Femei in piele de bărbat

Eeeh, nu chiar in piele, ci in haine. Si nu, nu e vorba despre transsexuali si nici despre travestiti, ci despre femei care, candva – din cauza restrictiilor sociale – nu au putut face ceea ce doreau si au ales sa se imbrace ca barbatii si sa se dea drept barbati, in unele cazuri.

Portret de Eugene Delacroix, 01.01.1838

Despre scriitoare care au folosit pseudonim masculin stie toata lumea. George Sand este una dintre “celebritati”. Amantine-Lucille-Aurore Dupin de Francneil (01.07.1804 – 08.06.1876) purta si haine barbatesti, dar stia toata lumea ca este femeie, si o scriitoare stralucita.

Dupa ce divorteaza duce o existenta boema si scandalizeaza “lumea buna” cu apucaturile masculine: purta pantaloni, avea obiceiul de a fuma pipa sau tigara dar scandaliza mai ales cu aventurile sale amoroase, care erau acceptate barbatilor dar nu si femeilor. Are o scurta relatie amoroasa cu romancierul Jules Sandeau, care o ajuta sa scrie primul roman, Rose et Blanche ou la Comedienne et la Religieuse, pe care-l semneaza J. Sand - de aici ii vine mai apoi ideea pseudonimului.

Pseudonimul George Sand apare pentru prima data pe coperta romanului “Indiana”, roman pentru care chiar si Balzac isi arata pretuirea. Ii cunoaste pe Sainte Beuve, Merimée si Vigny.

Delacroix ii face portretul pentru Revue de deux mondes – intre cei doi legandu-se o prietenie lunga si, oarecum, de dragoste. Intre iubitii ei celebri sunt Alfred de Musset (legatura ce avea sa devina celebra), alaturi de care pleaca in Italia, si la Venetia il paraseste pentru medicul Pagello. Prin intermediul muzicianului Franz Liszt il cunoaste pe Frederic Chopin, pe care-l introduce in cercul artistilor romantici si alaturi de care petrece o iarna la Mallorca, unde el incerca sa-si vindece boala (primele semne ale tuberculozei).

La vremea cand era casatorita se spune ca sotul ei, baronul Dudevant (pe care l-a luat de sot din cauza unor certuri cu mama ei), a cerut Legiunea de Onoare in calitate de… incornorat.

Intre altii, Gustav Flaubert si Al. Dumas fiul o conduc pe ultimul drum.

Si despre femeile pirat Anne Bonney si Mary Read, care purtau haine barbatesti si bagau spaima in marinari stia toata lumea ca sunt femei… Dar au fost si cazuri in care puţini stiau ca stau de vorba cu femei. M-am oprit la doua dintre ele, desi sunt mai multe in istorie: Marinus (care pare a fi legenda si atat) si Albert Cashier.

In secolul şase ar fi trait Marinus, care s-a numit Marina la nastere. Tatal ei a dorit sa se alature unei manastiri asa ca si-a luat fata cu el, deghizata in baiat (pentru ca altfel ar fi trebuit sa se desparta de ea). Au devenit calugari in respectiva manastire si toate au fost bune si frumoase pana cand, intr-o calatorie, s-au cazat la un han si fiica hangiului i-a facut avansuri tanarului calugar - care a respins-o. Fata a mintit ca a fost sedusa si a ramas insarcinata. Tanarul calugar nu si-a dezvaluit adevarata natura, a fost exclus din ordinul calugaresc si i-a fost adus spre crestere si pruncul nascut de hangita. Abia la moartea calugarului s-a aflat ca era femeie.

Albert Cashier, noiembrie 1864

Albert Cashier s-a născut ca Jennie Irene Hodgers, in anul 1843.

In anul 1862, deghizata in barbat, s-a inrolat in Regimentul 95 Infanterie Illinois, cu numele de Albert Cashier. A luptat in 40 de batalii, pana in anul 1865. Dupa razboi a continuat sa traiasca deghizata in barbat. Timp de 40 de ani a lucrat ca ingrijitor la biserica, lucrator in cimitir, lucrator stradal, a votat si a primit pensia de veteran. In 1910 a fost lovita de o masina si si-a rupt piciorul – medicul care a tratat-o i-a aflat secretul dar a fost de acord sa pastreze tacerea. In 1911 s-a mutat intr-o casa pentru veteranii de razboi si pentru ca mintea i se deteriora si nu se mai putea ajuta singura, ingrijitorul, cand i-a facut baie, a descoperit adevarul. De atunci a fost obligata sa poarte rochie.

Cashier a murit in 1915 si a fost inmormantata in uniforma militara si pe piatra de mormant scria “Albert D.J. Cashier” Cand a fost rezolvata problema numelui a fost facut un al doilea mormant, pe care erau scriese ambele nume: Albert Cashier si Jennie Hodgers.

***

Chiar si in mileniul trei femeilor le sunt interzise unele lucruri: o vizita pe Muntele Athos, de exemplu, unde au ajuns, totusi, cateva femei: una imbracata in calugar si cateva au ajuns din greseala, intrand ilegal in Grecia.

Meteora, “locul unde cerul se intalneste cu pamantul”, a fost alta zona in care femeile nu au avut acces. Prima femeie care a ajuns acolo a fost Regina Maria a României, dupa casatoria sa cu Principele Carol al României, in 18 martie 1921. Cand staretul Manastirii Marea Meteora i-ar fi spus ca femeilor nu le este permis accesul ea ar fi replicat: “Eu nu sunt femeie. Eu sunt regina” – si a fost lasata. Abia dupa o jumatate de secol li s-a permis accesul tuturor femeilor la peşterile de acolo, dar din cele 24 de manastiri existente azi mai sunt doar şase - si nu cred ca din cauza femeilor. :)

Nu stiu daca e legenda povestea cu Regina Maria; mi-ar plăcea sa fie adevar.

 _______________________________________

Foto George Sand (domeniu public, wikipedia)

Foto Albert Cashier “domeniu public” (wikipedia)