2014-02-11

Fabrica de ciocolată Cibo

De ce mă interesează trecutul? Deoarece cred că trecutul trebuie reamintit nu doar pentru a nu mai repeta greșeli, ci și pentru a ne aminti că ceva bun a fost posibil cândva.

Citind la CARMEN un articol despre cofetărie, ciocolată și alte dulciuri mi-am amintit că în Brașov a existat, cândva, o fabrică de ciocolată! Povestea începe cu A fost odată dar nu se termină cu au trăit fericiți...

Ca un fel de ironie, Comisia Europeană vine cu apeluri către statele europene: recunoașteți importanța industriei, creșteți producția!

Comisia Europeană invită statele membre să recunoască importanța vitală a industriei pentru crearea de locuri de muncă și pentru generarea de creștere economică, precum și să integreze problemele legate de competitivitatea industrială în toate domeniile de politică,
se arată în comunicarea intitulată Pentru o renaștere industrială europeană, adoptată la începutul lunii ianuarie a.c.

cutie metalica (rosu cu negru) pentru ciocolata Hess, 1945
Cutie pentru ciocolata - 1945

În anul 1899 etnicii germani din Brașov au construit un atelier de produse din ciocolată Hess (Prima Fabrică de Bomboane și ciocolată din Transilvania), mai apoi sub numele de Unitatea 1. 

Clădirea, de pe strada Al.Ioan Cuza, este parte a patrimoniului naţional. În anul 1922, fraţii Stollwerck din Bratislava au adus cu ei tradiţia şi un nume, construind fabrica de ciocolată şi specialităţi din ciocolată Stollwerck, pe strada Lungă, acum intrarea făcându-se de pe strada De Mijloc, devenită Unitatea 2.

După naţionalizarea din 11 iunie 1948, statul devine proprietar al ambelor unităţi, iar în anul 1954, le reuneşte în aceeaşi fabrică sub denumirea Dezrobirea.

În 1966 numele va fi schimbat în Cibo, iar în 1991 va deveni Poiana - Produse Zaharoase SA. Fabrica e preluată de la stat, în februarie 1994, de compania multinaţională Kraft Jacobs Suchard, devenită ulterior Kraft Foods International, iar unitatea de la Braşov se va numi, din anul 2000, Kraft Foods România (azi Compania Mondelez International).

În 1995 e lansată pe piață prima tabletă de ciocolată Poiana. Istoria mărcii Poiana a început cu două sortimente de tablete de ciocolată, iar acum cuprinde peste 25 de sortimente care sunt, azi, fabricate în Bulgaria. Fabrica a lansat pe piața românească și alte noi mărci de produse zaharoase: Silvana, Smash, Suchardine, Sugus, Africana.

Pe porțile fabricii ridicate în inima orașului de la poalele Tâmpei au ieșit 32.000 de tone de ciocolată (320 de milioane de tablete de ciocolată). Secretul rețetei originale Suchard e cunoscut în România numai de calculatorul care punea în mișcare malaxoarele uriașe.

Vedetele Kraft Foods România pe piața locală sunt mărcile de ciocolată Poiana și Milka, batonul Smash, mărcile de cafea Jacobs și Nova Brasilia, crema de brânză Philadelphia (Philly) și Toblerone, un baton de ciocolată conceput în Elveţia, care are în compoziţie miere, nuga şi alune, recunoscut imediat după forma triunghiuară.

În anul 2007 Kraft a adus, de la unitățile de producție deținute în Cehia și Polonia, biscuiții LU pe piața românească.

Milka a ajuns în România în 1994, când Kraft a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al Fabricii de Produse Zaharoase Poiana S.A., devenind astfel o filiala a Kraft Foods Inc., care este a doua mare companie din lume din domeniul produselor alimentare.

