2017-09-08

Kedi, adevăraţii sultani ai Istanbulului

Kedi, adevăraţii sultani ai Istanbulului – aşa se termină introducerea la filmul cu şi despre pisicile din Istanbul.

Kedi (2016), e un film documentar turcesc, despre miile de pisici care au devenit un fel de marcă a oraşului Istanbul şi care atrag obiectivele aparatelor de fotografiat ale turiştilor. Pisicile trăiesc acolo, in comuniune cu oamenii, de sute de ani.
Am văzut afişul filmului de ceva timp pe site-ul preferat, dar pentru că pe afiş e un cap de pisică m-am gândit că este vorba despre filmul prezentat de Ella, A Street Cat Named Bob – un film excelent, pe care l-am văzut. Miercuri seara, însă, am fost mai atentă şi am citit titlul: Kedi.

Filmul turcesc regizat de Ceyda Torun a fost apreciat de critici – despre cei care iubesc aceste feline ce să mai zic?! In ceea ce mă priveşte, timp de o ora şi vreo cinsprezece minute am avut un zâmbet lat pe faţă – la un moment dat mi-am dat seama că se duceau atât de mult colţurile buzelor spre urechi încât mi se dezveleau dinţii! Cred că cei care nu iubesc pisicile dacă văd acest film s-ar putea îndrăgosti de ele. Sau poate nu, dacă sunt simandicoşi care strâmbă din nas când o pisică trece pe lângă ei sau ocolesc un cartier dacă se întâmplă ca o pisică neagră să le taie calea! Să nu mai zic de cei care au impresia că (şi) pisicile sunt “saci cu purici”.
Sari
Filmul începe cu Sari, care colindă cartierul şi cauta hrană pentru a le duce celor patru pisoi care se adăpostesc in holul unui imobil. O pisică blandă e Sari, dar care devine feroce dacă cineva se dă la puii ei.
Puii pisicii Sari
Pisicile din Istanbul se plimbă printre picioarele trecătorilor, printre mesele de pe terase, prin pieţe şi magazine; le poţi vedea aproape oriunde şi in multe locuri din oraş sunt amenajate adăposturi şi pregătite recipiente cu hrană şi apă pentru ele. Trecătorii se mai opresc, mai mângâie o pisică, îi mai dau ceva de mâncare… Un bărbat, dintre mai mulţi alţii care hrănesc pisicile, spune la un moment dat: Toţi prietenii mei ştiu cu ce mă ocup, dar nu toţi înţeleg de ce o fac; aceştia din urmă spun că Dumnezeu are grijă de ele. Bine! le zic. Eu sunt intermediarul.

Un tânăr grafician vorbeşte despre multele pisici pe care el şi fratele lui le-au avut când erau copii. Am avut multe; unele au murit de bătrâneţe, altele lovite de maşini. In curtea din spatele casei am amenajat un cimitir pentru ele şi pentru că ne plăceau foarte mult filmele cu cowboy le-am pus la căpătâi cruci făcute din crenguţe; aşa vedeam noi că se pun in aceste filme când murea un erou şi ni se păreau impozante. Asta până a văzut tata mulţimea de cruci şi ne-a trimis la Şcoala Coranului, temându-se să nu devenim creştini! (râde tânărul). Nu era cazul; crucea era doar un simbol; nu aveam de gând să cioplim mici pietre funerare! (am citat aproximativ).

E oarecum emoţionant să vezi bărbaţi in toată firea, pescari care înfruntă furtunile in bărci micuţe, cum hrănesc puii cu seringa, explicând că au fost abandonaţi de cineva şi i-a găsit el, el şi un motan, care le ţine de cald, şi pisoii cred că motanul e mama lor. E emoţionant, in destul de mare măsura, să vezi cum câini şi pisici împart aceeaşi barca, alături de oameni.

Deşi apar multe pisici in film doar povestea a şapte dintre ele este spusă mai pe larg. Şi ce poveşti faine! Ce simţ al umorului au cei care vorbesc despre pisicile care… i-au ales, ce zâmbete largi oferă interlocutorilor atunci când vorbesc despre micuţele feline.

Pisicile sunt libere, hoinăresc pe unde vor, poposesc la diferite persoane dar au şi oamenii lor preferaţi, la care revin de fiecare dată – sunt acei oameni care le-au adoptat prima dată. Duman, de exemplu, zis “Gentelmanul”, stă pe lângă un restaurant de lux – nu intră, chiar daca uşa e deschisă el bate in geam pentru a atrage atenţia. Mai e si Psikopat, zisa “Psihopata”, o pisică ce are o personalitate deosebit de puternică; apoi e Gamsiz, “Nepăsătorul”, care se înfruntă la un moment dat cu un nou venit in cartier, Ginger, şi care ar fi vrut să-şi impună dominaţia.

E un film care ajuta la producerea de endorfine. Nu mă credeţi pe cuvânt.

De Tombili vă amintiţi? E puţin probabil să nu-i fi văzut fotografia pe undeva măcar o dată. Dacă nu aţi vazut fotografia, iat-o:
Tombili a devenit faimos după ce a fost fotografiat in timp ce se relaxa sprijinit de o bordură şi privind trecătorii. Motanul a murit in august 2016; in urma unei petiţii semnate de 17 mii de oameni artistul Seval Şahin realizează (voluntar) sculptura prin care îl imortalizează in poziţia care l-a făcut celebru. Sculptura a fost inaugurată in 4 octombrie 2016, de Ziua Internaţională a Animalelor.
In 8 noiembrie 2016 statuia din bronz a fost furată! Au spart betonul şi au luat-o… In 10 noiembrie a fost returnată intactă…

Sursa  foto Tombili
http://www.independent.co.uk
sursa foto poster
https://en.wikipedia.org/wiki/Kedi_(2016_film)

