2019-05-10

Bune maniere pretutindeni

Doar de oameni politicoşi, bine educaţi, avem parte pe orinde am fi: casierul la magazin bombăne, ospătarul ne ignoră, şeful ne face preş, vecinul de sus îşi scutură preşurile in balconul nostru, vecinul de lângă ascultă muzica la volum maxim, taximetristul ne ia la mişto că distanţa-i prea mică, pe trotuar, copilul dă cu bicicleta peste trecători, cetăţenii îşi aruncă gunoaiele lângă coş, pietonii merg pe banda trasată pentru biciclişti chiar şi când e loc şi pentru ei pe trotuar, şoferii se claxoneaza reciproc şi-i claxonează pe pietonii care nu se mişcă destul de repede pe trecere de pietoni, pietonii traversează fără să se asigure, cu nasul in telefonul mobil, la masă, unii vorbesc cu gura plină şi/sau gesticulează cu tacâmurile, in autobuze, unii îşi urcă picioarele pe banchete sau ocupă locurile cu sacoşe şi tot aşa. N-ai cum să te plictiseşti cu atâţia oameni manieraţi, cu atâta seriozitate!

Fără bune maniere oamenii se ceartă, se înjură, se lovesc şi, in cazuri extreme, ajung la războaie de stradă şi chiar la războaie între state atunci când sunt încălcate anumite protocoale oficiale internaţionale.
E drept, bunele maniere pot diferi de la o cultură la alta; când cunoaştem regulile de politeţe ale altora politicos ar fi să le respectam - şi să îi încurajăm pe aceştia să le înveţe şi să le respecte pe cele care fac parte din cultura noastră.

Bunele maniere înseamnă politeţe. Respectul pentru ceilalţi este baza bunelor maniere. In DEX 2009 scrie: maniera / maniere = (la plural) Fel de a se purta în societate; comportare, ţinută. * Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. * (la singular) Politeţe, amabilitate; bună-cuviinţă.
Bunele maniere sunt diferite de etichetă. Manierele ţin de personalitate, de caracter şi sunt modul in care cineva se comportă in societate (“manifestarea caracterului”). Eticheta se referă atât la maniere cât şi la etică. In dicţionarul explicativ al limbii române scrie: eticheta = reguli convenţionale de comportare (politicoasă) întrebuinţată in relaţiile dintre membrii unei clase, societăţi etc.
Eticheta e o regula particulară şi arbitrară, buna maniera este principiu.
Cine are bune maniere nu îi respectă doar pe ceilalţi, ci şi pe sine.

Politeţea se învaţă din copilărie, şi printre primele maniere pe care le învăţăm sunt salutul (la început, când salută părinţii), “te rog” - când cerem ceva - şi “mulţumesc” - când primim. De bune maniere nu suntem scutiţi nici in viaţa privată, in familie, între prieteni, pe reţele de socializare etc.. Bunele maniere nu le dovedim numai in public, deşi mulţi sunt total diferiţi - din punct de vedere al manierelor - când se manifestă in particular şi când se manifestă in public. Unii obişnuiesc să nu îşi anunţe prietenii sau rudele când ştiu că sunt pe cale de a întârzia la întâlnire, de exemplu.

Nu există om perfect; toţi facem greşeli, ne grăbim, suntem neatenţi in goana noastră zilnică; poate trecem pe lângă un cunoscut şi nu-l salutăm pentru că, efectiv, nu-l vedem, ne grăbim să intrăm undeva şi trecem înaintea cuiva care aştepta să intre… Astfel de lucruri se întâmplă, dar nu este un comportament obişnuit. I-aţi văzut pe şoferii care gonesc pe câte in bulevard, depăşind claxonând, şi la următorul semafor maşinile voastre sunt una lângă alta? Sau pe aceia care se grăbesc să treacă prin faţa pietonilor angajaţi in traversare prin locuri special amenajate? Chiar au vreo urgenţă? Există şi cazuri urgente, se ştie, dar prea se întâmplă des pentru a pune toate acestea in cârca urgenţelor.