În noiembrie 2008, Compania Kraft Foods România a anunţat relocarea fabricii în Bulgaria, susţinând că nu se puteau extinde în zona din centrul Braşovului. Oficialii companiei au declarat:

Dezvoltarea puternică a afacerii Kraft Foods România din ultimii ani a generat nevoi suplimentare de capacități de producție. Din cauza limitărilor de spațiu în clădirile existente și locației unității de producție Kraft în mijlocul orașului, creșterea capacității de producție la Brașov nu este o opțiune viabilă,
a precizat, pentru o agenție de presă, Lachlan Grave, director general Kraft Foods România.

Fie vorba: ar fi putut lua o hală de pe platforma Tractorul (sau altă mare uzină care era aproape de faliment, fiind, cred, mai ușor să transporte utilajele la periferie decât să le transporte în Bulgaria, dar în Bulgaria forța de muncă era mult mai ieftină). E dreptul lor să aleagă cum își conduc afacerile.

Cel mai mare transfer de angajaţi, circa 80, s-a realizat, prin transfer direct ori după disponibilizare, către compania Rap Confectionery din Braşov, unde a fost externalizată, tot sub marca Kraft, producţia batoanelor Smash şi a bomboanelor Chokotoff. Alţi circa 80 şi-au găsit locuri de muncă prin firma de specialitate angajată de KFR să plaseze disponibilizaţii pe piaţa forţei de muncă. Rap Confectionery a produs în vechea unitate a Kraft Foods până în primăvara anului 2010, când unitatea a fost mutată la Ghimbav.

Compania a făcut oferte de relocare în Bulgaria şi câtorva reprezentanţi ai managementului fabricii de la Braşov, dar aceştia au refuzat din cauza condiţiilor de viaţă din ţara de la sud de Dunăre. O mare parte dintre angajaţii companiei au fost preluaţi de firma Rap Confectionary, unde produc ciocolată pentru diverse mărci.

Reprezentanţii companiei au declarat că în cei 15 ani de operare Kraft a investit circa 30 milioane de dolari în unitatea de producţie din Braşov.

În 2009, compania a decis ca o parte din producţie să rămână la nivel local şi a încheiat un contract de externalizare cu grupul RAP (din care face parte compania Raptronic), unul dintre furnizorii săi de servicii de mentenanţă a echipamentelor de producţie. Raptronic a fost implicată şi în cons­truirea fabricii de snacks-uri Intersnack din Ghimbav, inaugurată în 2009, şi în proiectul de retehnologizare a fabricii Kandia-Excelent din Bucureşti, potrivit informaţiilor de pe site-ul oficial al companiei. RAP produce la Ghimbav batoanele de ciocolată Smash şi bomboanele Choko toff din portofoliul companiei ameri cane.

Reprezentanții statului român, prin Compania Kraft Foods România (să zic așa) au distrus, practic, o tradiție care a dăinuit mai mult de 100 de ani, fabrica supraviețuind inclusiv bombardamentului din cel de-al doilea război mondial, primul bombardament fiind (și) asupra fabricii, o bombă afectând clădirea.

Îmi amintesc anii în care, coborând de la una dintre mătușile care locuiește pe strada Colinei, pe un deal din apropierea fabricii, simțeam minunatul miros de ciocolată (de dulce) care parfuma aerul, fiind foarte puternic mai ales noaptea. Și îmi amintesc, cu plăcere, vizita făcută la fabrica de ciocolată în vremea când eram elevă de gimnaziu și se obișnuia organizarea unor vizite la diferite fabrici din județul Brașov. În hala unde utilaje uriașe, cu palete rotative, amestecau imensa masă de ciocolată în tancuri încălzite era foarte-foarte cald iar mirosul de zahar, rom, lapte praf, pudra și masa de cacao ne fascina, pur și simplu, și ne imaginam ce frumos ar fi să lucrăm la fabrica de ciocolată și să mâncăm pe săturate. Nu știam noi atunci că nu e chiar așa ușor să consumi ciocolată după pofta inimii și nici nu ne imaginam că ar putea chiar să nu mai suportăm ciocolata după ce lucram acolo câțiva ani.

(sursa foto: okazii.ro)
M-am documentat pe net (ziare brașovene online, wikipedia) pentru că alte surse n-am avut la îndemână.
Ceea ce afirmă muzeograful amintit mai jos e puţin diferit şi mult mai complet decât ceea ce reuşisem să aflu.

