2022-05-12

Porumbelul bătăuș

M-am supărat marți pe-un porumbel de nu-mi vine a crede! Oare există specie de vietăți în care să nu fie măcar un exemplar recalcitrant și care să se creadă buricul Pământului?!

Gașca de porumbei mănâncă „în schimburi” cu doi (uneori trei) guguștiuci. Până de curând porumbeii au înțeles că trebuie să stea pe crengile teiului (sau pe unde vor ei) și să aștepte să termine de mâncat guguștiucii, apoi vine rândul lor la masă. Este armonie, de regulă.

colaj: foto 1 un gugustiuc, foto 2 doi gugustiuci, foto 3 un porumbel - intre ramurile teiului
Zilele trecute am dat de un porumbel încăpățânat, care se împingea în guguștiuci și nu se lăsa impresionat de „pămătuful” din hârtie confecționat pentru a „alunga” porumbeii care nu vor să lase guguștiucii la mâncare – porumbelul acesta ținea contră chiar și degetului pe care-l foloseam să-l împung ușor gen „dă-te mai încolo” și nici când l-am luat, efectiv în palmă nu s-a sinchisit să zboare – întindea ciocul după boabele de grâu de pe pervaz! Până la urmă ne-am înțeles. Dar marți a apărut altul! Unul mare și foarte hotărât să revendice teritoriul. Ei, și porumbelul acesta a lovit unul dintre guguștiuci. Erau pe-o creangă în tei, nici măcar nu se „băteau” pe mâncare și guguștiucul n-avea nimic cu el. Erau acolo mai mulți porumbei și guguștiucul. Și ce face porumbelul?! Îl lovește pe guguștiuc cu o aripă. Guguștiucul „s-a făcut mic” și privea spre porumbel cumva la modul: „de ce m-ai lovit?” Porumbelul îl mai lovește o dată cu aripa deschisă – ca și cum i-ar fi tras o palmă. Guguștiucul a zburat și nici n-a mai revenit marți. M-am întristat.

Porumbelul în cauză a continuat să-și bată semenii, pe pervaz... Ce era să fac? Să alung toți porumbeii care au venit să mănânce? Să „pedepsesc” grupul pentru că un individ nu vrea să înțeleagă mersul lucrurilor: „pervazul meu, regulile mele”? Ceilalți cum de-au reușit să priceapă?! Hm. Sper să priceapă și acesta.

În fotografia de mai jos e un porumbel (nu bătăușul!) care se avânta la mâncare după ce guguștiucul al cărui „bust” se vede (sau nu) în spate a terminat de mâncat.

porumbel in zbor pe fereastra
Cred că porumbeii sunt cam
țăcăniți. Înțeleg să fie disperați pentru mâncare iarna, de exemplu, dar ei par mereu flămânzi! Uneori stau călare unul peste altul și așa ciugulesc: cel „călărit” ciugulește, iar cel care stă în picioare pe spinarea acestuia ciugulește peste capul „călăritului”. Cum să nu mă amuze țăcăneala lor?! Fac asta de parcă ar fi cel mai natural lucru din lumea porumbeilor! O fi!

Nu mai rețin în care zi din luna mai, la momentul „hrănirii păsăretului”, mă zgâiam la cer. Norii păreau că formează un puzzle – în sensul că arătau ca niște „bucățele” mici alburii conturate cu gri, lipite unele de celelalte. 

bucatele de nori cenusii si coroana infrunzita a unor copaci
Nu prea am reușit fotografiile dar ceva-ceva sper că se vede.
Tot zilele trecute, am început să fotografiez liliacul (încă) „pitic” care a făcut flori – parfumul este foarte puternic (sunt ceva ani de când nu s-a mai simțit atât de puternic parfumul încât să ajungă în casă "valuri-valuri") Sper că anul acesta nu vor fura florile.
un arbuust liliac inflorit fotografiat in trei zile consecutive
și câteva dintre florile castanului care crește văzând cu ochii.
cateva flori din castanul de langa fereastra
(pozele postate în care apar mai puține frunze sunt făcute în primele zile ale lunii mai)

Mă tem pentru tei; i-au crescut o mulțime de lujeri pe tulpină, aproape de rădăcină, și lujerii de acest gen am înțeles de la specialiști că trebuie tăiați deoarece secătuiesc pomul. În iunie, mi-a spus cineva, e o perioadă bună pentru tăierea lujerilor. Nu cred că m-aș obișnui fără acest paravan verde din dreptul balconului.

20 de comentarii:

  1. A mi ayer se me metió una paloma a mi casa. por lo menos no fue tan obstinada como la tuya y se fue rápido. Lindas flores. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Una paloma inteligente, que no se asustó y encontró la "salida".
      Te mando un beso.

