8 sept. 2014

Să fiu sincer!

Care mai de care folosește cuvântul sincer cam prea des, când n-ar trebui folosit - părerea mea. În gura politicienilor, în special, se aude foarte des cuvântul sincer.
Sinceritatea trebuie manifestată dar nu prin declarații de genul: sunt un om sincer

Să vă spun sincer, sunt…
Spune-ne nesincer!

Vă urez un sincer bun venit!
Ah! Să înțeleg că urezi de bine și nesincer? De ce mai urezi?

Sincer?
Nu, nene, nesincer! Minte-mă! Ador mincinoșii!

Îți spun sincer că…
O spui de parcă n-ai obiceiul să fii sincer!


Și mai zic unii despre adevărata sinceritate! Există și sinceritate neadevărată? Nu, din punctul meu de vedere; există sinceritate onorantă și sinceritate dezonorantă.

Sinceritatea e o calitate, deși sinceritatea exagerată poate deveni jignitoare și, din calitate, sinceritatea devine defect. E greșit să-i spui șchiopului că-i șchiop și - chiar dacă o gândești - e greșit să-i spui unei femei bătute de soț că așa-i trebuie dacă nu vrea să se despartă.
Afirmațiile caustice pe care unii le numesc sincerități sunt, de fapt, manifestări ale mândriei.
Cât de sincer e acela care spune adevărul doar pentru a-și ușura sieși povara? Cât adevăr nedrept se regăsește în fraze precum: Vreau să fiu cu tine, dar nu te iubesc. Voiam să știi adevărul? Astfel de oameni nu sunt onorabili - sinceritatea lor este un defect și nu trebuie onorată.

E cinstit acela care pretinde noului partener în amor o sinceritate deplină privind numărul, identitatea, calitatea partenerilor din trecut? Poate fi considerat sincer acela care răspunde? Cui folosește o astfel de sinceritate?

Atunci când cineva își începe propozițiile cu sincer am tendința de a crede opusul pentru că pare a căuta timp să-și formuleze răspunsul pe care crede / își imaginează că-l vreau.
Exemplu banal. Întreb: Cum îmi stă în această rochie? - Sincer, mie îmi place. Înțeleg că, de fapt, nu-i place, dar îmi citește pe față că mie îmi place și crede că doresc doar o confirmare, deși în realitate vreau o altă părere.

Cu sinceritate, despre minciună:
Nu sunt supărat că m-ai mințit, sunt supărat că de acum încolo nu te pot crede. (Friedrich Nietzsche)

8 comentarii:

  1. ai dreptate, e haios, dar sa spun sincer ☺ se foloseste! practic acesta "sincer" exprima ceva foarte corect, ceva conform, ceva principial.
    te pup draga mea. O seara faina iti ureaza cu sinceritate, a ta prietena din Bavaria ;))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu sinceritate, te cred! :)
      Categoric ca sunt "constructii" in care-si are locul doar ca cei care folosesc prea des cuvantul incep sa para nesinceri sau vor sa intareasca acea convingere ca sunt oameni sinceri. Cum suna, de exemplu, ceva de genul: "Acum, sincer discutand" rostita dupa vreo ora de conversatie? E ca si cum pana la acel moment persoana n-a (prea) fost sincera. :)
      Imbratisari cu drag! Cu sinceritate, iti doresc o noapte linistita. Zile fericite! Pupici!

      Ștergere
  2. Eu nu folosesc aproape niciodata cuvantul.Nu mi se pare decat pentru a sublinia ceva si nu am nevoie.Daca vrea ma crede,daca ,nu.Despre politicieni nu discut,ei nu fac parte din categoria noastra.O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel zic: cine vrea sa ma creada o face; cand vreau sa fiu crezuta imi dovedesc sinceritatea, nu o afirm in cuvinte.
      Folosesc "cu sinceritate,". Oh! M-am surprins zicand: "sa fiu sincera"... De fiecare data cand o zic fac ochii mari! :))
      Multumesc! Noapte linistita sa ai!

      Ștergere
  3. Sinceritatea intra uneori in conflict cu politetea si ma gandesc ca, probabil, initial cuvantul "sincer" a fost folosit ca sa faca diferenta dintre o formula (goala) de politete si o urare ...sincera. :)))
    Omul e nesincer si cand spune "buna ziua" vecinului caruia i-ar dori, de fapt, o zi nasoala din diverse motive.
    Pe undeva, toti simtim ca trebuie sa punctam atunci cand suntem intr-adevar sinceri, tocmai fiindca s-a incetatenit o anumita nuanta de ipocrizie in relatiile de tot felul. Pentru ca, la urma urmei, cine e tot timpul sincer cu ceilalti? Si...cine poate suporta tot timpul sinceritatea celorlalti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de bine ai punctat! :)
      Totusi, ma feresc sa repet prea des formule de genul "sa fiu sincera, iti spun sincer, acum sa vorbim sincer"... :)
      :))) Celor carora le-as dori o zi nasoala nu le-as zice nimic - eventual as mormai ceva. Inca nu mi s-a intamplat sa-i doresc cuiva o zi naspa! :)) Dar mi s-a intamplat sa-mi fie unii indiferenti si le-am spus catorva ca nu-i mai salut si nu le mai raspund la salut, deci sa nu se deranjeze. Si o tin asa de ani - doar ca ii intalnesc, acum, rar, fiind plecati de ceva vreme, prin strainataturi.
      Oh, sinceri total nu prea putem fi... De fapt, putem, dar am fi marginalizati (chiar daca n-am da dovada de "sinceritate jignitoare"). Cred ca as suporta destul de bine sinceritatea celorlalti - cand nu exagereaza dand in badaranie. :)) Cel putin asa imi imaginez, desi imi inchipui ca la inceput ar fi mai greu - pana ma obisnuiesc... :) Insa nu cred ca as putea fi "dezarmant de sincera", pentru ca nu vreau sa tulbur armonia celorlalti.

      Ștergere
    2. Si totusi pe termen lung e de preferat un om care spune sincer ce gandeste, macar stii la ce sa te astepti de la el, ca sa nu mai zic ca, de obicei, oamenii brutal de sinceri nu lovesc niciodata pe la spate, ei se descarca de emotiile negative spunandu-ti in fata ce gandesc. Ceilalti, insa, sunt diplomati pana in ziua cand li ve iveste prilejul sa ti-o "coaca" pe la spate si te lovesc cand ti-e lumea mai draga, lasandu-te perplex tocmai fiindca nu puteai prevede asa ceva din partea lor. E o vorba tare adevarata: cainele care latra, nu musca.

      Ștergere
    3. Prea s-ar simplifica relatiile intre oameni sa fie sinceritatea liantul! :)
      Poate ca nu-i tocmai bine - un fel de a spune - dar m-am obisnuit (poate tocmai din cauza "diplomatilor") :)) sa traiesc dupa un principiu: am incredere in oameni si ma astept la orice de la ei. :)

      Ștergere