Actualizare aprilie 2017

Din decembrie 2016 şi pâna in martie 2017, Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului a găzduit expoziţia Bonbons. Chocolat. Caramels. Istoria ciocolatei la Braşov.

Muzeograful Camelia Neagoe spune că prima fabrică de produse zaharoase a fost Thiess Seidel, care a început să funcţioneze din 1891, când s-a deschis un mic atelier pentru producţia de ciocolată pe strada Al. Ioan Cuza din Braşov. Acest atelier a fost extins şi modernizat în anul 1921, iar în anul 1927 a fost ridicată o nouă fabrică - dotată cu utilajele de ultima generaţie ale acelei perioade.
Din aceasta s-a desprins ulterior fabrică Hess. Se produceau aici peste 1000 de sortimente de dulciuri de cea mai bună calitate - figurile de ciocolată Novitas pe care privindu-le oricât de aproape, îţi dau impresia unor preţioase bibelouri.
Mai multe informatii pe newsbv.ro.

Actualizare iulie 2023

La inceputul verii anului 2018, pe locul fostei fabrici de ciocolata Cibo/Poiana a fost inaugurat un magazin (din reteaua Schwarz) cu acoperis verde - primul magazin din Brasov cu acoperis verde si al treilea din Romania. E acolo si un hotel.


Vezi si

26 de comentarii:

  1. Oooo, Cibo era cea mai buna ciocolata de care imi amintesc din timpul copilariei mele!
    Am inteles ca ciocolata Poiana se fabrica in Bulgaria pentru ca reprezentantii companiei nu au putut sa o scoata la capat cu autoritatile romane in legatura cu un teren pe care doreau sa extinda fabrica iar in Bulgaria au fost primiti cu bratele deschise iar terenul necesar l-au obtinut in conditii incomparabile fata de cele din Romania. Cam asa incurajeaja Staul Roman industria in Romania! :-(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Extinderea, in zona unde era amplasata fabrica, nu era posibila, fiind o zona centrala (si cu o destul de mare incarcatura istorica), dar ar fi gasit spatii pe imensa platforma a fostei uzine Tractorul - adica nu chiar la margine de oras - dar chiar si la marginea orasului, pe unde sunt cateva intreprinderi…
      Poate ca e adevarat ce zic ei, ca n-au ajuns la un rezultat multumitor in ceea ce priveste terenul, dar mai degraba ma gandesc ca altele au fost motivele. Sunt si convinsa ca interesele celor implicati in afacerile privind platforma Tractorul nu se refera si la interesele comunitatii (voiau cartier rezidential dar au renuntat - cel putin deocamdata - din cauza crizei pe piata imobiliara).
      Cred ca mai degraba cauta zonele unde salariile sunt mai mici, sau impozitele sunt mai mici sau sunt taxe mai putine, general discutand...

