2018-08-20

Multe întrebări şi zero răspunsuri universal valabile

Se spune că fiecare persoană care acţionează pentru a-şi atinge întregul potenţial oferă un cadou tuturor. Altfel spus, noi între noi ne vrem binele (mai mult sau mai puţin conştient), dar suntem puşi in faţa unei multitudini de alegeri: să alegem între formaţiuni politice, între diferiţi furnizori de utilităţi, între diferite credinţe… Şi fiecare alege, in general, ceea ce consideră că e bun pentru el, dar foarte mult influenţat de alţii. Omul care ştie să asculte opiniile altuia şi nu încearcă să i le schimbe, ba chiar acceptă să îşi completeze concepţiile, şi chiar să schimbe unele, este un om care are putere, între altele şi pentru faptul că e conştient: nimeni nu deţine adevărul absolut, nimeni nu are toate răspunsurile.
Dacă ai putea schimba ceva, ce ai alege să schimbi? Ai cere etică de la politicieni şi funcţionarii din instituţiile bancare? Ai milita pentru utilizarea combustibililor fosili pentru a opri schimbările climei? Ai pleca in vacanţă pentru toată viaţa?
Orice am alege e nevoie de putere. Dacă trebuie să alegem, să alegem puterea, nu autoritatea. Puterea, însă, nu trebuie să primeze dreptăţii! Când eram copii aveam, cu toţii, senzaţia (eram convinşi, in sinea noastră!) că nu există limite pentru ceea ce am putea deveni - totul era realizabil, inclusiv schimbarea lumii in una mai bună! Pe drum, am fost educaţi, educaţi să ne supunem autorităţii. Fără supunere in faţa legii ar fi haos, de acord. Fără lege este întuneric, dar la ce serveşte legea atunci când împiedică aplicarea dreptăţii? Dreptatea cui? ar întreba, obiectiv, unii. Dreptatea celor care au putere sau a celor care au autoritate? Dreptatea este legată de sentimentul bunătății, al corectitudinii și cel al iubirii. Este necesar ca legile dreptății să fie clădite cu bunătate, în interesul bun al omului și al societății - baza pe care trebuie să se așeze totul. Conflictele de interese între oameni nu apar din cauză că nu avem toţi loc sub soare, ci in special pentru că cei mai mulţi oameni nu sunt dispuşi să arate bunăvoinţă nelimitată faţă de semeni. Cât de puternici trebuie să fie acei oameni care pot arăta o astfel de bunăvoinţă!
Omul care iubeşte dreptatea recunoaşte imediat nedreptatea şi, instinctual, nu o poate accepta; nedreptatea îi provoacă suferinta. Aristotel, in Etica Nicomahică, spune că nedreptatea este şi exces şi insuficienţă: este un exces în sensul că cel care comite nedreptatea își atribuie sieși prea mult din ceea ce este util, și este o insuficiență în sensul că, din ceea ce este dăunător își atribuie prea puțin; când în cauză sunt alte persoane, rezultatul este absolut același, omul nedrept violând proporția fie în favoarea unei părți, fie în favoarea celeilalte, după împrejurări. Poate fi tolerata nedreptate? Până unde se poate merge cu tolerarea acesteia? (http://www.gandaculdecolorado.com/despre-dreptate/).
In ultimul timp prea multe nedreptăţi se fac simţite pe întreg mapamondul… Ceva trebuie să fie foarte strâmb in societate. Luptele noastre personale, financiare, emoţionale etc. ilustrează dezastrul din lume, răsturnarea scării valorilor… Putem încerca să rezolvăm aceste conflicte, unul câte unul, dar nu e suficient pentru că sursa este aceeaşi: sistemul disfuncţional.
Tindem să ne atingem întregul potenţial, dar ne întrebăm ce ne opreşte să reuşim? Nu e doar o chestiune de voinţă, ci şi de putere. Ştim noi ce efect avem asupra mediului din jurul nostru, asupra oamenilor care intră in contact cu noi, atunci când alegem să ne trăim viaţa într-un anume fel? La nivel de autoritate suntem apreciaţi in funcţie de modul in care urmăm instrucţiunile, comenzile primite; ordonatorii şi colectorii de taxe ne apreciază in funcţie de profitul pe care îl generăm şi din care ei îşi iau “partea cezarului”; angajatorii ne apreciază că ne luăm concediu când le este lor bine (unii ar prefera să fie scos in afara legii concediul de odihnă) ş.a.m.d. in mai toate planurile vieţii. In astfel de condiţii se poate spune că profităm la maxim de viaţa noastră? Am putea să ne asumăm responsabilitatea (şi) in ceea ce priveşte acel plan al vieţii (sociale) in care se presupune că sunt utilizaţi banii care ne sunt reţinuţi, ceruţi, sub formă de taxe şi impozite? Imediat ce încercăm să acţionam pentru noi înşine intrăm in conflict cu instituţiile care ar trebui să ne asigure libertatea, instituţii care sunt deservite de un număr tot mai mare de oameni meniţi să “pună ordine in vieţile noastre”, oameni care sunt plătiţi, in mare parte, din taxele şi impozitele pe care noi le suportăm şi care se întorc in societate într-un procent mult prea mic pentru că se regăsesc in salarii foarte mari (pentru cineva care lucreaza, practic, “in folosul comunităţii”), in achiziţiile de sedii imense pavate cu materiale scumpe şi mobilate cu obiecte la fel de scumpe etc.. Cu cât e un sediu mai mare şi mai luxos cu atât mai scump plătim întreţinerea acestuia, utilităţile...
Războaiele, parcă din ce in ce mai multe, distrug vieţi, distrug lumi - şi totul pentru bani, pentru autoritatea dată de bani, pentru autoritatea ce o vor unii doar pentru ei, şi care “ei” sunt foarte puţini. Cred că dacă vrem să fim siguri că nu vom fi părtaşi la opresiune, război, genocid ar trebui să începem să nu mai ascultăm orbeşte comenzile. Plătim bani grei pentru înarmare atunci când gurile celor care ne iau banii strigă despre pace… Producătorii şi vânzătorii de armament ar ajunge in faliment dacă războaiele ar înceta şi, printre munţii de bani vehiculaţi in lume, foarte mulţi provin din astfel de activităţi - dacă s-ar retrage din circuitul monetar banii proveniţi din traficul de armament, de droguri, din prostituţie şi altele de acest gen sistemul monetar al lumii s-ar prăbuşi, sunt de părere Serge Le Doran şi Philippe Rosé.
Ştiu că întrebări au cei mai mulţi oameni, dar are cineva şi răspunsurile care să fie universal valabile pentru a atinge ceea ce unii numesc “o mie de ani pace”? (şi) Pentru a ieşi din sfera retoricii… J

