de munca deoarece nu toti angajatorii isi permit sa plateasca salarii marite, de guvernanti, din condei. Avand in vedere contributiile si impozitele, pentru ca un angajat sa aiba salariul brut 900 de lei, pe angajator il costa 1.153 lei (in care intra salariul net + taxele) iar angajatul se va alege cu 672 lei dupa ce i se retin contributiile. Salariile sunt ingrozitor de impovarate de taxe.
Cresterea fortata, practic, a salariilor, obliga pe cei mai multi angajatori sa creasca pretul produselor si serviciilor pentru a-si pastra profitul estimat sau dorit dar si pentru a-si pastra angajatii.
Neacceptarea salariilor de mizerie (fara a interveni statul in politica salariala din ramura privata a economiei) ar fi un pas inainte, dar unii angajatori le spun celor cu pretentii: nu-ti convine, pleaca; o suta de fomişti stau la coada. Si asa este dar daca acesti o suta de fomisti (e expresia unor angajatori, nu a mea) ar refuza si ei, angajatorii ar fi obligati sa accepte cresterea salariului daca vor sa mai aiba profit. Dar, desigur, oamenii zic (si au dreptate): am familie, nu pot risca. Si ii intreb: dar cu 672 de lei abia te tarasti de pe o zi pe alta si muncesti intre 10 si 12 ore…
Cred ca putini stiu ca nu poti face omleta fara sa spargi oua. Iar cei care asteapta sa se sacrifice altii vor astepta degeaba si isi vor trai viata la limita saraciei. Cat timp angajatii nu-si vor impune pretentiile angajatorii vor merge inainte fluierand.

Un guvern care-si doreste bunastarea cetatenilor ar despovara fiscal populatia, ar permite micilor mestesugari, agricultori sa se dezvolte, ar permite artizanilor sa se dezvolte etc.. Unii ar zice ca toti acestia n-ar plati taxe la stat. Poate ca n-ar plati (toti) taxe la stat dar si-ar intretine familiile, ar sustine indirect bugetul de stat, prin cumparaturile pe care le fac (produse purtatoare de TVA) si ar plati – pentru ca nu au de ales – impozite pentru case si terenuri, si-ar plati benevol asigurari de sanatate, chiar daca private pentru ca o parte din bani tot in sistem ajung.

Toata lumea vrea schimbarea clasei politice dar cand chemi pe cineva sa se mobilizeze pentru una-alta care mai de care incepe: nu pot, am familie si nu am timp; nu pot, am familie si nu pot sa risc. Altfel spus: multi vor marea cu sarea dar putini trec la actiune iar cei care actioneaza, fiind putini, n-au sanse de reusita prea mari. Cand vor fi mai putini cei care vor sa scoata castanele din foc cu mâna altora atunci se va schimba si clasa politica din RO.

Legaturi externe:
Plin de iluzii
Mănâncă micul, bea berea
In atentia liberalilor... 

========================
N.B. Comentariile sunt inchise.