26 mar. 2015

Suflet de "crestin"

Actualizare 15 aprilie 2015
Bej a fost adoptat
Are doi prieteni blanosi de joaca si se alearga toti trei intr-un decor superb. Uneori, Bej mai aduna si oile vecinului. E, din nou, un caine fericit.
De apreciat fata care l-a gasit, l-a hranit, l-a luat din drum si i-a gasit adapost.
sursa foto
sursa foto 

Actualizare 30 martie 2015

Bej a fost luat din drum (localitatea Zizin, BV), a fost imbaiat, hranit si, desi e slab-slab, e vesel; si cel mai important: e in siguranta. E mascul, metis de ciobanesc are varsta de cca. un an si asteapta sa fie luat intr-o casa cu oameni sufletisti.
sursa foto 
**
In unele manuale de religie copiii sunt infatisati ingenunchiati in faţa popii, iar familia – mama, tata si copilul – e infatisata cu mama purtand baticul acoperindu-i parul, si sunt invatati ca femeia trebuie sa dea ascultare sotului ei si barbatul trebuie sa isi asculte sotia. Mai sunt invatati ca de bat mingea in strada si sunt loviti de vreo masina aceasta este pedeapsa divinitatii pentru ei, pentru ca nu au dat ascultare parintilor. Dar nu sunt invatati copiii, la ora de religie, ca nu e crestineste sa abandonezi cainii pe care i-ai crescut cateva luni sau cativa ani. Nu sunt invatati nici adultii ca animalele trebuie tratate bine, nu abandonate in voia sortii. Cine nu e in stare sa ingrijeasca un caine cum ar putea fi in stare sa ingrijeasca de un copilas, care are muuult mai multe nevoi? Cum ar fi in stare sa implineasca voia divinitatii daca nu ii da ascultare nici in asemenea gesturi? Ca ce greu era sa-i caute cainelul nedorit o familie care sa-l doreasca sau, macar, sa-l duca la un adapost pentru caini, in loc sa contribuie la cresterea numarului de caini fara stapan de pe strazi.

Bej – asa l-a numit persoana care a auzit povestea lui si l-a cautat – este un catel in varsta de vreo doi ani. A fost abandonat pe ulita unui sat de o familie care venise duminica la biserica. Dupa terminarea slujbei au scos catelul din masina si l-au lasat in drum. Au demarat in viteza, indiferenti la cainele care a alergat, disperat, dupa masina. N-a putut tine pasul cu masina, asa ca a renuntat. S-a asezat la margine de drum, asteptand. Nu stia el, sarmanul, ca nu mai vine nimeni dupa el. In duminica urmatoare a alergat din nou dupa masina celor care l-au abandonat, fara succes. Cainii de prin sat l-au alungat si si-a gasit adapost la cimitir, unde o fata care iubeste toate fiintele l-a gasit dupa cateva zile de cautari si il hraneste zilnic si cauta pentru el niste oameni care sa il ia de acolo si sa-l ingrijeasca. E slab catelul, pentru ca e de ceva timp pe strada, si e speriat, abia dupa mai multe zile a permis salvatoarei sa-l atinga.

Atunci cand declari ca inima iti e plina de iubirea pentru divinitate nu poti face astfel de gesturi. Nu e cinstit sa pacatuiesti zilnic si apoi sa te rogi in biserica pentru iertare si cand iesi sa comiti alte pacate, cu gandul ca duminica urmatoare iar te vei ruga pentru iertare. Poti face asta, dar nu stii daca iertarea iti este sau ba acordata de divinitate – orice ti-ar spune popa, pentru ca popa nu e oracol, nu prin el glasuieste divinitatea.
Gandul, vorba si fapta ar trebui sa fie… in consens.

Inainte de a va hotari sa luati un caine analizati-va cu sinceritate, pentru ca nu-i usor sa ingrijesti un caine.

Povestea lui Bej o puteti citi si pe FB.