14 comentarii:

  1. Draga mea Diana, intreaga admiratie ca iti poti pastra atat de clar modul de a gandi! Ai pus atatea intrebari logice... nu, la nici eu nu am raspunsuri, oricat de mult m-as stradui...
    Te imbratisez si trimit pupici si ganduri bune, de la trio pentru trio.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Carmen draga!
      Uneori imi place sa visez ca cineva va gasi raspunsurile si toti oamenii vor avea o viata armonioasa. :)
      Multumim! Imbratisari, pupici si ganduri bune si de la noi pentru voi! <3

      Ștergere
  2. As cere o mentalitate mai putin paguboasa, seriozitate, inteleciune si forta de a schimba lucrurile in bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo, daaa! :) De-ar avea oamenii puterea (si vointa) de a-si modela mentalitatea, de a gasi puterea sa ii inteleaga si pe cei care sunt altfel decat ei (intre altele) ar fi mai multa seriozitate, mai multi oameni intelepti si lucrurile s-ar schimba in mai bine aproape de la sine. :)

      Ștergere
  3. Cred ca multe lucruri pe care le-ai amintit nu sunt decat efectele ruperii legaturii dintre om si natura si neintelegerii esentialei idei ca indiferent unde se petrece ceva rau, ne afecteaza pe toti!
    Daca nu se refac radacinile, nimic nu poate creste.

