28 ian. 2014

Serendipitate



Într-o scrisoare datată 28 ianuarie 1754, Horace Walpole (24 septembrie 1717 - 2 martie 1797) a scris pentru prima dată cuvântul serendipitate (serendipity). Termenul i-a fost inspirat - îi explica prietenului său, Horace Mann - din basmul persan Cei trei prinți din Serendip, ai cărui protagoniști descopereau mereu, din întâmplare și prin sagacitate, lucruri pe care nu le căutau.

Termenul serendipitate poate fi explicat ca “accident fericit”, “surpriză placută”, greșeala norocoasă - altfel spus: din greșeală, sau căutând altceva, găsești ceva bun sau util, ceva ce nu căutai în mod special.
Cel mai simplu, termenul serendipitate s-ar putea explica prin: unde dai și unde crapă.

Exemple celebre ar fi: mărul lui Newton, momentul Evrika! din… cada lui Arhimede, descoperirea penicilinei (Sir Alexander Fleming), descoperirea razelor X (Wilhelm Roentgen), efectul Asch ș.a.
*
Alexander Fleming, un microbiolog britanic, s-a întors, în septembrie 1928, în laboratorul său, după ce petrecuse luna august în concediu cu familia. El căuta la acea vreme un leac pentru gripă.
Uitase să protejeze una dintre culturile bacteriene și a găsit, într-una dintre cutiile Petri cu culturi de stafilococi - obiectul studiului său în acel moment - ceva neobișnuit: pe suprafața mediului de cultură, printre coloniile de stafilococi, crescuse o ciudată colonie de microorganisme de culoare albăstrie, iar în jurul ei, pe o rază de câțiva mm… nici urmă de stafilococ! Și-a dat imediat seama că e vorba despre ceva important: acel mucegai albăstrui (pe care, cultivându-l separat și studiindu-l atent, l-a identificat, câteva luni mai târziu, drept Pennicilium notatum) conținea ceva capabil să distrugă stafilococii - bacterii patogene care pot produce infecții, uneori foarte grave, în organismul uman.

Chimistul german Friedrich August Kekulé von Stradonitz a visat despre Ourobouros, șarpele ce-și urmează coada formând un cerc, ceea ce a dus la descoperirea structurii chimice închise a componenților ciclici, cum este benzenul.

Și descoperirea Americii se datorează “unei erori norocoase”. Atunci când Cristofor Columb, la 12 octombrie 1492, atingea pentru prima dată țărmurile Lumii Noi, mai precis țărmul de est a ceea ce astazi este Bahamas, a fost convins că a descoperit drumul către Indii, ruta atât de râvnită de curțile regale europene ale vremii.

Vezi si:
Castelul din Otranto, de Horace Walpole

4 comentarii:

  1. Paradoxuri, noroc împins la extrem, sau... ai dreptate, serendipitate descrie cel mai bine aceste " întâmplari întâmplatoare" si fericite pe deasupra :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi s-a intamplat, uneori, sa caut o anumita informatie si gasesc... raspunsul la o intrebare pe care o aveam, candva, in minte, si careia nu-i gasisem raspunsul. :) L-am gasit cand nu l-am mai cautat! :)

      Ștergere
  2. Si descoperirea principiului pe care functioneaza cuptorul cu microunde e tot o intamplare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este! Imi amintesc ca ai scris despre aceasta pe blog la tine. :)
      Mai sunt o multime de alte descoperiri facute dintr-o intamplare.

      Ștergere