De bune maniere ţine şi îndeplinirea promisiunilor. Când ajungi să promiţi ceva ar trebui să faci totul pentru a te ţine de promisiune. Când alegem să facem o promisiune trebuie să ştim că putem s-o onorăm, pentru că este vorba de onoarea proprie. Sigur, unele promisiuni nu pot fi ţinute din cauze independente de voinţa noastră - de aceea e bine să nu promitem că facem sau nu facem un lucru sau altul. In ceea ce mă priveşte, am învăţat pe propria-mi piele să am grijă ce promit.

Oaspeţii surpriză pot pica, uneori, in cele mai nepotrivite momente! Încă mai am parte de astfel de vizite… Mă bucur să-i văd pe majoritatea celor care sună direct la uşă, dar de cele mai multe ori mă surprind in momente in care nu mă pot ocupa de musafiri… Sunt pusă într-o situaţie penibilă: mă dedic musafirilor surpriză şi sunt nepoliticoasă cu cei care mă aşteaptă sau… îi “împing” afară pe cei veniţi fără să se anunţe? Când e vorba doar de muncit mai treacă meargă, dar nici atunci nu-mi cade bine pentru că mă gîndesc la ale mele - nu pentru că vreau, ci pentru că nu-mi ies din minte. Desigur, cu totul altfel stau lucrurile când e ceva urgent sau o chestiune ce ţine de familie / prieteni, chiar mai puţin urgentă.
In situaţii asemănătoare sunt convinsă că sunt mulţi alţii. Politicos ar fi ca fiecare să îşi anunţe vizita.

Indiferent unde ne aflăm, bunele maniere trebuie să le avem cu noi. Nu sunt o maniacă a politeţii, dar n-o să renunţ la a spune “te rog”, “mulţumesc”, “scuze” (când e cazul). Bunele maniere sunt mai mult decât acordarea locului in autobuz unei persoane in vârstă. A avea bune maniere înseamnă a ne gândi la cum se simt ceilalţi când ne întâlnesc. Fiind manieraţi arătăm celorlalţi că ne pasă şi de ei.

Nu vreau să închei aceste rânduri înainte de a recunoaşte că am făcut multe gafe “de protocol” in anumite situaţii şi am încălcat flagrant regulile - in deplină cunoştinţă de cauză - in alte situaţii. Pentru gafe îmi fac autocritica, pentru încălcarea protocolului cu intenţie îmi fac autocritica numai in câteva cazuri - nu mă laud cu sinceritatea; vreau să se ştie că sunt politicoasă dar faptul că îmi place să fiu politicoasă nu înseamnă că nu ştiu să fiu necioplită cu cei care ignoră exagerat bunele maniere.

20 de comentarii:

  1. Bunele maniere se "servesc" copilului o data cu prima lingurita de gris cu lapte ... ai ratat ocazia, mai greu de recuperat! :)
    Iti doresc un weekend placut si însorit! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi ideal sa fie asa. :)
      Unii sunt educati de mici, dar - cel putin pentru un timp - aleg sa ignore invatatura pentru as e "incadra" intr-un grup. Pe de alta parte, sunt si cei care nu au fost invatati de mici, dar se straduiesc sa invete.
      Multumesc, Ella draga! Weekend minunat iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Un articol fix pe gustul meu. Îmi vine în minte acum cât de mare nevoie avem de un curs de bune maniere în şcoli, printre altele. Ne plângem degeaba că ţara e cum e. Totul porneşte de la lucruri atât de mici cum sunt bunele maniere. Şi ăsta este doar un exemplu.
    Este adevărat, toţi greşim, mai des, mai rar. Important este să nu persistăm în greşeli, să ne autoeducăm şi să ne lăsăm educaţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Izabela. :)
      In unele scoli, la orele de dirigentie sau extrascolar, se atinge si acest subiect.
      Ce mi se pare foarte... ciudat :) este ca, in general, cei mai multi români dovedesc bune maniere cand sunt in strainatate, dar unii le uita atunci cand sunt in Ro.

