2020-02-16

Scris și socotit

Cu scrisul mă descurc - în sensul că scriu corect, în general, dar nu pentru că mi-a plăcut gramatica, ci pentru că am citit foarte mult, și aș zice că am învățat mai mult “după ureche” (sau “după ochi”!)! N-am înțeles o boabă din gramatică! E drept, am destule noțiuni, dar nu suficiente - nu aș putea ajuta un copil la gramatică, de exemplu. Eram aproape de colaps când profesoara de limba și literatura română ne spunea “analizați propozițiile”! Complement direct, indirect, atribut, felul predicatului, participiul verbului, modul supin…! Mă doare capul! Realitatea este că profesoarele pe care le-am avut  in clasele V-VIII, a IX-a și a X-a nu s-au “deranjat” prea mult să explice.
Nu mă laud, dar nici nu mi-e rușine; pur și simplu nu știu. Chiar dacă nu sunt o pricepută, în cazul celor mai multe texte “simt” că ceva nu e ok - dar nu știu ce! Știu care-i predicatul și știu care e subiectul; știu că predicatul spune ceva despre subiect ș.a.m.d.. Am, totuși, câteva noțiuni de bază.
De ce v-am făcut capul mare cu ce nu știu? Să fac o introducere pentru prezentarea mapei pe care am avut-o în clasa a doua și pe care o foloseam pentru a scrie diferite cuvinte și propoziții.
E o mapă din vinilin, înaltă de 27 cm și lată de 19 cm. A comandat astfel de mape tatăl unui coleg, la fabrica unde lucra (habar nu mai am unde lucra). Bineînțeles, părinții au plătit pentru ele pentru că și atunci școala era “gratis” (doar că se plătea mai puțin pentru că, între altele, nu aveam nevoie de atâtea “caiete speciale”).
Cartonașele pe care sunt scrise literele se găseau în comerț, în cutii dreptunghiulare. Mapele, cred, le-a “inventat” învățătoarea (pentru că cei din celelalte clase nu aveau), să nu împrăștiem cartonașe în toată clasa și să le rătăcim din primele ore. Mi-a plăcut să mă joc cu literele și am tocit mapa, pentru că mă jucam și acasă. Numai cartonașele din mapă le mai am; erau foarte multe cȃndva.
Cu scrisul mă descurc, ziceam mai sus, dar cu matemtica… Vaaaai! Baza e și în capul meu, dar nu mai mult! Pot aduna, scădea, înmulți, împărți cifre mai mari numai în scris. Când auzeam de integrale, de exemplu, neuronii mei erau pe spate, toți! Bine, operațiile cu integrale sunt complicate pentru cei mai mulți. Dar… cum se folosește abacul?
Pe la începutul lunii ianuarie a.c. mi-am amintit de abac și pentru că nu-l găseam am căutat o poză pe net dar Potecuța, cu articolul ei “Ce n-am știut despre mine”, unde a scris despre socotitoare și soroban, m-a ambiționat să îl caut (știam că îl mai am!). L-a făcut pentru mine un coleg al mamei (în comerț erau din plastic) - coperțile sunt din carton îmbrăcat în pânză gri. E înalt de 20 cm și lat de 15 cm. De ce nu știu ce trebuie făcut cu el?! 

24 de comentarii:

  1. Pe amândouă le-am avut dar uitasem de ele pana nu le-am văzut aici!!! Ce amintiri!
    Tata imi comandase o mapa pt litere la un croitor, care cususe buzunarasele pt fiecare litera! Wooow acum imi pare copleșitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coplesitor! :) Fain ales cuvantul!
      Cata rabdare a avut acel croitor! Toata stima!
      In exact acest moment m-am gandit ca aceste mape puteau fi folosite, oarecum, pentru jocul de scrabble! Dar in Ro acest joc a fost adaptat in 1982 (depasisem varsta mapelor cu litere) :), desi a fost inventat in 1938.

      Ștergere
    2. Am avut mapa ca asta. Doamne, tin minte si acum frica din clasa I, cand abia invatam sa facem punctulete, bastonase, abia citeam o silaba sau un cuvant bisilabic. Copiii de azi stiu sa scrie si sa citeasca cand noi abia buchiseam. Prea repede, dupa parerea mea.

