În
luna decembrie, cu multele ei sărbători, am senzația că timpul
curge mai repede pentru că abia mă trezesc (aproape în zori de
zi), clipesc de câteva ori și e deja seară – spre noapte.
Acceptând
provocarea Adventul fotografic
știam că nu pot face față zi de zi unei postări cu fotografii și
confecționare de ornamente pentru bradul de Crăciun. De
ce am intrat în joc, totuși? Îmi
plac „colegele de atelier” – în primul rând. Apoi, pentru
că îmi place să meșteresc una-alta și aceasta e o super ocazie,
dar am intrat în joc și pentru că mi-am spus ceva de genul „poate
reușesc să organizez lucrurile”. Poate – doar poate! - aș fi
reușit să postez la timp fără să se adune și altele la cele
obișnuite.
Pentru
jocul-concurs Ornamente de brad
(săptămâna 1-6 decembrie) am reușit să definitivez ornamentele.
1
decembrie: tricolorul.
Acum, când privesc cojile de fistic colorate în roșu, galben și
albastru mă întreb unde mi-o fi fost mintea când am ales să-l
fac? L-am făcut, îl prezint:
2
decembrie: cadou.
La capitolul cadou m-am descurcat ceva mai bine: am făcut trei, dar
aici prezint un al patrulea – e cutiuța în care am „împachetat”
gnomul pe care l-am oferit în dar.
Cutia
e din carton de la rola de șervețele, învelit în staniol.
3
decembrie: conuri de brad.
Atunci când culeg conurile sunt, de regulă, „strânse” – dar
aproape imediat se deschid și nu mai păstrează formă asemănătoare
unei lumânări, ci iau forma unui brăduț, așa că nu mă descurc
nici cu ele foarte bine.
Conului
vopsit cu alb și „suflat” cu sclipici (care nu lucește în
poză) i-am atașat o fundă aurie (care nu lucește-n poză).
4
decembrie: clopoței.
Am confecționat clopoței din carton portocaliu decorat (un fel de-a
spune) cu ojă argintie – după modelul
prezentat de Niko. Cred că nu am „rulat” suficient rotundurile
din carton și clopoțeii mei arată altfel decât cei pe care i-am
imitat – să
mă mai bazez și altădată pe memorie!
Clopoțelul
din metal a fost cândva în colivia papagalului alb (peruș) Kiki.
L-am
recondiționat cu lac, sclipici argintiu și iar lac (să nu zboare
sclipiciul) – agățătoarea
e dintr-o agrafă pentru hârtii.
5
decembrie: cizmuliță.
Șoricelul Bo se întreba ce este obiectul roșu din zăpadă.
Între timp a aflat că e o cizmuliță. De fapt, acum sunt două:
cizmulițe pentru Moș Nicolae – sau ale lui Moș Nicolae?! Nu e
prea sigur.
Le-am
confecționat din două pet-uri inspirându-mă dintr-un video
recomandat de Niko
– un
link în text, spre final.
Sigur că sunt departe de sursa de inspirație dar... pe acolo, cu
ce-am avut prin casă. Mărgeluțele
sunt de la o jaluzea verticală desființată (le-am argintat cu
ojă).
Cataramele
sunt grele și din acest motiv cizmulițele nu prea se potrivesc
agățate pe ramuri de brad fragile,
deși au „agățători”
în spate (am gândit cu întârziere când am ales cataramele dar
altele – ușoare
și sclipicioase – nu am avut).
6
decembrie: îngeraș.
În viteză, nu mi-am amintit că am un îngeraș auriu pe undeva așa
că am prins în brăduț un îngeraș (vorbă să fie!) stilizat,
confecționat (transformat) cu ani în urmă dintr-o floare de rever
de la o nuntă. M-am gândit, totuși, să confecționez
un îngeraș și l-am făcut din pene și fulgi de guguștiuc.
N-am
jumulit niciun guguștiuc, doar am adunat pene și fulgi de care
guguștiucul se scutura.
Urmează
să „documentez” celelalte zile pe care le va petrece prin pădure
șoricelul Bo.