Lord Byron este
considerat ca fiind unul dintre cei mai mari poeți britanici și este cel mai
bine cunoscut pentru stilul său de viață amoroasă și pentru modul strălucitor
în care a știut să utilizeze limba engleză.
Tatăl său, căpitanul John Jack Nebunul (Mad Jack) Byron, a fost fiul vice amiralului John Vreme Rea (Foulweather) Byron. Bunicul
său a fost fratele mai mic al celui de-al V-lea Baron Byron cunoscut ca Lordul Imoral (The Wicked Lord), descendent
al regelui Edward al III-lea al Angliei.
Mama sa, Catherine Gordon, moștenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoția, fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui James I. Acest bunic s-a sinucis în anul 1779, iar mama lui a fost nevoită să-și vândă moșiile și titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după acest bunic al său.
Mama sa, Catherine Gordon, moștenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoția, fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui James I. Acest bunic s-a sinucis în anul 1779, iar mama lui a fost nevoită să-și vândă moșiile și titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după acest bunic al său.
În 1798, la
vârsta de 10 ani, George a moștenit titlul de la stră-unchiul lui, William
Byron, și a fost recunoscut oficial ca Lord Byron. Doi ani mai târziu era
înscris la Harrow School din Londra,
unde a avut primele experiențe sexuale cu bărbați și femei. În anul 1803 Byron
s-a îndrăgotit de o verișoară îndepărtată, Maria Chaworth, iar această pasiune
neîmpărtășită a fost exprimată în mai multe poezii, între care Dealurile din Annesley și Adio.
În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat
primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire,
Elisabeth Pigot. Volumul intitulat Piese
fugare editat de Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe
rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece
conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia Mariei - titlul poemului a fost schimbat mai apoi în Emmei.
În 1823 Byron a
acceptat invitația de a sprijini lupta grecilor pentru independență față de
Imperiul Otoman. A cheltuit 4.000 de lire sterline din banii proprii pentru
flota navală a grecilor și a preluat personal comanda unei unități grecești de
luptători de elită. La data de 15 februarie 1824 s-a îmbolnăvit. Medicii i-au
luat sânge, fapt care i-a înrăutățit și mai mult starea și, probabil, a făcut o
infecție.
Byron a murit pe 19 aprilie 1824, la vârsta de 36 de ani. A fost plâns în Anglia și a devenit erou în Grecia. Trupul său a fost adus înapoi în Anglia, dar clerul a refuzat să-l îngroape la Westminster Abbey, așa cum era obiceiul pentru persoanele de rang înalt. A fost îngropat în cripta familiei, lângă Newstead. În 1969 a fost montată o placă memorială la Westminster Abbey.
Byron a murit pe 19 aprilie 1824, la vârsta de 36 de ani. A fost plâns în Anglia și a devenit erou în Grecia. Trupul său a fost adus înapoi în Anglia, dar clerul a refuzat să-l îngroape la Westminster Abbey, așa cum era obiceiul pentru persoanele de rang înalt. A fost îngropat în cripta familiei, lângă Newstead. În 1969 a fost montată o placă memorială la Westminster Abbey.
**
Opera lui Byron a început să fie tradusă în românește între anii
1810-1840. Un rol crucial - atât în promovarea teoriei latinității, cât și în
popularizarea unor nume celebre din istorie, precum Platon, Aristotel, Hegel,
Homer, Cervantes, Hugo, Byron etc. - îl are Ion Heliade Rădulescu. Admirator
pasionat al lui Byron, acesta publică în 1847 o traducere, în alfabet latin,
din Don Juan, cânturile I și II,
considerând că scrierile poetului englez sunt ideale pentru a-și dovedi
teoriile lingvistice (Byron a murit înainte de a termina poemul Don Juan).
Au mai tradus Grigore Alexandrescu, C. Filipescu, Moroi Costache
şi paharnicul Gh. Seulescu, fiind apreciat de generaţia intelectualilor
paşoptişti. Prin 1884 şi Titu Maiorescu şi-a încercat talentul în a traduce din
opera bayroniană.
Richard A. Cardwell, semnalează importanța operei poetului
englez pentru dezvoltarea ulterioară a literaturilor europene. Personalitatea și
opera marelui scriitor au influențat și au contribuit la formarea intelectuală
și artistică a unei serii de scriitori printre care se regăsesc nume ca Victor
Hugo, Giuseppe Mazzini, Chateaubriand, Heine, Mickiewicz, Pushkin, Musset. (Receptarea
lui Byron in Europa - observatorulcultural.ro).
Vezi și:
curentul romantic din anglia-tocmai ii studiez-coleridge si byron my fav
RăspundețiȘtergereColeridge si Wordsworth in prima “generatie” de romantici, Byron si Shelly in “generatia” a doua. Am citit pe wikipedia, altfel n-as fi stiut. :) Incitant studiu!
ȘtergereCu aceasta ocazie am aflat cate ceva despre Samuel Coleridge…
Succese!
Vag mai stiu si eu una-alta despre Byron dar nu am citit nimic scris de el. Viata lui si a familiei sale ar fi fost azi mana cereasca pentru presa de scandal.
RăspundețiȘtergere:)) Categoric presa de scandal de azi ar fi avut ce scrie!
ȘtergereIn anii de liceu am citit unele poeme ale lui... In ultimii ani... deloc! :)