27 iun. 2014

Primul Grand Prix - Formula 1 sau Dansul cu moartea



Primul Grand Prix din istorie s-a desfăşurat după regulile care în prezent se aplică doar în lumea raliurilor: ordinea piloților a fost efectuată prin tragere la sorți și intrau pe circuit la fiecare 90 de secunde, iar câștigătorul nu era desemnat cel care trecea primul linia de sosire, ci acela care cumula cel mai bun timp la finalul celor 12 tururi.

Cu aproape o jumătate de secol înainte de Formula 1 a fost inițiat primul Grand Prix oficial și s-a desfășurat în jurul orașului Le Mans, în iunie 1906, în apropiere de râul Sarthe, fiind organizat de clubul de automobilism din Franța.
Cursa a fost programată pentru data de 25 iunie, dar a început cu o zi mai târziu - tradiție care se păstrează și azi - și s-a încheiat în 27 iunie, cu victoria pilotului ungar Ferenc Szisz (emigrat în Franța în anul 1900) care a condus o mașină a celor de la Renault (Renault AK dotat cu un motor în linie de 13 litri capabil să genereze aproximativ 105 cai putere). Viteza medie la care a rulat a fost de 101, 328 km/h.

Cursa s-a desfăşurat pe parcursul a 12 tururi care însumau 1238,16 km, astfel că a fost împărţită în două: primele şase tururi în 26 iunie, iar ultimele şase tururi în 27 iunie, iar organizatorii au impus o singură regulă de natură tehnică: masa unei maşini să nu depăşească 1000 de kilograme - reguli impuse de Clubul de automobilism francez.

Peste o sută de mii de spectatori au asistat la confruntarea a 34 de mașini Renault, Daracq, Brasier, Mercedes, din Franța, Italia și Germania.

În ciuda victoriei obţinute de Renault, organizatorii au considerat cursa ca fiind prea lungă, piloţii au început la o distanţă prea mare unul de altul, iar pneurile cu jante detaşabile au influenţat rezultatele finale - trebuiau schimbate la fiecare 15 minute. Cu toate acestea, cursa a fost organizată şi în 1907, an în care germani au găzduit Kaiserpreis, cursă care mai târziu avea să se transforme în Marele Premiu al Germaniei.
Cei de la Renault au înregistrat o creştere semnificativă a vânzărilor de maşini de serie: de la 1600 în 1906 la peste 3000 în 1907 şi peste 4600 în 1908.

Până în 1908, Clubul de automobilism din Franța a eleborat un set de reguli în ceea ce privește condițiile pentru intrarea în competiție a unei mașini. Concurenții din acel an ai Grand Prix-ului Franței trebuiau să conducă mașini cu o greutate minimă de 1100 kg și având un motor de maximum 13 litri. Acest fapt a garantat o integritate structurală modică a mașinilor și a impus o limită de 105 cai putere. Totuși, cu mașini care atingeau 170 de km pe oră, pe un teren dificil, cursele de Grand Prix erau deosebit de periculoase și au fost interzise între anii 1908 și 1912, din cauza numărului tot mai mare de victime printre piloți și spectatori. Dar victime au fost și mai târziu. În 1955 au murit, decapitați de motorul mașinii lui Pierre Levegh, zeci de spectatori, accident care ar fi putut fi o cumplită tragedie dacă marele campion Juan Manuel Fangio nu ar fi evitat în penultima clipă un carambol chiar în fața boxelor de realimentare; Walter Hansgen, în 1963 a confundat o zonă de frânare cu un fragment de pistă și a intrat într-un morman de nisip; în 1971 Jo Siffert a lovit taluzul.

Cursele auto desfăşurate la nivel internaţional la sfârşitul secolului XIX şi în primii ani ai secolului XX aveau o regulă potrivit căreia fiecare ţară putea trimite în cursă cel mult trei maşini. La vremea respectivă, Franţa beneficia de un număr ridicat de constructori, astfel că unii dintre aceştia nu puteau participa la curse, în timp ce rivalii tradiţionali germani de la Mercedes puteau avea chiar şi şase maşini, întrucât deţineau şi o uzină în Austria.
Astfel, francezii au hotărât să organizeze o cursă la ei, fără limitarea numărului de mașini concurente dintr-o țară.

