Acarul Păun sau ţapul ispăşitor

Este o expresie - un clișeu, mai corect - care desemnează țapul ispășitor**, adică asupra lui se aruncă vina. Respectivul trage ponoasele pentru ceilalți, uneori în mod dramatic.

Expresia își are originea într-o poveste adevarată, povestea lui Ion Păun, acarul staţiei Vintileanca (astăzi Săhăteni) de pe linia Ploieşti-Buzău. În urma unui tragic accident feroviar (în iulie 1923), pentru a nu-i demasca pe adevăraţii vinovaţi, el a fost cel care a îndurat pedeapsă, în ciuda nevinovăţiei.

A fost una dintre catastrofele din istoria Căilor Ferate Române, din cauza unui lanț de erori umane dar și a stării proaste a infrastructurii feroviare din acei ani, pe care presa o semnala, presă care a explodat, efectiv, când acarul a fost găsit unicul vinovat și condamnat iar impiegatul de mișcare și șeful gării au fost doar destituiți.

Faptul e foarte displăcut pentru dl. general Moşoiu care ar fi putut stabili mai comod vinovăţia acarului în absenţa lui. Totuşi, e bine că s-a găsit ţapul ispăşitor, se scria prin ziarele vremii.

Ministrul era subiectul caricaturilor şi pamfletelor:

N-am eu, dragă, nicio vină,

Conştiinţa mi-e senină,

Şi-mi mîngîi, discret, amarul.

Anchetînd, am rezultatul

Că acolo, vinovatul,

E ori acul, ori acarul.

Nici Tancred Constantinescu, directorul CFR, nu a scăpat de batjocura ziarelor: Trăim sub regimul celei mai detestabile administraţiuni de cale ferată şi accidentele de tot felul se succed cu o uimitoare regularitate. Sînt vinovaţi care trebuie pedepsiţi pentru toate aceste culpabile asasinate. Averea statului este păgubită cu sume fabuloase şi nu se mai poate îngădui muşamalizarea atîtor nenorociri. (monitorulexpres.ro)

** Țap ispășitor

Expresie larg raspândită, preluată din Vechiul Testament.

În religia mozaică țapul și vițelul au reprezentat animalele cele mai des sacrificate la ofrande, spre spălarea păcatelor.

Țapul ispășitor era acel țap alungat din cetate, în cadrul sărbătorii din "Ziua Ispășirii" (Yom Kipur), spre a muri în pustie, după ce arhiereul Legii Vechi își punea măinile peste el și marturisea asupra lui toate păcatele poporului. De la funcția îndeplinită de acest țap, până astăzi, "țap ispășitor" sunt numiți toți cei nevinovați care sunt trași la răspundere pentru greșelile altora.

Țapul ispășitor, nevinovat fiind, primea moartea pentru păcatele oamenilor, în afara cetății. (crestinortodox.ro)