7 comentarii:

  1. Impresionanta poveste... M-au miscat atât felul în care ai abordat tema, cât si povestea lui Bej si a salvatoarei lui. Tare tare trist este acest articol, nu pentru ca ar avea un subiect lacrimogen, ci pentru ca spune un adevar, arata o realitate care nu poate decat sa întristeze. E foarte trist sa constati ca exista in comunitatea în care traiesti atâtia ipocrit, fățarnic si prefăcuti, oameni fara omenie.
    Ai mare dreptate, scoala ar trebui sa educe copii si sa le inspire dragostea si responsabilitea pe fata de animale, dar si fata de natura inconjuratoare. Multi adulti nu au habar, de aceea nici copiii lor nu pot învata în cadrul familiei.
    Apropo de scoala... ce am mai plâns când am învatat poezia "Cătelusul schiop" a Elenei Farago.
    pup draga mea. O seara linistita! imbratisari de la duo pentru trio :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt multi caini abandonati in acest fel, doar ca acesta a fost abandonat de oameni vazuti in biserica. Dar ce sa ma mai mir... Abandoneaza unii copiii, in punga, langa gunoi - despre acestia nici nu-mi vine a pomeni, ca si cum daca nu-i pomenesc n-ar mai exista.
      Ipocrizia ma exaspereaza, e drept! Un om cu credinta in divinitate pur si simplu nu poate face asa ceva - indiferent ca e un copil, un caine, un batran... La scoala - macar la ora de religie - ar trebui sa li se insufle copiiilor dragostea pentru Creatie, nu sa fie invatati sa le fie frica de divinitate, pentru ca trebuie sa iubeasca divinitatea. Daca Dumnezeu e bau-bau eu zic ca n-au facut nimic - mai ales ca vor creste, si nu se vor mai teme de bau-bau....
      Sunt familii care aleg sa aiba si un caine pentru a-i educa pe cei mici in sensul responsabilitatii. Copiilor le plac cainii, dar nu multi vor si pot sa-si asume si responsabilitatile :)
      Parinti fara educatie au copii ce vor ramane needucati daca (macar) la scoala nimeni nu se va deranja sa ii invete sa-si asume responsabilitati....
      Catelusul schiop si Gandacelul... Nu cred ca le pot reciti, dar de uitat nu le voi uita vreodata. :)
      Pupici cu drag! Multumesc! Imbratisari de la noi pentru voi! <3

      P.S. Doar la graba se poate gandi cineva cand observa astfel de "greseli" la tine. :)

      Ștergere
  2. Ce intamplare trista! Nu stiu ce suflet au unii de fac astfel de grozăvii de fapte. Observăm tot mai des în jurul nostru această cumplită dezumanizare şi nu doar în relaţiile cu prietenii necuvântători, ci şi faţă de ceilalţi semeni! Lăsăm ca răutatea să invadeze sufletele celor mici încă de la vârste fragede. Aşa că ce ne mai mirăm de ceea ce ajung unii mai târziu?
    Deunăzi am văzut în parc o fetiţă care călca cu "sete" nişte gândăcei, exclamând cu satisfacţie că... i-a omorât. Am întrebat-o de ce face aşa şi ce rău i-au făcut bieţii gândăcei, dar se uita mirată la mine. Nu cred că cineva îi explicase că nu e bine să omorâm fiinţele din lumea asta. Iar asta trebuie să o facă în primul rând familia, părinţii şi apoi şcoala, educatorii.
    Numai bine şi un weekend frumos, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca aceia care nutresc ganduri rele pentru unii semeni si nu au curaj sa le "manifeste" ajung sa se razbune pe fiintele care nu se pot apara (fie ca sunt necuvantatoare, fie ca sunt oameni mai slabi decat ei)...
      Multi copii isi vad parintii omorand "gandaceii" de prin casa si isi imagineaza ca asa trebuie sa faca de cate ori vad un gandacel... Cand eram copii, la bloc erau doi care prindeau muste sau albine si le ardeau aripile cu lupa pusa in razele de soare. Am crezut ca o iau razna!!! Pur si simplu i-am batut - si parintii lor m-au reclamat parintilor mei... Nici azi nu ii salut pe cei care au ucis insectele in acel mod ingrozitor... Si mai sunt doi pe care nu ii salut si pe care ii detest cu pasiune pentru ca au ucis un pui de pisica aruncandu-l de pe un bloc inalt de 7 etaje (sunetul acelui trupusor care se zdrobeste de asfalt nu-l pot uita)...
      Multumesc, Alex!
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
    2. Este pacat ca unii oameni de mici se arata cumplit de rai. Daca acei baieti s-au "amuyat' omorand pisoiul, mai tarziu cine stie ce alte "placeri' vor aborda, cu acelasi sadism?
      Numai bine si tie, draga Diana! :-)

      Ștergere
    3. Cand aud (sau vad) scene de cruzime extrema la copii as zice ca am dovada ca omul e o fiinta care se naste violenta si numai educatia poate fi utila (cand nu e vorba despre deficiente mentale ce nu pot fi tratate cu succes)...
      Multumesc! Duminica frumoasa sa ai! :)

      Ștergere