      Ștergere
  2. Sper să se cuminţească zăpăcitul ăla! Că nu e corect deloc ce face. Sunt tare zurli porumbeii, da. Pe bulevardul pe care stau, sunt două puncte strategice în care ei îşi fac siesta: două puncte în care se vând covrigi, plăcinte, din astea. Şi sunt şi băncuţe deci oamenii stau şi le aruncă mâncare. Ei stau grămadă pe trotuar şi nu au nici cea mai mică treabă cu nimeni. Treci printre ei, că nu-i poţi ocoli, n-ai unde, ocupă tot trotuarul. Crezi că tresare vreunul când trec toţi printre ei? N-au treabă, ei mănâncă mai departe :D
    Zi faină să ai, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici ieri si nici azi n-a venit zurliul - sper ca-i bine acolo unde-o fi. :)
      Oooo, da! S-au obisnuit cu prezenta omului, si nu-i prea bine pentru ei. Sunt astfel de locuri strategice si in zona unde locuiesc si, uneori, am senzatia ca de nu-s atenta calc pe coada vreunuia. Fazele cele mai distractive sunt cand apare cate un copilas si "intra tare" in ei! :D Isi iau zborul aproape haotic si unii adulti ridica bratele spre cap, sa se fereasca de zburatoare.
      Iti multumesc, Potecuta! Zi faina sa fie si pentru tine!

      Ștergere
  3. Nu ma pricep la comportamentul lor. Si trebuie sa ma mai uit la poze, ca sa imi aduc aminte care-i unul care-i altul! Nu rade...
    Se pare ca ai mereu parte de activitate.
    Norii aia parca incercau sa formeze un semn al infinitului. Imi plac pozele alea. Au ceva misterios si aparte. Am simtit si eu mirosul de liliac!
    O poveste inedita, intr-adevar. Sper sa se linisteasca pasaretul tau. Daca nu, vei avea mai multe povesti sa ne spui!
    Pupici si weekend placut si cu inspiratie la cosulet!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu ma pricep, dar sunt cativa ani de cand ii hranesc si am ajuns sa observ cate ceva. Si cu a-i deosebi am probleme, dar atunci cand unul iese in evidenta mi se intipareste in memorie "alura" si-l recunosc - un timp. 😊 Mai mult din instinct stiu care-i nou-venit, care nu mai vine. Cu gugustiucii, insa, nu reusesc, desi-s doar doi, de regula. :))
      Azi au fost civilizati porumbeii - nu s-au dus din prima pe crengile teiului, dar au fost cuminti (zurliul a lipsit). 😊

      Au furat florile de liliac! :(( Mai sunt doi "ciorchini", mai sus si cu floricelele inca nedeschise total. Dimineata la ora 8 am vazut crengutele frante... Iar m-am abtinut greu sa nu gandesc de rau la adresa celor care au rupt crengutele in halul in care au facut-o.
      Si mie imi plac pozele cu nori si copaci, desi nu ilustreaza fidel ce am vazut in realitate. 😊 Abia dupa ce le-am publicat aici am vazut ca sunt si frunze... galbene - cred ca lumina soarelui spre apus le-a colorat in auriu.
      Iti multumesc, Suzana draga! ❤️ Weekend placut si pentru tine! Pupici! 😘
      (inca nu m-am hotarat ce sa fac la tema "cosulet").

      Ștergere
    2. Iti scrisesem dincolo ca daca nu as fi acoperit cutia de iaurt, ma gandisem sa fac un cosulet din fetru cusut//lipit. Era o alta idee...
      Pup.❤️😘

      Ștergere
    3. Am vazut ceva mai tarziu. 😊
      Pornisem c-o idee, m-am razgandit si am facut altceva si apoi m-am razgandit din nou si-am revenit la vechea idee (nu pentru ca mi-ar placea mai mult, ci pentru ca nu mai e mult timp pentru altceva).
      Pupici! 😘 ❤️

      Ștergere
  4. En mi jardín tambien llegan plomas ellas pelan con mis cuervos por higos y otras frutas. Ayer se me metió una pero salio pronto. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parece que son pájaros valientes.
      Muchas cosas interesantes suceden en un jardín! Algunos eventos son felices, otros menos...
      Te mando un beso.

      Ștergere
  5. Lindas fotos e aqui os pombos são rejeitados por fazer muito barulhos nas casas. eu não os conheço bem.
    Muito bom texto, gostei!