    O zi frumoasa, Diana draga! Pupici!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ruperea legaturii de natura dar, cred, si ruperea legaturii intre om si om. Esentiala ideea ca orice rau, oriunde s-ar manifesta, ne afecteaza pe toti e greu de inteles pentru cei mai multi si pentru ca toti acestia nu simt raul in mod direct - nu-i afecteaza economic sau in interesele personale... Un singur exemplu, insa, banal: cursa inarmarii ne afecteaza pe toti - banii tuturor sunt investiti inachizitionarea de armament, in soldele soldatilor etc..
      Cred ca egoismul (un termen, poate, nu tocmai potrivit in context) ne cam impiedica sa refacem legaturile cu natura si cu ceilalti oameni. Bunatatea, cred, ne poate salva. :) Am fost tentata sa scriu "iubirea", dar a iubi toti oamenii e... peste puterile omului.
      Multumesc, Suzana draga! Seara frumoasa iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Important este sa ai un start bun in viata, dar cine ti-l da?
    "Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credinţă neprefăcută."- 1 Timotei 1:5
    Ignoram invataturile cele mai simple si de bun simt, si apoi ne intrebam ce este gresit cu societatea noastra?
    De ce oamenii sunt ipocriti? E mai usor sa te faci ca, decat sa traiesti ca atare.
    Rezultatele se vad, ne plangem de ele dar nu schimbam nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hazardul... :(
      Timotei adevarul l-a grait, dar... cine-i invata azi pe copii despre o astfel de dragoste? Unii isi invata copiii sa fie buni dar, crescand, acesti copii devin cumva adulti vulnerabili pentru ca nu vor intalni numai oameni cu inima curata si e posibil sa nu se poata apara impotriva acestora - cei buni tind sa ii "judece" pe toti dupa cum sunt ei si cei rai... fac la fel: ii "judeca" pe ceilalti dupa cum sunt ei.
      Da, ne intrebam... pentru ca, desi stim cum s-ar putea indrepta societatea (teoretic cel putin) stim la fel de bine ca atunci cand vine vorba despre suflet, despre mentalitate despre altele... suntem foarte diferiti si trebuie sa ajungem la un numitor comun si nu vom ajunge cat timp fiecare crede ca detine adevarul absolut. Si, asa, se contureaza o alta intrebare: cum determinam oamenii sa puna in practica invataturile cele simple si de bun simt?
      Ipocrizia se invata, ca multe alte "metehne". :( In unele cazuri, pentru unii, ipocrizia poate fi o forma de aparare, cand alta solutie imediata nu exista. Exemplu: zambesti si esti amabil cu seful pe care il detesti pentru ca de-ai spune ce gandesti ai zbura; nu-ti permiti sa fii singurul care spune adevarul.
      Cred ca nu ne plangem, neaparat, ci constatam; cautam solutii si... gasim si mai multe intrebari.
      Multa sanatate!

      Ștergere
    2. A invata pe om e una, pentru ca-l inveti ce stii si practici, a-l judeca e alta. Sunt lucruri pe care le stiu, dar sunt si altele pe care nu le stiu.
      Mi-am invatat copiii f multe lucruri, dar nu astept imediat rezultate, important este ca ei sa stie ca-mi pasa de ei. Nu le-am impus nici o religie, dar i-am invatat sa fie respectuosi.
      Mandria si prostia se tin una de alta, daca-l inveti pe om sa fie mandru, l-ai pierdut. Uita-te la japonezi. Noi avem ceva prieteni acolo si e uimitor cat de umili sunt, afectuosi si intelegatori. Asa sunt invatati de mici. Romanul peste tot trebuie sa fie el mai mandru si laudaros, il vezi de la o posta.
      Intotdeauna am zis ce am gandit, nu am multi prieteni dar sunt de nota 10. Un om stapan pe sine are greutatea in aur.

      Ștergere
    3. Cand am scris "ii judeca" m-am referit la "ii compara", "ii cred" pe ceilalti ca fiind ca si ei: buni (sau răi, dupa caz).
      Respectul pentru semeni este esential, si din punctul meu de vedere. Respectul pe care il aratam celorlalti va intoarce (chiar daca nu imediat, in unele cazuri) respect.
      Oh, da! Mandria! :(
      In societatea japoneza exista si o mare doza de obedienta in relatiile dintre oameni. Ei se tot inclina unii in faţa celorlalti, in semn de respect, dar unii se inclina mai mult decat cei pe care ii au, intr-un moment sau altul, in faţă - e semn ca recunosc "superioritatea" acelora... Faptul ca tind spre o "societate inchisa" cred ca are mare legatura cu mandria. :)
      Sinceritatea nu prea e acceptata de foarte multi. :) Subscriu parerii tale, exprimata cu alte cuvinte: puţini prieteni, dar buni! :)
      Multa sanatate!

      Ștergere
  5. Chiar că "multe întrebări".
    Cât despre răspunsuri, sunt sigură că ar fi diferite de la persoană la persoană.
    E nevoie de mult mai mult efort și convingere pentru a face o schimbare în bine a societății, în general.
    S-a încercat(visat) schimbarea mentalităților, dar nu a fost suficient, pare-se.
    "Uniți în cuget și simțiri" poate
    ..
    Sensibil subiect.
    Seară făină de tot să ai, dragă Diana! 😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai mare dreptate: raspunsurile difera de la om la om si... nici asa nu exista certitudinea ca raman definitiv valabile. :)
      S-a incercat si "uniti in diversitate" dar... fiecare pare sa accepte (tolereze) numai anumite "forme" de diversitate... si care "forme", la randul lor, sunt diferite de la om la om (de la grup la grup).
      "Uniti in cuget si simtiri", poate, dar... (mereu cate un "dar", cate un "si totusi") :) Cugetul si simtirea cui... ?! Un carusel al intrebarilor. :)
      Multumesc, Dana draga! Seara frumoasa iti doresc sa ai si tu! <3

      Ștergere
  6. Ti-am zis ca tu esti o luminita! :)

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.