1 sept. 2014

Alexandru Pesamosca - chirurg pediatru



Alexandru Pesamosca s-a născut la 14 martie 1930, în Constanța și a decedat în București, în dimineața zilei de 1 septembrie 2011.

A urmat, la Constanța, cursurile școlii primare și ale liceului Mircea cel Bătrân. Facultatea de Medicina Generală a absolvit-o la București, în anul 1954, și a fost repartizat într-un sat de lângă Fetești, Niculești-Jianu (azi Dudești, în Brăila), unde a profesat între anii 1954-1957. E transfrat apoi ca medic chirurg pediatru la spitalul de copii Grigore Alexandrescu, unde profesează din anul 1957 până în anul 1984, când e transferat la Budimex (azi Marie Skłodowska-Curie) unde, după propriile-i declarații, efectuează circa 45 de mii de operații: chirurgie abdominală, ortopedică, reconstructivă, malformații congenitale și altele, salvând de la infirmitate pe viață și chiar de la moarte mii de copii, inclusiv dintre cei considerați de alți medici ca fiind fără șanse și inoperabili – operații dificile, efectuate zi și noapte, mai ales în două spitale de copii din București: Grigore Alexandrescu și Budimex, dar și în străinătate: China, Franța, Italia, Republica Moldova ș.a., dobândind prestigiu internațional în domeniul chirurgiei pediatrice încă inainte de anul 1989.

Cei mai apropiați i-au fost micuții pacienți aflați în situații disperate. Mărturisea Profesorul: Am iubit mult copiii, toată viața m-a urmărit zâmbetul lor de dinaintea unei operații. Zâmbeau într-un fel pe care mi-e greu să-l descriu. Cam țoti aveau aceeași reacție. Zâmbeau cu lacrimi în ochi. Spaimă, durere, resemnare, speranță. Și milă, cu zâmbetul ăla îmi cereau toată mila din lume. Cum să nu te tulbure imaginea asta? Și, totuși, n-aveam voie să greșesc, eram obligat să ignor orice emoție.

Medicul Alexandru Pesamosca și-a iubit și rezidenții, și a vrut să-i învețe meseserie. Mulți dintre ei îl țin minte și azi și erau mândri când intrau în sala de operații cu Pesi, cum îl numeau.
A cunoscut dezamăgirea provocată de bârfele și uneltirile unor colegi, unor ministeriabili. Nu a pus preț pe medalii, diplome sau alte distincții, pe case, mașini... E de poveste cum părinții alergau după Profesor spre a-i dărui ceva în chip de recunoștință. Și dacă a primit ceva a împărțit cu alții.
A cunoscut și tristețea cea mai grea, cea a tatălui care-și pierde pe rând fiii, pe când erau bărbați în putere - unul dintre cei doi, medic, a murit în anul 1993, din cauza unei tumori cerebrale. A mai avut doua fete și doi nepoți.

În anul 1999 rămâne văduv și de atunci a locuit într-o cămăruță din Spitalul Marie Sklodovska-Curie din București. În ultimii ani nu a mai operat, ci doar a dat instrucțiuni medicilor chirurgi care veneau să-i ceară ajutorul. În vara anului 2011 a fost internat la Spitalul Floreasca din cauza unor afecțiuni cardiace și renale.

Doctorul Alexandru Pesamosca este ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian și Sfântul Nicolae Brâncoveanu, aflată în curtea spitalului Marie Sklodovska-Curie și a fost președinte al Asociației Așezământul social sfinții Martiri Brâncoveni. Una dintre dorințele sale a fost să fie îngropat chiar în curtea spitalului, lângă Capela Cuviosul Stelian și Sfântul Nicolae Brâncoveanu, ridicată la ideea lui. Patriarhul României a fost de acord ca să fie îngropat acolo, fiind ctitor de biserică.

Nu am nici un regret - zicea într-un interviu -  dacă aș mai trăi o dată, tot asta aș face și tot la fel, iar cea mai mare realizare a mea e ca am respectat bolnavul și la debutul meseriei ca și astăzi

10 comentarii:

  1. Respect!
    Dumnezeu sa-l odihneasca si sa va mai trimita înca o mie de doctori cum a fost Tata Pesi sau Ingerul Copiilor.
    pupici Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate vom mai avea parte de un medic om cu suflet mare dar... stiu eu?! La modul cum se intampla lucrurile intre "profesionisti" si rezidenti... mai greu de razbit pentru cei care si-au ales profesiunea din dragoste de oameni. Cu toate acestea, am intalnit medici sufletisti! Unul dintre ei a fost medicul de familie: a fost primul medic in care am avut incredere si primul care se supara rau daca ii oferea cineva spaga. A murit de cancer, din pacate, cand inca mai avea multe de oferit celor care aveau nevoie de ajutor.
      Pupici, Minnie!

      Ștergere
  2. Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Frumos omagiu! se spune ca de cate ori cineva viu pomeneste numele unuia decedat, acolo pe Lumea-cealalta bate un clopotel si sufletul decedatului devine mai usor. Astazi iata, noi toti care am citit acest articol i-am pomenit numele.
    Ganduri bune pentru tine draga mea :-*
    PS: ma intreb oare exista o legatura speciala intre acest medic si familia ta?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De-ai sti cat m-au emotionat cuvintele tale! M-am gandit si la tata... :)
      Acesta a fost un medic sufletist. Sora lui tata avea relatii profesionale cu el - cand a lucrat la ortopedie colabora cu el si numai cuvinte de lauda avea pentru el; la fel si ceilalti care l-au cunoscut. L-am intalnit o singura data - cu ani in urma - cand am fost la spital, la Bucuresti, cu o prietena (nu la pediatrie!). Eu fumam in curte si am intrat in vorba... Stiam ca e medic, dupa halat, dar nu stiam cine este - apoi am aflat. Era o prezenta placuta! Fiind total nesociabila de felul meu m-a mirat cat de usor mi-a fost sa discut cu acel "necunoscut".
      Multumesc, Carmen! Imbratisari cu drag, de la trupa!

      Ștergere
  3. Stiam de acest geniu al chirurgiei. Stiam si ca s-a mutat la spital pentru ca acolo era toata lumea lui, si ii era mai usor sa se ocupe de pacienti, totusi mi se pare trist sa locuiesti intr-un spital. Sau poate pentru el, acesta a fost un confort.. Un mare om, Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eeee... Cat de trist ar mai fi putut fi pentru el dupa ce i-au murit doi fii - barbati in toata firea - si apoi sotia... Era langa micii lui pacienti, langa medicii tineri care aveau nevoie de indrumari... era aproape de cei care aveau nevoie de el. A avut un suflet mare! R.I.P.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Adevarat!
      Poate sunt carcotasa, dar rar mai aud de Om cand e vorba despre medici... E aproape tragic, dar poate ca altii cunosc mai multi decat mine!

      Ștergere
  5. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe tata Pesi....:'(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fie sa ramana in memoria colectiva si sa caute cat mai multi sa-i urmeze exemplul.
      Am citit ambele articole publicate de tine pe blog, despre Profesor. Cel de la "adresa" de mai jos mi-a adus informatii in plus. :)
      Multumesc pentru vizita si info! Succese
      http://deea9.blogspot.ro/2014/08/prof-dr-alexandru-pesamosca.html

      Ștergere