      Ștergere
  2. Ooooo, sunt onorata sa aud ca articolul meu a starnit in tine amintiri atat de placute. Ma bucura mult initiativa ta de a scrie despre istoriile mai putin stiute ale Brasovului. Am gasit aici la tine de-a lungul ultimelor saptamani, o diversitate de articole, pe teme diferite si deosebit de interesante, iar pentru aceasta iti multumesc! Si acest articol despre Cibo ne prezinta date la care nu orice muritor de rand ajunge. Este un pas mic in incercarea de redresare a traditiilor brasovene, dar daca ecoul articolului va avea efectul corect, atunci acesta este un mare inceput!
    ramai in continuare asa, Diana draga!
    toate gandurile bune se indreapta spre tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, Carmen. Cu placere. :)
      Cand am accesat atunci postarea ta si am vazut atatea dulciuri... bomboanele in special, am avut senzatia ca suna un clopotel in mintea mea! :)) Cred ca a doua zi mi-am dat seama ca... am avut fabrica de ciocolata in BV si ca am vizitat aceasta fabrica si muncitorii ne strecurau dulciuri in sacose... A fost o "vizita de lucru" pe care mi-o amintesc vag, dar cu mare drag! Ma mir ca am putut uita!
      Traditiile brasovene cu greu se mai pot redresa... Cand unii distrug fabrici care au rezistat razboiului si epocii comuniste nu stiu cum ne mai putem impotrivi! Detest cu pasiune comunistii (vechi si noi) dar au stiut sa cladeasca... Azi, guvernantii nu se gandesc decat la interesele personale, la "clientii politici"... :) Si in vremea comunistilor era la fel in privinta intereselor dar ceva-ceva ramanea si pentru noi, furnicutele. :)
      Zici de ecou corect... O exprimare super! Afirm aceasta pentru ca am constatat, cu unele ocazii, un ecou... dar era doar suflare de vant, pentru ca se urmarea doar imaginea unora si altora, si mai putin faptele... prezente si viitoare. Si, de vorbarie, nu-mi mai arde... :) Prefer sa vorbesc singura decat sa am interlocutori care ma asculta cu un sfert de ureche si dupa ce le vorbesc un sfert de ora despre... crucea rosie ei sa-mi spuna: da, corect. afara s-a intunecat.
      Multumesc, Carmen.
      Zile fericite iti doresc! Imbratisari cu drag!

      Ștergere
  3. Un articol excelent, dragă Diana ! Mă îngrozesc, însă, la gândul că multe articole de genul acesta ar putea fi scrise în mai toate orașele României.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Zina, pentru apreciere.
      Stiu ca in toate orasele industria e la pamant! Poate acum, cu aceasta “comunicare” a C.E. autoritatile vor binevoi sa acceseze fonduri europene si sa dezvolte industria - chiar si la scara foarte mica, pentru o piata locala…
      Acum, mai totul e distrus si ar trebui reconstruit… Dar cum?! Sunt oameni care cred ca existenta concernelor pe teritoriul statului inseamna “dezvoltare durabila” - indraznesc sa afirm ca se inseala. Multinationalele nu ajung in tarile sarace si foarte sarace pentru ca vor sa ajute populatia acelor state, ci pentru ca astfel isi pot dubla castigurile - prin forta de munca ieftina, chirii mai mici, impozitele pe cladiri sensibil mai mici decat in alte state europene, coruptie mare. Nu prea inteleg cum intr-o tara in care “clasa de mijloc” e ca si inexistenta exista asa multi oameni extra-bogati, care au afaceri numai pe teritoriul acestui stat. Cand arunci o privire in bilanturile - publice - ale firmelor acestor bogatasi constati ca de nu sunt “pe pierdere” sunt “tanda pe manda” - ceea ce e o anomalie economica daca arunci o privire la bunurile (mobile dar mai ales imobile) detinute de proprietarii acestor firme.

      Culmea este ca autoritatile pot accesa fonduri europene pentru a da oamenilor de lucru… si n-ar mai depinde de concernele straine… Cetatenii au si “parghia politica” de a-si forta reprezentantii locali sa acceseze fonduri si sa le acorde sansa de a munci… Dar cetatenii nu au, toti, informatia cu privire la existenta acestor fonduri europene.
      Asistenta sociala nu e o solutie, ci e… aspirator de bani in buzunarele celor care administreaza aceste fonduri. Asa pare…

      Ștergere
  4. Care va sa zica Poiana e fabricata in Bulgaria? Dar noi ce mai producem?Oare noi ROMANII NU MAI SUNTEM IN STARE DE NIMIC? Un articol foarte documentat, insa imi produce mari nostalgii..Te pup, Diana, take care!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, noi, romanii, nu mai producem nimic, absolut nimic. Am reusit sa distrugem tot, sa renuntam la tot ce ne-ar fi putut aduce bunastarea... Fabrici vandute, duse la fier vechi sau, cum spune Diana, pur si simplu mutate...

