De ce spunem Hm? De ce hm și nu altfel? Sunt etimologi (de exemplu, expertul Anatoly Liberman,
specialist în originea cuvintelor la Universitatea din Minnesota)
și psihologi (precum Nicholas Christenfeld de la Universitatea din
San Diego, California) care dau anumite explicații pentru „de ce
spunem hm” dar nu și pentru „de ce nu spunem altfel” când
vrem să umplem o pauză în discurs, să zic așa. Psihologul
amintit zice că hm îl folosim pentru că este un sunet super
neutru și ar fi mai „ușor de spus decât orice altceva”.
Etimologic, cercetătorii sunt de acord: originea interjecției nu
poate fi descoperită pentru că este întâlnită în mai toate
limbile Pământului.
O chestiune interesantă: în privința
originii lui hm absolut toți cercetătorii au o părere
comună: nu poate fi descoperită. Iată că mai există domenii în
care cercetătorii pot ajunge la consens absolut. Putem fi optimiști!
Hm
e (un fel de) interjecție, ca multe altele: uh, ups, oh, ah, au,
brrr etc. Și, s-a constatat, folosim hm în diverse situații: avem
dubii în legătură cu ceva, avem îndoieli, suntem nemulțumiți,
neîncrezători, contrariați, rezervați etc.; dăm de „veste”
că ne gândim la un răspuns, o replică, și pentru a nu
mormăi zicem hm, mai lung sau mai scurt, mai accentuat, mai
neaccentuat, în funcție de context. E o interjecție spontană în
anumite momente. Când spunem hm poate însemna că nu prea știm ce
să zicem și vrem o pauză dar nu vrem să renunțam la o
conversație sau să predăm, voluntar, controlul în cadrul unui
dialog.
Folosim
hm când vrem să refuzăm ceva și nu vrem să fim categorici: „hm,
îmi pare rău, nu...” e mai puțin nepoliticos decât un „nu”
categoric când, să zicem, suntem invitați la.. plimbare. Zicem hm
și când ne gândim serios la ce să spunem interlocutorului sau
atunci când suntem cufundați în gânduri și n-am auzit clar ce
tocmai ni s-a spus... Mai spunem hm atunci când nu avem nimic de
spus. Hm poate fi chiar tic verbal.
Bun.
Explicații sunt. Dar de ce hm și nu... „jm”, de exemplu,
în același gen de situații? Poate pentru că, îl citez pe dr.
Liberman: „primul h emis e un simplu substitut pentru respirație,
pe când m, emis cu gura închisă, simbolizează faptul că nu
suntem siguri de ceea ce urmează să spunem”? Ar avea sens, ‘că
nu „respirăm” cu „j”, dar ar putea fi un „e” în
respirație...
Hm
e interjecție pe bune? Că onomatopee nu mi se pare a fi. În DEX
scrie interjecție, dar scrie și onomatopee. Hm!
De
ce mă preocupă acest hm? Hmmm...
(mai multe despre hm - si altele - pe wikipedia in engleza)
Simpatica ideea! Nu am cautat asa ceva in Dex.
RăspundețiȘtergereIar cercetarile in domeniile lingvistice sunt uneori fascinante, insa imi doresc ca ele sa se reflecte in ceva superior ulterior.
Hmm, oare asa o fi? Oricum, incerc sa inteleg daca folosesc acest grup de litere, dar pe cuvant daca imi dau seama! :D Ma mai studiez...
Pupici si o zi minunata, draga Diana! <3
Eu folosesc "hm" destul de des - am ajuns ingrozitor de sceptica (asa mi s-a spus) 😊 Ieri, intr-un grup (in care erau si doi fosti colegi de scoala), am tot folosit "hm" la mai tot ce auzeam si unul dintre fostii colegi si-a amintit ca, la scoala, proful de filosofie ne-a povesit despre "hm", dar nu mai aveam niciunul habar ce - asa ca am cautat.
ȘtergereHmmm... 😊 Nu stiu.
Multumesc, Suzana draga! Zi minunata iti doresc sa ai si tu! Pupici! ❤️
Foarte interesant! Eu îl folosesc şi în scris când scriu aşa cum vorbesc, adică atunci când simt că am un prieten în faţa ecranului. Dar mă voi apuca mai intens de studiat Hm-ul după ce voi înţelege pe deplin mioriticul "no" :D
RăspundețiȘtergerezi frumoasă, Diana!
Si eu il folosesc - si vorbit si scris. Mi-am dat seama (si eu) dupa ce mi s-a atras atentia.
ȘtergereHahaha! No, te rog sa-mi zici si mie daca afli ceva. 😊
Multumesc, Potecuta! Seara frumoasa sa iti fie!
P.S. Te rog sa ma scuzi - si iti multumesc - ca ai mai scris o data. Era in moderare... Nu prea reusesc sa fiu "coerenta" in raspunsuri, vizite... pentru ca tot intervine cate ceva si trebuie sa las balta ce fac pe aici, apoi revin si tot asa. :(
Mai mult pe net cred ca se foloseste si in literatura. :))
RăspundețiȘtergereIl folosesc in vorbire. 😊 Mi s-a atras atentia ieri si... am constatat ca asa-i.
ȘtergereChiar nu m-am gandit niciodata la asa ceva, simpatica ideea....
RăspundețiȘtergereNici eu nu m-as fi gandit (nu mi-as fi amintit) daca nu mi s-ar fi atras atentia ca "scot" multi hm. :)
ȘtergereImi plac cercetarile de acest fel. Acum, cu ocazia inregistrarii discutiilor, pare ca dovezile sunt mereu convingatoare...
ȘtergereMultumesc!
Oare exista ceva - orice! - care sa nu fie cercetat de oameni? E semn bun, cred, dorinta de a cerceta, de a cauta, de a intelege. 😊
ȘtergereHaha! Uneori, inregistrarile sunt/pot fi falsificate.
Cu placere.
Hm...
RăspundețiȘtergereHm-hm! 😊
Ștergere