      Ștergere
  3. Un articol minunat și o temă atât de actuală. Și o problemă tare, tare dureroasă pentru acest popor. Suntem atât de... „mioritici” și când spun asta, gândul ne zboară la „manierele pastorale” ale ciobanilor din balada atât de cunoscută. Ne place să admirăm gradul de civilizație al altora, țările lor frumoase, ordonate, cu oameni civilizați, manierați, dar facem atât de puțin pentru a face și noi la fel în țara noastră.
    S-a cam uitat printre români expresia „cei 7 ani de-acasă” și importanța acestei realități. Acolo se pun bazele oricărei educații! Restul sunt ca... altoaiele într-un pom.
    Numai bine, dragă Diana și zile fericite! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E un adevarat paradox faza cu admiratia pentru curatenia de la altii si cu acest comportament indiferent de aici! :( Culmea! Pot sa-si ia un tv cum au atii, dar nu pot arunca gunoiul unde trebuie, cum fac altii! :))

      Cei 7 ani de acasa... Am auzit doi parinti (care nu se cunosc intre ei) afirmand ca nu-si invata copiii sa fie politicosi pentru ca au numai de pierdut cu politetea, in "zilele noastre")!! Ce replica sa mai dam la asa ceva?!
      Multumesc, Alex draga! Zile fericite iti doresc sa ai si tu! Numai bine! :)

      Ștergere
  4. E un subiect mereu actual.
    Ar mai fi si manierele practicate in familie. Cunosc oameni politicosi in public, dar violenti in familie. Manierele pot deveni si o masca...
    Sa ai bucurii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa si trebuie, pentru ca fiecare generatie are nevoie sa invete, pentru a construi o societate armonioasa sau pentru a o pastra armonioasa. :)
      Oh, daaaa!!! Multi poarta in public masca bunelor maniere! Si apoi, cand auzim de rele din partea aceea, ne miram de numa'-numa'!
      Multumesc, la fel!

      Ștergere
  5. Cu toate că civilizația a crescut si oamenii ar trebui să fie mai civilizati nu mai ne ciopliti cum ai zis tu, dar totuși vedem lipsuri și comportamente ciudate la anumiți oameni, în așa fel încât te sperie..
    Stau se multe ori și ma gandesc cum de sa putut comporta in halul ăla, ce a vrut să transmită, la ce sa gândit, sau pe cine a vrut să impresioneze ???
    Uneori nebunia, aroganța, grandomania, depășesc cu mult limitele bunului simț că până la urmă asta cred eu ca înseamnă lipsa manierelor = cu lipsa bunului simț..
    Cu cat vad mai multi oameni cu bunele maniere in pioneză, cu atât dau vina pe familie in primul rând, ca de acolo ar trebui inceputul educatiei și disciplinei.. Școala are deficientele ei in ziua de azi.. sti tu ca pe vremea noastră era rusine sa faci anumite vulgarități, sau sa nu dai un simplu bună ziua, iar dacă "ţi-a scapat" de acasă manierele, apoi le primeai cu siguranță la școală..
    Biseria joacă un rol, sau ar trebui, sa joace un rol important in educarea oamenilor, contrar înmulțirii bisericilor ca ciupercile după ploaie si ar trebui sa se cultive lumea nu să se comporte ca niste sălbatici, nu ??
    Pe vremea noastră era disciplină in familie, în școală, in biserica, apoi de era unul care chiar " fenta" manierele de la toate de mai sus, mai avea o șansă să le primească in armată..
    Acum familia nu mai e ce era, biserica nu mai este la modă, scoala este doar o trecere, ca a unei rațe prin apă, armată nu se mai face.. Atunci nu ne mai mirăm de ce se ridică generații cu probleme de comportament..