      Ștergere
    2. Hm, românii par multumiti cu ajutoarele sociale... Stii ca sunt femei alflate in concediu pt cresterea copilului care vor sa lucreze "la negru", in unele cazuri cate 8-10 ore? Ce e rau in asta? Ne furam caciula, in primul rand. Cine oricum nu sta langa copil ar putea ramane la locul de munca si ar lasa ajutorul social pentru cineva care chiar are nevoie de el... Deci, si românii sunt in stare de ceva... :(

      Pe platforma fostei uzine Tractorul BV (intr-o fosta hala a uzinei) este acum si o unitate de productie norvegiana - produce stalpi metalici de iluminat public (au venit in 2013 din Marea Britanie; cat vor ramane… nu se stie). Nu mai fabricam ciocolata (se mai fabrica intr-o localitate din imediata apropiere) ci stalpi de iluminat! E buna si lumina pe strazi! :)

      Si mai fac românii ceva: se bucura cand un concern / o multinationala alege sa isi deschida unitati de productie in RO, dar uita ca acei mamuti economici vin din alte state, unde au plans alti oameni cand acesti mamuti au plecat.
      Cand grupul finlandez Nokia si-a mutat productia la Jucu (Cluj) toata lumea a fost fericita. Cei care plangeau ca si-au pierdut locurile de munca erau germanii - unii dintre acestia fiind aproape de varsta pensionarii (germanii cereau salarii prea mari); cand Nokia a mutat productia de la Jucu in Ungaria a venit randul romanilor sa planga. In locul Nokia ar fi trebuit sa vina concernul Bosch - nu stiu daca s-a si intamplat asa…
      Colgate-Palmolive s-a mutat din BV in Polonia dupa 16 ani; Coca-Cola de la Iasi s-a mutat la Chisinau s.a.m.d.

      Mi-ar placea sa mai adulmec in aer parfumul dulce al prafului de cacao amestecat cu zahar!
      Multumesc! Pupici!

      Ștergere
    3. Ma producem... pagube... :) Nu-i de gluma, stiu, dar nu pot ignora acele momente cand muncitorii se bucurau ca sunt trimisi acasa cu multe salarii compensatorii si cand multi le ceream sa nu accepte pentru ca e iadul pe pamant mai apoi... Toti au zis ca suntem dusi cu cercul si toti erau convinsi ca isi vor gasi locuri de munca mai apoi... Putini au reusit; cei mai multi muncesc din greu in strainatate...

      Românii, cei mai multi, sunt oameni harnici, buni meseriasi, dar impovarati de taxe nu se mai inhama la a munci pentru stat... Inainte de a putea reconstrui ceva trebuie sa existe o relaxare economica, dar taxele par tot mai multe si tot mai mari! :(
      Din punctul meu de vedere, pentru o crestere economica reala, pentru productie si nu numai, e necesara o piata mai relaxata din punct de vedere fiscal, in care românii sa-si poata dezvolta mici afaceri care ii ajuta sa-si sustina familia si, eventual, cativa angajati. Dar ce-au facut guvernantii in 2008? Pe motiv ca vor sa “prinda” marii evazionisti au introdus “impozitul forfetar” (un fel de a spune), ceea ce a impovarat o multime de firme - care s-au inchis (multi oameni au ajuns la oficiul fortelor de munca, impovarand - fara voia lor - bugetul de stat); oamenii au ales sa devina PFA pt ca erau taxe mai mici si mai putine - si pentru ca cei mai multi au devenit PFA guvernantii au “echilibrat balanta” si au impovarat si PFA cu taxe si impozite…
      Cred ca totul tine de cei care reprezinta cetatenii... si nu prea stiu ce se poate face in aceasta privinta pentru ca toti par a fi o apa si-un pamant... slab calitative. :)

      Ștergere
  5. Sa mai comentez? Spun doar ca îmi pare rau ca "placerile" copilariei mele s-au sters cu buretele din Romania..... pacat!
    pupici Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Am comentat "pe rupte" eu... Imi pare atat de rau ca totul s-a dus naibii cand inca se puteau mentine... S-au grabit sa dea totul, pentru castiguri mari imediate, fara a gandi un pas spre viitor... Mai toate planurile din RO, pentru RO, se fac pe termen scurt... Cele pentru industrie mai mult pentru ca in privinta autostrazilor... contractele se fac pe termen lung si foarte lung (exact invers decat in statele care au reprezentanti care gandesc). :)
      Pupici cu drag!

