Ploaie de mai. Jocul cuvintelor (tema 214)

De la fereastra casei privea parcul pustiu de peste drum. Ploua cu găleata; părea că o mână invizibilă haşurează natura cu linie punctată din apă. Era abia ora opt seara dar lumina zilei scăzuse, umbra norilor coborând mai repede întunericul asupra oraşului. Simţea impulsul de a ieşi, sperând că ploaia va reuşi să alunge durerea ce-o simţea in suflet. A luat o haină la întâmplare şi-a iesit. A traversat strada prin loc nemarcat, in claxoanele şoferilor grăbiţi. Până in parc, la doar cincizeci de metri distanţă, ploaia a udat-o până la piele. Simţea frig şi tremura uşor. Părul i se lipise de cap şi apa curgea şuvoaie. S-a aşezat pe o bancă ascunsă privirilor şi şi-a ridicat faţa spre cerul plumburiu de unde norii grei se scuturau de apă.

Se certase cu mama. In urmă cu un an s-a mutat in casa păritească. Divorţase. După zece ani de căsătorie, între care opt au fost o luptă continuă pentru salvarea unei uniuni care a început din dragoste, a ales să plece. Se săturase de certurile zilnice, din orice fleac. Unde îşi putea găsi adăpost dacă nu in cuibul pe care îl părăsise cu mulţi ani in urmă? Mama a primit-o nu foarte entuziasmată, pentru că făcea parte din generaţia celor care au obiceiul să tragă la un jug chiar şi atunci când îşi dau seama că ară un teren pietros. Acum, mama era cea care căuta zilnic sămânţă de ceartă. Imediat cum intra in casa, obosită după zece ore de muncă, începeau discuţiile despre “ce zice lumea că şi-a lăsat bărbatul”.

Şedea pe banca udă şi plângea. Nu ştia de cât timp plânge şi, poate, nu şi-ar fi dat seama dacă nu şi-ar fi simţit ochii umflaţi. Lacrimile fierbinţi curgeau şiroaie pe obrajii palizi, contopindu-se cu stropii de ploaie reci. Nu făcea nici un efort să-şi reţină lacrimile. Erau lacrimi eliberatoare. Fără a realiza cum, in mintea ei s-a formulat o întrebare: “Când m-a îmbrăţişat mama ultima dată?” Încerca să străpungă cu gândul zidul amintirilor. Îi trebuia prea mult timp pentru a-şi aminti un răspuns care ar fi trebuit să se formuleze instantaneu. Ochii îi alergau pe iarba udă, spre crengile arborilor, spre norii cenuşii - ca şi cum ar fi putut primi răspunsul de acolo. Hohotele de plâns s-au înteţit. Plângea cu sughiţuri, cum nu-şi amintea să mai fi plâns vreodată, căutând răspunsul la o întrebare aparent banală! Frânturi de amintiri se conturau şi dispăreau ca un abur împrăştiat de vânt. Mama nu a îmbraţişat-o prea des; atunci când era mică şi cădea, atunci când era bebeluş şi trebuia să o schimbe, să-i facă baie, s-o scoată la plimbare sigur a luat-o in braţe, dar acele mişcări nu aveau valoare de îmbrăţisări. Mama o ducea şi o lua de la grădiniţă - o lăsa la poartă şi o lua de la poartă, mereu grăbită să ajungă la serviciu sau acasă, mereu ocupată cu ceva. Mama n-a condus-o la gară când a plecat la facultate şi n-o îmbrăţişa când venea acasă, in vacanţe. O aştepta cu mâncare, cu prăjiturile preferate, dar n-o îmbrăţişa. O strângea in braţe o secunda, apoi se elibera, grabită spre ceva. A derulat in minte câte amintiri au venit, şi nu şi-a găsit mama îmbrăţişând-o cu dragoste, strângând-o tare lângă inima ei.

O usturau ochii - poate de la ploaie, poate de la lacrimi. Întunericul serii de mai o învăluise. Singurul zgomot era ropotul picăturilor de ploaie care biciuiau frunzele arborilor. S-a ridicat de pe bancă zâmbind. Inima îi bătea liberă acum. A grăbit pasul spre casă. Ploaia de mai i-a spălat durerile sufletului, cel puţin pentru moment.

In casă, mama a întâmpinat-o îngrijorată, dar zâmbind, ca şi cum nimic nu se întâmplase cu două ore înainte.

- Schimbă-te repede, să nu răceşti! Îţi fac un ceai, să-l bei fierbinte.

- Bine, mami. Mulţumesc.

Şi-a schimbat hainele ude, a aruncat câteva lucruri într-o geantă de voiaj şi a ieşit din cameră. Mama era in hol, venea spre ea cu o cană de ceai aburind.

- Unde pleci? a făcut ochii mari, văzând-o îmbrăcată, cu geanta pe umăr.

- Unde văd cu ochii!

Şi-a ieşit in ploaia de mai.

Exerciţiu de imaginaţie bazat pe un fapt real de această dată - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Edi. Tema: Ploaie de mai.