    Foarte Bun articolul, de luat aminte, mai mult pentru cei cu caracterul la pământ..!
    Un Weekend Frumos îți Doresc !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adolescentii, in special, dar si tinerii trecuti bine de "majorat" merg - prea multi - pe ideea: "regulile sunt facute pentru a fi incalcate"; ei inteleg foarte prost aceasta idee si ajung sa se comporte aiurea pentru ca asa fac toti cei din anturaj, desi acasa, multi, au invatat bunele maniere "de baza". Unii dintre acesti tineri isi "revin", dar altii nu...
      Pe scurt: nu intotdeauna familia e cauza lipsei bunelor maniere.
      La orele de religie din scoala li se spune sa isi inchida telefoanele cand intra in biserica... O fac, atunci cand merg "cu scoala", dar mai apoi, unii - daca mai merg la biserica - nu isi inchid telefoanele... sa nu cumva sa "piarda" vreun mesaj important de genul: "ce faci?" :) Daca orele de religie nu isi ating si acest scop educational... la ce or mai fi bune?
      La scoala li se spune la fel: sa inchida telefoanele mobile in timpul orei, sa nu se imbranceasca pe holuri, sa nu deranjeze ora, daca pe ei nu-i intereseaza... Cati o fac? Si, partea rea este ca ceilalti elevi râd ca tolomacii la toate observatiile pe care le fac dascalii si la replicile "inteligente" ale pustanilor obraznici care nu stiu cum altfel ar putea iesi in evidenta.
      Violenta in familie exista si atunci, dar toti ceilalti ziceau: "nu ma bag, e familia lor" (acum, de bine de rau, se mai intervine); copilul crescut in violenta transmite mai departe acelasi comportament...
      Dincolo de toate acestea, nici adultii (mai mult sau mai putin varstnici) nu sunt exemplu de bune maniere. :)
      Inainte de 1989 cred ca oamenii pareau mai politicosi (erau, dar multi doar in aparenta, altfel nu-mi explic valul acesta de lipsa a bunelor maniere) pentru ca era acea plafonare culturala, economica etc; azi... lacomia, dorinta de a iesi in evidenta cu orice pret si altele de gen au scapat de sub control... :(

      Multumesc pentru apreciere. :) Din pacate, cei cu caracterul la pamant tot ceea ce stiu ei fac. :( Uneori am senzatia ca totul e inutil cand e vorba despre educatie (nu ma erijez in educator!! doar constat fapte)... Exista, totusi, speranta, ca o samanta va cadea si pe un sol bun. :)
      Multumesc. Weekend minunat iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  6. Manierele de bază se învaţă acasă, în primii ani, odată cu primii paşi făcuţi. Ne se prind atunci, greu se mai prind. Sigur că nu putem stăpâni toate regulile, e imposibil, dar măcar pe alea principale dacă le-am cunoaşte toţi... ce lume frumoasă ar mai fi!
    Eu nu prea am parte de musafiri nepoftiţi. Interfonul meu e închis tot timpul, îl deschid numai când aştept pe cineva aşa că nu se întâmplă.
    O zi frumoasă îţi doresc, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, "politetea de zi cu zi" de-ar fi practicata de fiecare ar fi mai frumos, mai linistitor si in afara "zonei de confort". :)
      Criminologia are un exemplu clasic in ceea ce priveste doi copii crescuti in aceeasi familie disfunctionala: unul devine un om violent, infractor, celalalt devine un "om de baza pentru societate"... Extrapoland: unii pot fi politicosi, cum parintii lor nu i-au invatat, altii nu; unii nu dau dovada de bune maniere, desi parintii lor i-au educat... E o ciudatenie! :)
      Multumesc, Potecuta! Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  7. Da, avem carente, nu gluma!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Educand si adultii exista sansa compensarii carentelor educationale initiale. :)

      Ștergere
  8. O sa zic o vorba si o sa-mi sara toti profesorii in cap! In Anglia lucrurile astea se incep a fi invatate la gradinita, nu se lasa de tot in seama parintilor. Si copiii de 3-4 ani sunt premiati ca au tinut usa cuiva, ca au spus multumesc, ca si-au oferit voluntar ajutorul catre cineva..politetea si bunul simt porneste frumos si structurat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred, totusi, ca nu-ti vor sari. :) Imi amintesc - amintire poate ca e prea mult spus, pentru ca e posibil sa-mi "amintesc" pentru ca mi-au povestit parintii - ca la gradinita eram invatati bunele maniere: cum sa salutam noi intai, adultii, cum sa fim atenti la ceilalti cand ne jucam in parc sau pe strada etc.. Adica: profesorii/educatorii stiu ca asa ceva trebuie facut; de ce n-o fac (toti)... asta numai ei stiu.
      Ideea premierii micutilor e tare faina!