      Ștergere
  6. Ce dureri ai stârnit în mine, Diana! Dureri care se dezvoltă gândindu-mă la alte locuri şi întreprinderi desfiinţate, care au fost mult timp simbolul Braşovului şi a copilăriei mele. Şi nu numai. Îmi plânge sufletul dar mi-e drag articolul tău scris cu mult profesionalism.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand am citit dulcele articol scris de Carmen simteam ca... lipseste ceva... ca imi spune ceva articolul... Si a doua zi, cred, mi-am dat seama ca trecand prin zona fabricii n-am mai simtit parfumul acela special de "ciocolata"... Auzisem ceva ca va fi desfiintata, dar n-am bagat de seama, pentru ca se vorbea, atunci, ca se va muta la Ghimbav... Acum stiu ca nu mai e... si tare-mi pare rau! Cred ca e fabrica de care imi pare cel mai rau ca nu mai exista! Era ceva ce nu gasesti oriunde...
      Multumesc pentru aprecieri< Adriana, pentru cuvintele-ti calde. Imbratisari cu drag!

      Ștergere
  7. Ce amintiri ai stârnit! În drum spre școală (cea de pe Colină) simțeam adeseori mirosul de ciocolată. Mi se făcea o poftă nebună și un mare gol în stomac. Și visam la o ciocolată mare, din cea cu 10 lei. Pe care destul de rar o aveam. Era înainte de '90.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru vizita, Sonia!
      O surpriza excelenta mi-ai facut atat prin faptul ca ai trecut pe aici dar mai ales pentru ca... impartasim o amintire atat de... dulce! :)
      Te energiza si te pregatea pentru cursuri parfumul de ciocolata! :)

      Ștergere
  8. Sunt lucruri despre care nu stiam.Ciocolata e un dulce,pe care-l consum cu moderatie,dar fabricarea ei e o istorie.Chiar azi vorbeam cu cineva si spunea cu amaraciune ca toate intreprinderile unde a lucrat nu mai sunt.La noi: nu se vrea si nu se poate.Pacat! O seara buna !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am un sentiment de tristete gandindu-ma la uzina in care am lucrat cativa ani: Hidromecanica... desi plecasem cu multi ani inainte de a o demola... E si singura fabrica in care am lucrat. :)
      La noi se poate, dar nu exista vointa politica si - uneori - am senzatia ca si oamenii se bucura mai mult sa primeasca ajutor social, sa stea la TV sau PC pana noaptea tarziu, sa se trezeasca la amiaza si sa... o ia de la capat stiind ca banii - asa putini cati sunt - vor veni...
      Multumesc. Seara minunat sa o petreci!

      Ștergere
  9. Uf, vremurile de atunci si vremurile de acum...
    o poveste trista ca mai toate afacerile de la noi puse pe butuci...
    inainte de calitate foarte multi producatori se gandesc la cantitate si profit in detrimentul celei dintai

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mana pe inima afirm: n-as vrea sa mai traiesc vremurile de atunci, dar trebuie sa recunosc ceea ce era bun pe atunci: oamenii aveau de lucru, dar si pare ca stiau sa aprecieze munca si sa aiba satisfactii in munca si din munca... Azi... angajatorii sanctioneaza angajatii care apar pe net in timpul programului de lucru - unii dintre acestia sunt bugetari... Altfel spus: cine are timp sa stea pe net in timpul programului de lucru (mai mult decat o ora, cat se presupune ca e pauza de masa) inseamna ca o parte de bani o castiga degeaba. Multi angajati se plang ca nu li se permite sa vorbeasca la telefon in timpul programului si mi se pare firesc sa fie asa (urgentele, da, dar convorbirile cu amicii in timpul liber) sau sunt suparati ca sunt sanctionati pentru ca au folosit PC-ul de la munca in interes prorpriu... si e firesc sa fie asa, dar - se pare - nu toti inteleg ca munca e munca si timpul liber e timp liber; e un aspect asupra caruia ar trebui sa se insiste, pentru ca prea multi dau dovada ca nu sunt constiinciosi si vor mai multe beneficii si mai putina munca - si nici asa nu e bine, chiar daca ar fi o multime de fabrici si uzine. Si superficialitatea, cred, a contribuit mult la situatia in care suntem acum...

