Anecdota Ursul pacalit
de vulpe, semnata de Ion Creanga, tiparita prima data in Albumul macedo-român, Bucuresti, 1880
este cunoscuta aproape tuturor, de aceea ma refer aici la legenda existenta in cultura
nativilor america ni
(dar care apare si in cultura altor popoare), culeasa din comunitatea Ojibwe
(sau Chippewa) unul dintre grupurile cu cea mai mare populatie de nativi americani.
La inceputuri, ur sul
avea o minunata coada lunga si stufoasa. Era asa de mandru de coada lui incat
tot timpul si-o flutura pentru ca toate vietuitoarele sa vada minunatia lui de
coada. Vulpea, cunoscuta pentru poznele ei, n-a putut sa nu observe aceasta si
s-a gandit sa-i joace ur sului
un renghi, asa cum numai ea, smechera, stie sa faca.
Era un an in care Hatho, duhul padurii, a maturat mult prea
devreme intreg tinutul, acoperind lacurile cu gheaţă si copacii cu pulbere fina
si rece de zapada. Vulpea a decupat un capac in gheaţa de pe lac, chiar in zona
unde stia ca-i place ursului sa vina; a ascuns un pastrav mare si un biban gras si-a asteptat sa apara ursul. Cand l-a vazut in apropiere a
inceput sa se prefaca a smulge coada din apa si - hop! - apare un pastrav; apoi
se preface ca abia atunci il vede pe ur sul
mandru de coada lui.
- Salutare, frate! ii striga. Ce faci azi?!
- Salutare! raspunde ur sul,
cu ochii la peştele pe care credea ca l-a prins vulpea acolo; si in timp ce privea,
vulpea a scos si un biban gras. Sunt bine, frate – ii raspunde. Ce faci?!
- Sunt la pescuit – ii arata vulpea peştii. Vrei sa
incerci?!
- O, da! se bucura ur sul,
alergand catre gaura din gheata, dar vulpea il opreste:
- Stai, frate, ca aici nu-i bine! Nu vezi ca am prins tot ce
se putea prinde?! Iti trebuie un loc in care sa poti prinde pastravi chiar mai
mari!
Vulpea l-a condus intr-o zona unde apa lacului era foarte adanca si unde Hatho a inghetat apa superficial dar unde nu era urma de peste. Vulpea a sapat in gheata apoi i-a spus
- Acum – ii zice ur sului
– trebuie sa faci exact cum iti spun: iti scoti din minte chiar si gandul ca
trebuie sa prinzi peşte, pentru ca nici gandul sa nu ti-l auda peştele daca
vrei sa vina. Sa nu scoti un sunet, sa nu te misti, pentru ca peştele nu va
veni. In curand, un peşte va veni si te va prinde de coada si nu-ti ramane
decat sa-l scoti.
- Dar cum voi sti ca un peşte a prins coada daca stau cu
spatele la gaura?! se arata ur sul
nedumerit.
- Ma voi ascunde in apropiere, pe mal, si cand un peşte iti
va prinde coada voi striga. In acel moment tu trebuie sa tragi cu toata forta
si vei avea peştele dorit. Trebuie sa ai multa rabdare! Nu te misti del oc pana nu-ti spun.
Vulpea s-a ascuns in apropiere si s-a asigurat ca ur sul va face tot ceea ce
i-a spus apoi s-a dus la culcare in vizuina-i calduroasa. Cand s-a trezit in
dimineata ur matoare primul gand al vulpii a fost
la ur s. O mai fi acolo? se intreba. Ma duc sa verific. Cand a ajuns pe malul
iazului nu mica i-a fost mirarea cand a vazut un mic deal alb in mijlocul
iazului inghetat, pentru ca peste noapte a nins si ur sul – care a adormit asteptand ca vulpea
sa-i spuna sa-si traga coada - a fost acoperit in intregime. Ur sul sforaia atat de tare incat se cutremura
gheata. Asa de amuzata a fost vulpea incat a râs in hohote, iar dupa ce s-a
potolit s-a apropiat de ur echea ur sului
si a strigat cat a putut de tare: Acum,
Ursule!
Trezit brusc din somn ursul a tras cat a putut de tare si
coada lui, prinsa in apa care a inghetat peste noapte, s-a rupt. S-a intors sa
vada ce minune de peşte a prins si, in schimb, si-a vazut coada-i minunata
zacand rupta in gheata.
- Ohhh! geme el puternic. Ohhh, Vulpe! Te voi pedepsi pentru
acest lucru!
Chiar de n-ar fi fost sigura ca o va ucide vulpea era mai
rapida decat ur sul asa ca a disparut ur gent din preajma lui.
Azi ur sul are coada cat un ciot si nu-i place del oc
vulpea. Si daca auziti un ur s gemand probabil ca
isi aminteste de renghiul pe care i l-a jucat vulpea candva si geme pentru
frumoasa lui coada pierduta.
Morala: nu credeti orice va spun altii!
**
Alt "motiv" pentru care ursul nu mai are coada:
Adevărat, bună morală ! Păcat că oamenii nu învață din povești cu morală, ci numai din experiența proprie, că de ! tot pățitu-i priceput !
RăspundețiȘtergereZi frumoasă, Diana !
:) In copilarie mama-mi zicea, cand voiam sa fac ceva nu tocmai ok dar facea altul, "argumentandu-i" la modul "si cutare face/zice": "daca se da cu fruntea de zid te dai si tu?" Mi-a trebuit ceva timp pana sa ma prind ce vrea sa zica. :)
ȘtergereMultumesc, Zina! Minunata ziua sa iti fie!
A fost păcălit de Vulpe :D .Multă sănătate
RăspundețiȘtergereVulpea smechera din fire, ursul mai "bonom" de felul lui... :)
ȘtergereMultumesc, la fel!