      Ștergere
    3. Eu nu am inteles rostul liniutelor si bastonaselor. :)) Sigur, mi-au explicat parintii despre ce e vorba. Iar de scris si de citit, abia prin clasa a doua am invatat, cu adevarat. Si de atunci nu mai pot renunta la citit! :))
      Prin anii 1980 am citit un articol in revista "Magazin", si scria acolo ca in generatiile care urmeaza vor fi oameni mai inteligenti si mai inalti. Nu stiu cat de inteligenti sunt toti - chiar daca invata sa citeasca de la varsta de... 4 ani - dar mai inalti sunt cu siguranta. :)

      Ștergere
    4. A avut dreptate articolul acela! Mogaldel a început școala la 4ani jumate, si au început direct cu sunete si litere, nici vorba de bastonașe! Iar tinerasii sunt chiar înalți! :))

      Ștergere
    5. Oho! Si Mogaldel <3 curand-curand va va lamuri eventuale nelamuriri cu privire ultimele generatii de... telefoane mobile. Sunt fantastici cum stiu ei toate cele mai ales cand e vorba de noile tehnologii! :)

      Ștergere
    6. Atunci nu mai zic ca am fost la olimpiada naționala de limba romană si ca atâta teorie de gramatica românească mi-a blocat începutul cand a venit vremea limbilor străine...
      Dar am recuperat, vb romană precum Minoritățile noastre, si visez in engleză....

      Ștergere
    7. Ba sa zici! :) Uau! Toata aprecierea pentru olimpici! (pe cei care insista sa fie olimpici nationali la multe materii nu-i inteleg).
      Pe mine m-a zapacit total teoria de gramatica! Si azi am nevoie de dictionar pentru a intelege unele cuvinte! :))
      Chiar?! Eu sunt (eram, as zice acum) :) sigura ca nu ma descurc sa invat corect (si repede) limbi straine tocmai pentru ca nu stiu gramatica limbii romane.
      E firesc, cred, sa fie asa la un moment dat: sa si visezi in engleza. :)

      Ștergere
  2. Nu am vazut niciodata asa ceva! Chiar imi place si poate s-ar face un scrabble interesant pe un astfel de concept. Cred ca esti prea aspra cu tine. Chair daca nu imi aduc aminte exact, profesoarele de romana aveau niste calitati remarcabile. Una dintre ele era ca nu ne obliga sa citim critica. Nu am suportat niciodata. Preferam sa simt eu ce si cum si bateam campii prin compuneri! :) Cat priveste gramatica, nu tin minte sa fi fost probleme. Ne predau astfel ca sa intelegem din clasa si totul cred ca s-a derulat lin. Altceva nu mai stiu! :)
    Multumesc, Diana draga pentru amintiri! Pupici si o duminica placuta! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Sunt doar realista, si mai râd de mine din cand in cand. Uneori, mai face sora-mea cate o "analiza de fraza", si-o privesc cu ochi de melc! :))
      In cazul literaturii n-am avut probleme (asa-mi salvam mediile). :) Din fericire, nici noi n-am fost obligati sa citim critica.
      Profele pe care le-am avut eu or fi fost bune dand meditatii in particular, pentru ca la ore nu ziceau nimic in plus de ceea ce scria in manuale...
      Cu drag! :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai o seara minunata, Suzana draga! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Mapa de sus nu-mi pare cunoscută, dar cealaltă o știu și era folosită mai mult de către fete, noi băieții eram mai brutal și aveam din alea gen "grătar" cu bile. :)