Clubul Auto din Franţa a decis ca circuitul să fie reprezentat de drumurile publice care legau Le Mans de localităţile Saint-Calais şi La Ferte-Bernard, plus o secţiune de drum care le lega pe ultimele două. În acest fel a rezultat un circuit în formă de triunghi cu o lungime de puţin peste 103 kilometri, cu o linie dreaptă de start-sosire amplasată în apropiere de Le Mans, acolo unde a fost construită şi o tribună cu 2.000 de locuri.

Unele publicaţii britanice cataloghează, în mod eronat, o cursă desfăşurată în localitatea franceză Pau în 1901 drept primul Grand Prix din istorie. Confuzia a apărut din cauza faptului că această cursă, numită oficial Circuit du Sud-Ouest, a avut un premiu botezat Grand Prix de Pau pentru una dintre clasele de maşini incluse în competiţie.
De altfel, britanicii au boicotat cursa de la Le Mans, catalogând-o ulterior drept o simplă propagandă pentru constructorii auto francezi.

Cursa de 24 de ore de la Le Mans (Circuitul de la Sarthe) este o cursă de anduranță care are loc anual în luna iunie pe circuitul din localitatea cu același nume. Azi, circuitul este unul dintre cele mai lungi circuite automobilistice din lume. Un traseu de asfalt încins, plat, acoperit cu ulei scurs, linii drepte pe care se ating și viteze de 350 km la oră, mii de manevre cu ambreiajul și maneta de viteze, respirație arsă de fum, particule de asfalt și gaze toxice, ochi extenuați.
Pe acest circuit există și dificilul viraj de la Tertre Rouge, unde steagurile nu fălfâie pentru decor ci pentru a le reaminti piloților că o rafală de vânt le poate transforma mașinile în avioane. În cursa din 2013 bolidul Aston Martin pilotat de danezul Allan Simonsen (34 de ani) a percutat violent barierele de protecție din acest viraj, la numai 10 minute de la începerea cursei; pilotul, deși transportat urgent la spital, n-a supraviețuit rănilor.
Simonsen este prima victimă în Cursa de 24 de ore de la Le Mans de la moartea lui Sebastien Enjolras din 1997, acesta decedând în urma unui accident suferit în precalificări. Un alt accident mortal în timpul cursei propriu-zise a avut loc în 1986, când a decedat pilotul Jo Gartner.

Pe acest circuit - poate mai mult decât pe oricare altul - nervii, reflexele, siguranța și inteligența piloților (și a mașinilor) sunt puse la grea încercare. O mișcare necontrolată a volanului, de numai câteva grade, poate azvârli bolidul de pe traseu.
Circuitul Bugatti este un circuit permanent inclus în Cursa de 24 de ore și e numit după fondatorul Bugatti, Ettore Bugatti. Acest circuit a fost înființat în anul 1967, la Marele Premiu al Franței și aici se desfășoară și Marele Premiu al Franței la motociclete.

Anul acesta (14/15 iunie) celebra cursă de anduranță de la Le Mans a fost caștigată de Audi (Fassler / Lotterer / Treluyer), pentru al cincilea an consecutiv.

Surse: Cavalerii riscului, de Dumitru Lazăr, ed. Sport-Turism, 1977; Formula 1, de Modesto Ferrarini și Radu Naum, ed. Nemira, 1993; http://www.4tuning.ro; wikipedia.org; http://www.roportal.ro/articole/grand-prix-al-frantei-170.htm;

http://www.automarket.ro/formula1/povestile-motorsportului-franta-1906-primul-grand-prix-din-istorie-55964.html

5 comentarii:

  1. Diana,
    De mica sufar de rau de masina. N-as rezista nici 5 secunde intr-o masina de raliu.
    Inchipuie-ti ca ne-am cumparat volan acum cativa ani si incercam sa conduc masina in joculete cu raliuri...poti sa ma crezi ca mi s-a facut rau?!?
    Sunt de speriat :)).
    Cu toate astea, le gasesc foarte interesante informatiile din aceasta postare.
    Nu stiam de cursa de 24 de ore. wow!!! trebuie sa ai multa adrenalina sa faci asa ceva.

