27 sept. 2016

Tramvaiul prin Braşov

După trenul – mai mult tramvai cu aburi – care străbătea oraşul prin anul 1892 – linie desfiinţată rând pe rând in 1922-1927, 1933, 1948 şi 1960 total - in anul 1987 a fost înfiinţată linia tramvaiului 101, care făcea legătura între trei cartiere unde se aflau cele mai mari întreprinderi din oraş: Autocamioane - Steagul Roşu (azi cartierul Astra), pe Bd. Alexandru Vlahuţă, Bd. Gării, str. 13 Decenbrie spre cartierele (si uzinele) Tractorul şi Rulmentul; indirect, deservea şi platformele Uzina II dar şi alte zone adiacente.

Uzinele au început să dispară de prin 1995, tramvaiul a fost desfiinţat in anul 2006 şi pe motiv că era costisitoare întreţinerea, dar mai mult pentru că nu se mai justifica linia gândită pentru a transporta muncitorii la uzine. In plus, nici traficul care e azi nu ar mai permite tramvaiul pe o portiune din traseul vechi.

După ce au desfiinţat linia de tramvai şi au umplut oraşul cu giratorii şi giraţii bântuia zvonul că vor să construiască un traseu pentru tramvai. Au desfiinţat şi cele mai multe linii de troleibuz – şi bântuie zovunul că vor să le monteze din nou cablurile aeriene pentru curentul electric necesar troleibuzelor. Acum e la modă curentul electric, mai puţin poluator – mai puţin poluator era şi când au desfiinţat liniile, şi se ştia asta şi atunci dar, deh! Banii trebuie cheltuiţi pe ceva.
Dar nu-i aşa doar la noi. In Luxemburg, de exemplu, au desfiinţat tramvaiul prin 1980 şi acum reinstalează linii de tramvai. La fel se întâmplă şi în Marea Britanie, in unele orase in care liniile au fost desfiinţate.

Revenind la tramvaiul braşovean… Ce am înţeles din discuţiile altora este că tramvaiul V3A (cel rosu cu alb, in circulaţie) este din primele loturi care au ajuns in Braşov (1987-1988) şi a fost produs de Faur, in colaborare cu Uzina de Reparaţii “Atelierele Centrale”, Bucureşti, iar la Electroputere Craiova erau modernizate.

Vara te transformai in lichid – şi era bine să ai o sticlă goală la tine, să te topeşti in ea – iar iarna îţi îngheţa apa din sânge. N-o să uit curând ziua de iarnă in care am mers cu tramvaiul jumăte din traseu – şi-am îngheţat bocnă – am stat şase ore într-o sală neîncălzită (se defectase ceva la centrală) şi apoi drumul până la staţia de tramvai – 30 de minute prin zăpadă şi ger, stat in staţie până să vină tramvaiul… şi când am urcat imi clănţăneau dinţii atât de tare încât dacă luam o piatră între dinţi o făceam nisip până acasă… Nu, nu erau taxiuri in apropiere şi nici telefoane mobile cu autonomie atât de mare.

Aşa era cu tramvaiul iarna: doar că nu ţi se lipea limba dacă ai fi pus-o pe bara de care te ţineai. Dar de ce ar pune cineva limba pe o bară din tramvai?! Să nu uit scârţâitul! Scârţâia din toate încheieturile şi vara şi iarna, iar cei care aveau apartamentele spre stradă pe unde trecea tramvaiul… vai mama lor! S-au obişnuit – au zis mulţi, dar faptul că s-au obişnuit nu înseamnă că zgomotul nu le “lucra” creierul şi odihna numai odihnă nu era. Ceva mai târziu după 1995 au adus tramvaie de prin Germania (second hand, evident, dar gurile rele ziceau că la preţ de noi) – erau încălzite şi mult mai silenţioase decât cutiile de conservă pline cu rulmenţi, de până atunci.
Din cauza terasamentului distrus te şi zgâlţâia, şi pentru a nu sări de pe şine mergea tramvaiul cu circa 40 de km/ora (mai repede ajungeai pe jos la destinaţie) – îţi ofereau servicii complete, nu se jucau.

