9 sept. 2014

Brassaï, artist fotograf



Autoportret

Gyula Halász jr., cunoscut ca Brassaï (brașovean, în maghiară), pseudonim pe care l-a adoptat în anul 1931, s-a născut în 9 septembrie 1899, în Brașov, fiul lui Gyula Halász senior (scriitor, ziarist și specialist în literatura franceză) și al Matildei Verzár (descendenta unei familii armene maghiarizate).
A fost artist fotograf, pictor, sculptor, cineast şi publicist francez de origine maghiară transilvăneană.

La vârsta de 3 ani a ajuns la Paris pentru prima dată, în vremea când tatăl lui a predat la Sorbona. Liceul cu profil real l-a absolvit la Brașov, în anul 1916 și a studiat apoi la Academia de Arte din Budapesta, dar și-a întrerupt studiile din cauza primului război mondial, fiind înrolat în cavaleria austro-ungară la Sibiu, unde a rămas până la sfârșitul conflagrației - în unele surse se afirmă că ar fi dezertat și ar fi fugit la Budapesta. După război a fost un timp atras de idealurile revoluționare ale extremismului politic de stânga și în timpul Republicii Sovietice Ungare (republica celor 133 de zile) s-a înrolat în armata roșie maghiară a lui Béla Kun, ca operator telefonist, fiind luat în august 1919 prizonier de armata română, fiind închis o scurtă perioadă după înfrângerea bolșevicilor.

Pentru că cei plecați din țările învinse în războiul abia încheiat nu erau primiți în Franța - unde își dorea să ajungă - a plecat în Germania, unde a fost primit, alături de alți intelectuali din estul Europei. În anul 1920 a ajuns la Berlin, ca trimis al unor ziare din Ungaria și Transilvania și și-a reluat studiile la Academia de Arte Frumoase. În anul 1924 s-a stabilit definitiv la Paris. Scriitorul francez Jacques Prévert și americanul Henry Miller au devenit unii dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. Alături de ei a frecventat cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse.

Fotograf profesionist devine abia în 1929, după ani întregi în care disprețuise fotografia, dar nu deschide vreodată un atelier specializat.
La îndemnul prietenului Andre Kertesz (1894-1985), cutreieră Parisul noaptea cu aparatul de fotografiat, prin locurile pustii, de-a lungul canalului Saint-Martin. Pentru a-și măsura timpul în care trebuia să pozeze, fuma țigări diferite în funcție de luminile și umbrele locurilor fotografiate.


Brassai (Gyula Halasz)
Place de la Concorde from Automobile Club
From "Paris by Night", 1933
© Mme G. Brassai
A eternizat în opera sa viaţa de noapte a Parisului din anii 1930. Prietenul său, Henry Miller, l-a numit ochii Parisului. În 1933 i-a apărut primul album, cel care-l consacră: Parisul noaptea, însoţit de un text de Paul Morand, album care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic.
Acest album, ale cărui 64 de clișee originale s-au pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, a avut o puternică influență asupra fotografiei citadine nocturne, iar Bill Brandt, cu al său A Night in London, e descendentul direct al lui Brassaï, la fel cum artistul brașovean este considerat, în istoria fotografiei moderne, succesorul lui Eugène Atget, fondatorul fotojurnalismului modern.

O parte dintre fotografii le-a consacrat înaltei societăţi şi celebrităţilor epocii - celebrităţi intelectuale, de teatru şi operă. A creat portrete, devenite clasice, ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse şi Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre şi Simone de Beauvoir.

A scris 17 cărți, numeroase articole și un roman: Povestea Mariei (Histoire de Marie) (1948), prefațat de Henry Miller. În îngrijirea editurii Universității din Chicago au apărut în traducere engleză Scrisorile către părinți și Conversații cu Pablo Picaso (1964).

Deși mai toată viața a trăit la Paris a fost mereu mândru de originea sa transilvăneană.
În Souvenirs de mon enfance (1952) evocă locul nașterii sale: Sunt născut în Transilvania, la 9 septembrie 1899, la orele 9 seara. Doar nouă sau multiplu de nouă există în data mea de naștere. Această cifră m-a urmărit toată viața. Am locuit totdeauna la numărul 81. (...) înconjurat de păduri de brazi, cu turnurile și zidurile sale, cu acoperișurile sale înclinate, cu biserica sa gotică, supranumită Neagră, Brașovul, orașul meu natal, este un oraș medieval, ultimul din Occident. (...) Tatăl meu, care a studiat la Sorbona, era profesor de literatură franceză. Adora Parisul si anticarii, pe Sarah Bernhardt, secolul al XVIII-lea, enciclopediștii și moraliștii francezi. Are acum 80 de ani și compune poeme mamei mele în vârstă de 75 de ani.