    Te pup!
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  2. Claudia draga,
    nu vreau sa-mi imaginez cum e raul de masina. :) Adica... ti-ar fi rau si daca ar fi sa conduci tu masina, in realitate? O matusa a mea are rau de transport (se vedea ca i se face rau), dar cand conducea totul era ok...
    Jocul meu preferat - de fapt, singurul joc ce-mi place :)) - este Need for Speed. A trebuit sa-l dezinstalez din PC pentru ca nu mai faceam altceva, ci doar "bagam viteza". Sa-l accesez online, cum se joaca acum, n-as avea "curaj". Pur si simplu as deveni dependenta... irecuperabila. :)
    In aceasta cursa de 24 de ore sunt trei piloti care conduc; la inceputul acestor curse erau doi... Oricum, e un efort teribil pentru piloti.
    Pupici! Sa ai un minunat sfarsit desaptamana!

    RăspundețiȘtergere
  3. :) ametitor, doar citind acest raport ;))
    hai sa-ti povestesc ceva despre fetitele mele, pe când aveau in jur de 10 anisori. Erau familiarizate cu termeni ca fotbalist, baschetbalist, voleibalist... Într-o zi - a fost prima oara când au asistat la o discutie pe marginea unui concurs de Formula 1. Ce-a mica s-a amestecat în discutie si vrând sa se refere la unul din participanti l-a numit "FORMULIST" :)))) Am izbucnit toti în râs si atunci, un pic dezorientata, s-a autocorectat "FORMULAR" (ca si bibliotecar, bucatar, gradinar, fierar...) :)))
    te pup ☺ Zile faine sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Cred ca usor in bezna eram cand citeam super-documentatele tale articole despre fotbal! Felicitari pentru articole! (ca tot veni vorba). :)

      :))) Ce dragalasa! Formulist! :)) excelent! De-as fi stiut aceasta cu ani in urma imi introduceam cuvantul in vocabular - dar nici acum nu-i tarziu, chiar daca nu mai urmaresc cursele! :)) asa des ca pana in anul 1994. “Formular” suna haios, insa “formulist” e favoritul meu! :))

      Tocmai ce-am scris la tine ca patinaj artistic am rabdare sa urmaresc si nimic altceva. Urmarisem cursele de Formula 1 - ma “enerva” vocea comentatorilor dar ma "topeam" la zgomotul motoarelor, la vederea bolizilor etc.. La 1 mai 1994 eram cu sufletul la gura pentru ca voiam sa castige (din nou) pilotul meu favorit: Ayrton Senna (n. la 21.03.1960). Am vazut accidentul in direct, pe circuitul de la Imola, Italia (in acel an, pe circuit, au avut loc si alte accidente - inca unul fatal - si asistasem, indirect). Ayrton Senna a murit in spital… De atunci am renuntat sa mai urmaresc cursele de F1 si am cam pierdut legatura si cu acestea, si cu raliurile sau cursele de motociclete dar, in ultimii ani, am reinceput sa ma interesez din nou de ele, dar parca nu cu acceasi pasiune… :)

      Imbratisari, de grup, cu drag! Pupici! Zile fericite sa aveti!

      Ștergere
  4. Aici vroiam sa ajung . In Rusia Democratia tine loc si de mafia rusa si mai nou de huligani-batausi . Cam de mult timp se vorbeste despre mafia rusa si cam din acelas timp au existat suporteri pe stadioanele din Rusia , banuim huligani . Tot noi zicem ca in Rusia e dictatura lui Putin si e adevarat , dar ce e de retinut e ce haos de democratie trebuie sa fie acolo . Drepturile omului sunt incalcate frecvent , prin ce emisiuni sunt realizate la posturile straine . Apoi a venit si conflictul din Ukraina , unde Rusia a anexat regiunea Crimeei . Deci , despre aceasta tara, Rusia , si despre democratia ei nu se poate spune nimic concret , decat ca e un stat agresiv in 2016 .
    P.S intre coruptie si mafie nu exista deosebire , iar coruptia si mafia par sa fie mai puternice decat dictatorul tarii Vladimir Putin !

    RăspundețiȘtergere