Înainte de 1989, din fericire, nu am făcut naveta cu tramvaiul, şi când aveam de mers in vreo zonă de pe traseul acestuia evitam orele de vârf, când se mergea şi atârnat de uşi sau in spatele tramvaiului – mai ales in perioada când întrerupeau curentul des şi toate “electricele” circulau, oricum, la intervale mari de timp. Ajunsesem să râdem, zicând că sunt ca ampicilina – le luăm din şase-n şase ore.

Am uitat: cele aflate in circulaţie înainte de 1990 aveau prima treaptă atât de înaltă încât cu fustă strâmtă puteai urca numai dacă ridicai fusta până la brâu, acolo unde nu era bordura lângă – nu toate staţiile aveau refugiu şi nu toate tramvaiele opreau lângă trotuar; în unele staţii traversam o bandă de circulaţie pentru a urca şi soferii erau obligati să aştepte coborârea şi urcarea furnicuţelor.
Nu mi-a plăcut tramvaiul in Braşov

₪ ₪ ₪
Foto preluate si de la Brasov, orasul sufletului meu.

4 comentarii:

  1. ce poveste!
    trist trist trist...
    cand eram mica, iubeam tramvaiul, mai ales vagonul de clasa a 2-a pentru ca avea un geam pe lateral scos vara
    imi placea grozav de mult sa stau la geam si sa privesc orasul mai ales cand mergeam cu bunica mea in Cismigiu, aveam impresia ca plec in excursie :)
    tramvaiul avea scara care se ridica si se lasa cand tramvaiul sosea si pleca din statie, ca sa nu mai zic de taxatoare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La vremea cand au montat liniile de tramvai in BV vremurile erau excesiv de triste - poate de aceea am detestat tramvaiul in BV (nu se potrivea)... In Bucuresti, de exemplu, mi s-a parut chiar... romantic. :) N-a fost infiintat cu scopul unic de a cara oamenii la munca. :) Face parte din istoria a Bucurestiului; a avut continuitate in existenta sa. Imi amintesc multe calatorii cu tramvaiul prin Bucuresti, dar cel mai clar imi amintesc tramvaiul 21, pe care l-am luat de undeva pe Calea Mosilor pentru a ajunge in Colentina undeva - o singura data (dus intors) am mers cu el, dar a fost cel mai lung traseu parcurs cu tramvaiul in Bucuresti. :)
      Era fain cu tramvaiul in Bucuresti pentru ca unele parcurgeau si portiuni de drum frumoase, nu cum era in BV: blocuri, blocuri, blocuri si.... camp. :)

      Ștergere
  2. In Romania nu fusesem niciodata cu tramvaiul.
    Acum, aici, il folosesc zilnic. Sunt tramvaie noi si altele vechi, diferenta intre ele e enorma :)) Cele noi nu fac deloc zgomot. Cu cele vechi am impresia cateodata ca sunt cat pe ce sa se dezmonteze.
    Sunt si aici cateva statii unde tramvaiul opreste in mijlocul strazii, dar pentru asta e si semafor; masinile nu au cum sa treaca, deci furnicutele pot circula spre si dinspre tram linistite :) Dar nu imi plac aceste statii. Imi fac abonament pe luna.. trec saptamani intregi cateodata fara sa ma controleze nimeni de bilet :) Ma si bucur cand m-il cere cineva!
    Ti-ar placea tramvaiul de aici.
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa... Ce diferenta intre cele silentioase si cele "conserva" :)
      Cu semafor e bine... Aici, soferii evitau - pe cat posibil - sa circule pe traseul tramvaiului la orele de varf pentru ca intarziau mult asteptand sa se inghesuie oamenii in tramvai, buluciti in mijlocul drumului, iarna printre nameti de zapada murdara si pojghita de gheata pe carosabil... Era sinistru! :)
      Sunt convinsa ca mi-ar placea tramvaiul de acolo - si cel din Bucuresti imi place - pentru ca e un fel de... traditie, nu a avut unicul scop de a cara la munca oameni care se inghesuiau (din necesitate) ca niste animale, impingandu-se, injurandu-se...
      Haha! Intr-un timp, in mijloacele de transport in comun de aici nu era zi sa nu fie controlorii la datorie...
      Pupici! <3

      Ștergere