      Azi, Romania pare a fi o halta pentru concerne, in drumul lor spre state unde salariile sunt si mai mici. Orice ar declara unii si altii, plecarea e aleasa pentru ca forta de munca e mai ieftina in alte state; intre cele mai mari cheltuieli ale unei intreprinderi se numara forta de munca - daca la calitatea materialelor, ca exemplu, nu poti renunta e mai usor sa gasesti forta de lucru mai ieftina - majorarea salariilor in mod artificial e doar o solutie… politica, pentru obtinerea mai multor voturi: angajatorul nu mai poate plati, trebuie sa concedieze; daca nu-si permite sa concedieze, pentru ca sunt posturi specializate, pleaca - isi amortizeaza repede cheltuielile legate de mutare. Trebuie sa recunoastem: salariile românilor sunt prea… taxate! Aproape jumatate (daca nu mai mult) din salariul brut reprezinta taxe si impozite catre stat! Ceea ce e o nebunie! Nu multi angajatori isi pot permite sa suporte taxe atat de mari si sa ofere angajatiilor salarii decente, oricat ar vrea (daca nu incaseaza suficient nu poate da si salarii decente) - sigur, discutia e mult mai ampla... :)

      Ștergere
  10. Cred ca prin casa am si cutii de bombone facute la Cibo. De dinainte de '89. Una chiar foarte frumoasa, ceva deosebit, care e si fotografiata dar am atatea foto in calculator ca nu stiu nici pe unde este...
    Stiam ca nu mai exista si ca si Poiana a plecat... Multe tristeti. Prea multe. Cum zicea si Zina: in orice oras sunt astfel de povesti. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce fain! Eu nu am nimic-nimic sa-mi aminteasca de Cibo. Cu si despre alte intreprinderi mai am unele foto, unele pliante, dar despre Cibo chiar nimic!
      Categoric ca fiecare oras are povestea lui trista dar nu toate uzinele aveau traditii de sute de ani - cele mai multe fiind relativ noi. Ma sacaie ideea ca unele au rezistat razboaielor, erei comuniste si au fost distruse in cativa ani din interes material - si macar de-ar fi beneficiat cetatenii de... taxe locale mai mici, macar... dar au beneficiat numai cei cu atributii in materie... :(

      Ștergere
    2. Am gasit acele fotografii acum. Insa am si cutiile respective, sunt mai multe. Cred ca am sa fac un articol cu ele intr-o zi :) Pentru nostalgici :)
      Eu pastrez tot felul de chestii din copilarie si nu numai :)

      Ștergere
    3. Excelent! Abia astept articolul tau, cand vei avea timp - dar si chef :) - sa scrii! Aplauze! (nu stiu simbolul pt emoticon care aplauda) :)
      Si eu am adunat fel de fel (ce mi s-a parut interesant), dar m-am tot mutat din loc in loc si le mai lasam ba intr-un pod, ba intr-un beci si s-au ratacit, multe. :)

      Ștergere
  11. Buna ziua , intr-un tarziu am aflat ca bunica mea a fost directoare la CIBO in jurul perioadei anilor 1970 -1980 ...of oare ce as mai putea afla din trecutul ei ? S-a stins din viata demult prin 1986 ,iar cu tatal meu nu tin legatura ,am auzit ca era foarte desteapta si cam atat ...????

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate reusiti sa aflati ceva cautand / intreband alte rude care au cunoscut-o... Sau sa mergeti la Directia Judeteana BV a Arhivelor Nationale, poate aflati ceva... :) Directia BV e pe str. Gh. Baritiu 34, langa curtea Maternitatii. Pe site-ul institutiei puteti afla cand e program si cum se procedeaza - mai mult sau mai putin.
      Succes! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.