      Ștergere
  9. Si cum mergeam eu pe strada mai zilele trecute rumegam subiectul acesta - ma lovise de atata buna crestere in ziua respectiva, ca nu puteam sa ma fac ca nu ma afecteaza :)))). Si ma gandeam automat la tine. Si cum intru pe net si ma uit sa vad ce ai mai scris :O. Asta nu e coincidenta, ce mai!
    Dar chiar ma bucur - ca e si putina ironie fina (lol) si vorba aceea, mesajul ar trebui sa ajunga la cine trebuie si sa fie si preceput ca e scris atat de clar si pe intelesul ("omului de pe strada " --- hahahahahaha) tuturor.
    Imbratisari cu drag si speranta intr-o lume cu ... bune maniere aplicate in viata de zi cu zi, ca o a doua natura :D.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt multi neciopliti pe lume, si vor fi mereu. :) Bucuria imi e mare atunci cand intalnesc oameni care se respecta respectandu-i pe ceilalti.
      La suflet nu pun lipsa de maniere a celorlalti - doar o constat; acolo unde e posibil o constat imediat, cu voce tare. Un exemplu: in autobuz, o tipa ma calca - cu toc cui (si aveam tenisi) - se uita in jos, vede cum imi trag piciorul dar isi vede de ale ei; Ii zic: "sa-mi dati un leu" Se incrunta la mine: "pentru ce?!!" "Pentru ca v-am cantarit". Tipei i-a luat cateva fractiuni de secunde sa se prinda si-mi zice: "Ah, scuzati-ma", a demarat brusc soferul". Masculilor care-mi taie calea pe trotuar sau se inghesuie sa intre inaintea mea in pe undeva le spun: "poftiti, va rog". Cand suntem in usa vreunui magazin se opresc - aproape fara exceptie - si-mi cedeaza trecerea; le spun "multumesc", ei imi spun "cu placere". :))) Multumesc le spun tuturor celor care-mi cedeaza trecerea la intrarea pe undeva (fie ca sunt barbati fie ca sunt fete tinere) - pentru ca, de fapt, nu e ceva ce mi se cuvine.
      Am scris cele de mai sus pentru a accentua faptul ca imi plac bunele maniere dar trec, cu ironie, peste impolitete (chiar si daca o fac numai in gand, in unele cazuri).
      Chiar ca bunele maniere ar trebui sa fie o a doua natura. Stii ca unora le este rusine (sau sunt foarte timizi) sa fie politicosi si altii nu sunt politicosii de "frica" a ceea ce ar putea zice cei de langa ei? Exista astfel de oameni!

      Ștergere
  10. Cata dreptate ai! Bunele maniere si bunul simt sunt carente ale romanului actual.
    Eu zic ca ne educam in famile, in mediu, dar ne si autoeducam.
    Nu pot sa nu-mi amintesc mici exemple de la tara cand un copil nu trece calea unui profesor in scoala si-l privea cu reverenta. Aproape se ferea sa te priveasca in mod direct, in ochi.
    Si-un alt exemplu, tot de acolo... o femeie de varsta medie ma saluta pe mine cu ''sarut mana''. Mi-a venit sa intru in pamant de jena. Era doar o forma de salut extrem, de care m-am jenat.
    Si nu pot sa nu ma uit la politicieni. Mi se par ne_educati majoritatea dintre ei.
    Sunt extremele..
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca azi, si la sate, lucrurile s-au cam schimbat (sii nu neaparat in bine). Imi amintesc cand, copil fiind, mergeam la tara si mi se spunea sa salut pe cei pe langa care trec, chiar daca nu-i cunosc, si varstnicilor sa le spun "sarut mana". :) Si mai apoi, adolescenta fiind, i-am spus unui batranel (la tara) "saru' mana" si el... mi-a intins mana, sa i-o sarut! :))) Am ramas masca, pentru ca nu aveam de gand sa o fac, dar omul a inceput sa râda! De atunci nu am mai spus decat "buna ziua / seara etc." Doar parintilor si celor apropiati foarte le-am mai spus - si le spun - saru' mana. :)
      Ooo! Cred ca inteleg ce ai simtit cand ti s-a spus sarut mana!
      Pfuuu... Politicienii! De-am privi prin arborele lor genealogic am intelege de ce, cei mai multi, sunt atat de putin educati. :(
      Multumesc. Numai bine!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.