    Tenha um bom fim de semana.
    beijinhos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. É verdade que os pombos são barulhentos. Poucas pombos vêm para a varanda e só ficam enquanto comem. Não gosto quando afugenta outros pássaros que vêm comer.
      Obrigado, Fatyma!
      Bom fim de semana e desejo a você também!
      Beijinhos 💐

      Ștergere
  6. Porumbelul bătăuș m-a făcut să empatizez pe loc cu tine. Adică îmi pot imagina ce ai simțit și dorința de a comunica -cumva- și cu el într-un mod armonios. Dar el era, clar, dintr-o altă poveste și stresat tare mi-a părut mie, de nu mai avea mintea limpede, ca a celorlalți porumbei. Oare și ei se pot stresa? Fiindcă așa îmi pare..:) Necuvântătoarele comunică și ele între ele, dar nu și când sunt stresate, așa cred. :) În urmă cu 14 ani, locuiam la curte și aveam liliac, la gard, iar crengile cu flori dădeau și în afara curții, așa că rămâneau foarte repede fără flori, fiindcă trecătorii nu se puteau abține să nu-l jumulească. Și arăta atât de trist, privit din stradă... Dinspre curte, însă, era o minune și parfumul său, fascinant. Te pup, Diana! Să ai o zi cu liniște și clipe frumoase multe, multe! ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca si pasarile se streseaza - si au o mie de motive de stres, toate "oferite" de oameni, in general, pentru ca ele intre ele se streseaza cand se ataca din cine stie ce motive.
      N-a mai venit acel porumbel. Sper ca e bine, sanatos - de regula revin dupa ce au fost o data si-au vazut ca e rost de papa. 😊
      Din cate stiu eu florile de liliac nu rezista foarte mult in vaza - poate nu am amintiri corecte. 😊 Nici nu stiu cati ani sunt de cand n-am mai avut in vaza... Ii inteleg pe cei care vor sa aiba aceste flori in casa, dar... Bine ca se refac, an de an - cat se mai refac.
      Cat de frumos parfumat e aerul in jurul florilor de liliac! OOOF! 😊
      Iti multumesc, Cri! ❤️ Seara frumoasa! Duminica tot frumoasa! Te pup si eu!

      Ștergere
  7. Olá Diana!

    A natureza é perfeita! todos os animais tem uma grande função dentro do espaço que habitam....
    Desejo-lhe uma semana iluminada.
    Abraços Loiva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Loiva!
      A natureza é perfeita, sim. Tem suas leis, o homem não deve intervir, mas... Não posso ficar indiferente quando vejo um pombo batendo outro pássaro - estou chateado, mas o pombo não está em perigo. 😊
      Obrigada! Desejo-lhe dias serenos!
      Abraços

      Ștergere
  8. Pigeons can be such a nuisance. Their population has sky rocketed in the cities these days and they tend to cause a lot of filth and havoc. Yet we have no choice but to co-exist. Nature knows its way best.

    I love bats. We have fruit bats here which are the size of a pup. Also the regular ones. We once rescued a brood of baby bats which came down during a storm. Fortunately the mother came and got them.

    I feed Mynahs, Red whiskered Bulbuls and Ravens here in my balcony. Infact the Bulbuls come to eat the grapes off our terrace. :)

    I wish you joyful, happy serene summer days and a blessed Lunar Eclipse and Wesak.

    Biggest hugs Di. <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. There are a lot of pigeons in our cities too and they stain statues in parks, the walls of buildings ... but I wouldn't want them killed - some people think they should be killed, hunted.
      Until recently, I've never seen pigeons fight ringdoves. They usually tolerate each other.
      I love the bats too! In the city I didn't see one for years! Not many people would save a bat. 💕
      I read on the internet about Mynah and Red whiskered Bulbul - they are interesting birds; the Red whiskered Bulbul is nice with its "tuft" and red "mustache". Mynah is part of the Sturnidae family, I understand - we have another species from this family: the starling (Sturnus vulgaris), but I have not seen it in the city.
      I don't think I'm exaggerating by saying that Ravens are among my favorite birds. 😊 I saw just two in the neighborhood at long intervals.
      Thank you, dear Natasha! I wish the same for you and those who are dear to you!
      I was awake at four in the morning, to see the Moon that was talked about, but there were clouds...
      Big, big hugs! ❤️

      Ștergere
  9. Eu deosebeam porumbeii de gugustiuci dupa cantec. :))) De fapt, unde locuiam cand eram mica, la Buni, erau doar gugustiuci, iar in centru era locul porumbeilor.. Dar acum sunt amestecati - nu mai stiu care, cum. Banuiesc ca cei care stau si se galaresc cand mananca... sunt porumbei, dupa cate spui :).
    E frumos la tine. :)
    Sper ca nu s-au mai certat porumbeii si gugustiucii!
    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha! I-am deosebit mereu pe gugu de porumbei. Le mai spune gugustiucilor si turturele (si turturele le spuneam - destul de greu m-am dezobisnuit), dar turturelele au alte culori la pene (sunt cam "maronii" si au ceva "picatele" mai deschise la culoare).
      Pe gugustiuci ii deosebesti extrem de usor: sunt gri (cenusiu) deschis si au "inel" negru la gat.
      Da, gugu sunt mai blanzi unii cu altii, dar nu intotdeauna - sunt teritoriali. Unul dintre gugu care vin la fereastra se mai i-a "la aripi" cu porumbelul mai "razboinic", dar porumbelul castiga (atunci cand nu sunt acolo). 😊
      Pupici! ❤

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.