Brassaï a încetat din viață în 8 iulie 1984, la Èze, Alpes Maritimes, pe Coasta de Azur și e înmormântat în cimitirul Montparnasse, Paris.

În anul 2000 văduva sa, Gilberte (născută Boyer), cu douăzeci de ani mai tânără decât Brassaï, a organizat o mare expoziție în cinstea operei și amintirii sale, la Centrul Pompidou.
Ea a murit în anul 2005 și e înmormâtată alături de el.

Surse info: wikipedia.org, romlit.ro
Sursa foto Place de la Concorde: Profotos.com
Sursa foto autoportret: Licensed under Fair use of copyrighted material in the context of Brassaï via Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/File:Brassai-123.jpg#mediaviewer/File:Brassai-123.jpg;

8 comentarii:

  1. impresionant articol, m-a emotionat...
    cinste lui ca a iubit si a aratat cat iubeste locul nasterii sale, a vorbit cu drag de Brasov dar a lasat nemuritore imagini cu Parisul...oare cum ar fi aratat Brasovul noaptea fotografiat de el?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de surprinsa am fost eu, cand am dat de numele lui pe FB! De-a lungul timpului am tot batut salile arhivelor si a bibliotecii dar n-am dat de el - probabil nu stiam ce sa caut. :)
      Mi-a tresarit inima de placere :) descoperind ca a scris frumos despre locul de nastere.
      Ar fi avut si Brasov... amintiri frumoase! Poate orasul nu era asa luminat ca Parisul la acea data, dar avea un farmec deosebit, din cate am dedus... si, cu talentul lui, ar fi reusit fotografii superbe.

      Ștergere
  2. Din păcate, în zilele noastre puțini dintre cei plecați peste mări și țări se mai mândresc cu originea lor, din tot felul de motive, obiective sau subiective.... Sunt bucuros că am citit câteva rânduri despre un român care a lăsat ceva în urma sa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta nu este adevarat! Toti cei de care stiu eu, stabiliti in strainatate, recunosc cu mandrie ca sunt români si popularizeaza obiceiuri si caractere românesti.
      Ceea ce sustin eu este ca românii judeca gresit pe cei care pleaca si aleg (dintr-un motiv sau altul) sa locuiasca in strainatate. Mai ales trist este pentru oamenii de cultura si arta... Si nu ma refer doar la la vremurile trecute (Cioran, Brâncusi, Eliade, etc) ci si la cei mai nou plecati (Zamfir, Hrusca, etc)... Incerc sa gasesc o explicatie dar nu imi vine niciuna mai buna decat invidia ca ei au reusit sa se integreze intr-o alta tara...

      Ștergere
    2. Si eu ma bucur cand descopar români care au fost cunoscuti la nivel international si mai deloc intre granitele tarii - dar exista o explicatie! :)

      Ștergere
    3. Cei care isi ascund originea gresesc, mai ales daca sunt oameni educati, muncitori, integrati in societatea in care traiesc.
      Românii pe care ii cunosc eu si care traiesc de multi ani in strainatate nu se sfiesc sa-si spuna tara de origine si au fost cazuri in care comunitatile din tarile respective au fost mai temperate auzind despre nenorocirile pe care le-au facut unii dintre concetatenii nostri - tocmai pentru ca stiau si familii de români care nu semanau deloc cu acei oameni certati nu doar cu bunul simt dar si cu morala; nu au generalizat atunci cand au fost discutii despre imigrantii ilegali certati cu morala si cu multe altele...

      Ștergere
  3. încântata de cunostinta! as fi zis daca mi s-ar fi prezentat singur, asa insa, iti spun tie, multumesc Diana draga pentru minunata biografie pe care ne-ai prezentat-o! Impresionanta viata. Fotografia care iti insoteste articolul este exceptionala... daca te gandesti ca au trecut mai mult de 80 de ani!
    te pup draga mea. O seara faina! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere! :)
      Am gasit pe net multe fotografii ale lui si mi-a fost greu sa aleg numai una, insa nu cred ca ar fi avut rost sa incarc prea mult postarea, mai ales ca unele dintre foto pot fi vazute urmarind linkul. :)
      Impresionanta, cu adevarat, viata! Uff... si in cazul lui, informatiile sunt destul de diferite, in funcite de sursa. :) Important este sa stiu ca a existat si ce a facut: calitatea lui de artist apare la fel in toate sursele.
      Imbratisari cu drag! Multumesc! ziua minunata sa iti fie! Pupici!

      Ștergere