16 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Interesant articolul,mi-a plăcut și filmul,din păcate nu am reușit să găsesc cartea de care vorbea Ella!
    Îți doresc un sfârșit de săptămână minunat!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Cartea, "Un motan pe nume Bob" a aparut la noi, la Ed. Polirom, in ianuarie acest an (nu stiu daca si la alte edituri) dar nici eu nu am reusit sa o cumpar; in schimb, am vazut filmul. :)
      Multumesc! Weekend minunat iti doresc sa ai si tu! Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  2. Miau... Ce faci Diana? Vai ce ma bucur ca ai vazut acest film! Si mami la vazut cu mine în brate ptr ca eram bolnav atunci si aveam si pureci luati de la vecini! Miorlau! Dar acum sunt bine si a fost si ziua mea (6 sept), am împlinit 13 ani, adica 68 în anii vostrii umani, deci am iesit la pensie asa cum vor astia din vest sa faca pensile pentru voi! Acum sunt ok! Am blanita curate si o pofta de mancare... :)
    Pupici 💓 de la un mustacios!😻 Mishu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mishu draga, mi-e bine. Multumesc de intrebare. :) Si eu ma bucur ca am vazut filmul! E cevaaaa! :)
      La multi ani, mustaciosule! <3 Ai grija pe unde umbli, sa nu te mai alegi cu "chiriasi". Sa fii sanatos! Si mami a ta sanatoasa sa fie! Te salut cu drag! Te saluta si Pufitica si Johnny!
      Ppupici! <3

      Ștergere
  3. Mi-a placut filmul, chiar si daca era prost facut cred ca îmi placea numai pentru faptul ca era cu pisici! Gna-gna-gna!!!
    Te rog sa nu mai "clipesti" pentru ca promit ca voi reveni pe blog în weekend! Am fost tare ocupata cu atatia sarbatoriti ...:))
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am uitat sa specific in text cat de fain e realizat! Vorba ta: si de era prost realizat, tot m-as fi uitat dupa pisici. :)
      Astept sa revii! Sa nu ma lasi "neclipita", 'ca mi se usuca ochii! :)
      Dragii sunt intotdeauna pe primul loc! Cat mai multe ocazii de sarbatorit iti doresc! :)
      Weekend frumos! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Nu am vazut filmul si nici nu stiam ceva despre pisicile de acolo.
    Ma si gandeam la un oras condus de pisici... :D Dar nu imi pot imagina suficient...
    Un weekend placut sa ai, Diana draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre pisicile din Istanbul citisem, am mai vazut unele secvente pe la stiri (sau alte emisiuni) - ca si despre cele din Roma. Filmul este tare-tare dragalas si este, cumva, despre oameni si pisici, despre cum aceste feline reusesc sa se adapteze in cam orice conditii.
      Multumesc, Suzana draga. Weekend minunat iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  5. ce frumos ai povestit !!!
    câţeii mei nu iubesc pisicile !!! dar într-o seară, udam în grădina mare şi m-am simţit privită de cineva... am descoperit că o pisicuţă stătea alene, întinsă, lângă zona vinetelor şi de acolo mă privea cum umblu, car bidoane, umplu stropitoarea cu apă şi ud... am simţit că mă privea cu drag... eu am anunţat-o că dacă o prinde Puiu, nu va rămâne nimic dn ea, şi ea a înţeles şi a plecat, alene...
    mulţumesc frumos pentru sugestia de a viziona acest filmuleţ !
    pupic şi weekend cât mai plăcut !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza.
      Ce secventa minunata imi imaginez: cum te urmarea pisoiul cu privirea. Parca-l vad cum pleaca alene, cu piciorusele lui din spate ca si cum ar fi puţin "icsate", si codita usor ridicata. :) Delicioasa scena! <3
      Cu multa placere. Ar fi fain sa poata vedea si Puiu filmul :)) sa vada ca pisicile si cainii pot trai in armonie. :) Puiu stie ca trebuie sa ţină departe orice intrus, indiferent ca ar fi biped sau patruped. :)
      Multumesc, la fel! Weekend frumos iti doresc! Pupici!

      Ștergere
  6. Buna Diana! Minunat documentar trebuie sa fie; si zic asta fiindca dupa cele ce am citit si dupa ce am urmarit trailer-ul postat, am dat search si am gasit si un integral, astfel ca abia astept sa-l vizionez.
    Si iti multumesc pentru recomandare, caci atunci cand vine vorba de zambete si de o stare de bine, nu se poate spune pas... :) :) avem nevoie de astfel de momente de amuzament pentru a alunga, cat de cat, o parte din stresul acumulat, de la un timp, mult prea mult...
    Deci, abia astept sa-l vizionez! *-*
    Weekend placut si numai bine pentru suflet!! Alexa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Revin, caci pana la urma tot de un trailer am dat; scria ca este "Full Length Documentary" dar pana la urma... ramane sa mai caut...

      Ștergere
    2. Cand am descoperit afisul mi-am zis ca e ok un film cu pisici. :) A fost peste asteptari! :)
      Ai dreptate: zambetul e sanatos; un film frumos ne descreteste fruntile - macar pe durata sa uitam de unele neplaceri si, la final de film frumos, avem - asa mi se intampla mie - un grad mai ridicat de optimism. :)
      Multumesc, la fel, Alexa! Iti doresc sa ai muuulte-multe zile fericite! Cu drag,

      Ștergere
    3. Filmul l-am vazut aici:
      http://www.filmeserialeonline.org/kedi/

      Vizionare placuta! (in caz ca nu l-ai vazut deja) :)

      Ștergere
  7. Mno, cu filmul asta ii fac surpriza sora-mii! :))

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.