    Ps. La fel de rău am fost și eu cu gramatica, chiar mai rău, iar cititul ma învățat ceea ce știu..
    Seară Plăcută, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, da! :) Si fetele aveau din acelea - erau "la moda". Am avut si fixate in diverse penare, si pliabile, si nepliabile, si cu bile, si cu randunele... Dar cum se calcula cu ele habar n-am! :))
      Unii profi nu se descurca cu predatul si/sau unii oameni nu reusesc sa inteleaga ce si cum cu analizarea frazei. Pur si simplu nu reusesc sa retin toata "teoria gramaticii". Si azi dau fuga la "manual" pentru a fi sigura de conjugarea anumitor verbe la ce-stiu-eu-ce-timp! Sunt momente in care pentru a sti cand trebuie sa scriu "maestri", de exemplu, cu un "i" sau cu doi "i" (plural articulat sau ba, altfel spus) inlocuiesc cuvantul in propozitie cu "iepuri" - daca "suna" bine "iepurii" inseamna ca trebuie sa scriu "maestri" cu doi "i", daca e "iepuri" trebuie sa scriu cu un "i" cuvantul "maestri"! Eram in clasa a XII-a cand proful de româna ne-a zis cum sa facem pentru a nu ne incurca in astfel de situatii. :)) Si de atunci rar m-am mai incurcat. :))
      Multumesc, Stef! Seara placuta iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  4. Eu nu stiu de nici una, nici nu am avut asa ceva. Este prima data cand vad asa ceva in viata mea. Foarte interesanta mapa. Abacul ala habar nu am cum functioneaza! Foarte interesante amandoua si mi se pare foarte fain ca inca le mai ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ai pierdut nimic! :) Ai aflat ceva nou.
      Le-au pastrat parintii, si daca tot le-au pastrat ei le-am tinut si eu; le-am "pus bine" si abia le-am gasit! :))

      Ștergere
  5. Nu stiu cum este acum, eu imi amintesc de vremea cand profesorii se distrau ca au reusit sa-i incurce pe elevi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Pare ca acum unii elevi ii pun in mare incurcatura pe profesori, dar nu prin vastele cunostinte acumulate.

      Ștergere
  6. Sa le pastrezi ca-s foarte ''muncite'' din toate punctele de vedere. Eu tin la tot ce vine din urma.
    Sincer, eu nu am avut si nici nu am invatat cu ele, dar par interesante. :)
    O saptamana buna! :) Pupicii

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu le tin, dar sunt aproape sigura ca "cei care vin din urma" nu le vor pastra. :)
      Mapa pentru litere mi-a placut; cu abacul n-am idee daca m-am descurcat - banuiesc ca da, pentru ca e uzat (si nu doar de timp). :)
      Multumesc, Ina! Saptamana buna iti doresc sa ai si tu! Pupici!

      Ștergere
  7. Stii sa scriii … si si sa citesti?! Este un adevarat miracol! LOL
    Eu tin minte doar alfabetarul (parca asa se numea!)! Nu am avut niciun fel de mape! Abacul zici? Nu era aia cu bile? Cum se lucre cu el? Nu imi mai amintesc! Vai ce au zburat anii …
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca stiu sa socotesc e un miracol! :))
      Alfabetar!!! Asa-i zicea la cutia aceea unde erau cartonasele cu litere, grupuri de litere si semne de punctuatie! Mapa era pentru acela! No! Ce memorie dusa am! :)) Habar n-am cum se lucra, asta-i baiul! :)
      Bilele insirate le numeam numaratoare, socotitoare, abac... Cine mai stie care e termenul corect? :) Probabil ca toate.
      Zi frumoasa iti doresc, Ella draga! Pupicios! <3

      Ștergere
  8. Şi la mine e prima dată când văd aşa ceva. Cred că la vremea lor au fost tare apreciate şi utile. Chiar nu ştiu de ce nu le-am vătzut până acum. Să fi avut sub o altă formă şi nu-mi amintesc? E posibil.
    Mulţumesc mult, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Datorita tie mai afla si altii ce-au avut unii la scoala. :)
      E posibil sa nu va fi cerut invatatoarea. Abace erau (sunt si azi) in comert, din plastic.
      Cu drag!
      Multumesc eu, Potecuta, pentru ca ma tot inspiri. :)

      Ștergere
  9. Salutare.Si eu caut asa ceva pe net,ABAC,acela dib plastic de pe timpul lui Ceausescu,dar nu am gasit o poza cu el.Si mai era ceva asemanator pentru inmultire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna!
      Cred ca stiu la care te referi - imi amintesc (destul de vag) ca am vazut din plastic in librarii (pe vremea lui Ceausescu). Tre' sa fie ceva poze si pe net... Sunt cateva site-uri cu jucarii (si alte cele) din acea vreme; este (sau era) si o pagina de FB.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.