Citându-l pe La Bruyere

La Bruyère a fost traducătorul “Caracterelor” lui Teofrast, elevul preferat al lui Aristotel, care spre bătrâneţe a scris o lucrare despre diferitele caractere. La Bruyere a folosit această lucrare ca parte introductivă a operei sale: “Caracterele sau moravurile acestui veac”, publicată în secolul al XVII-lea.

Teofrast obişnuia să spună că nu trebuie să ne iubim prietenii pentru a-i pune la încercare, ci să îi punem la încercare ca să-i iubim; că prietenii trebuie să fie comuni între fraţi, cum totul e comun între prieteni; că mai degrabă se cădea să ne lăsăm în voia unui cal fără frâu decât în seama celui ce vorbeşte fără judecată; că risipa cea mai mare pe care o putem face e risipa timpului…

Într-o zi i-a spus unui om care tăcea la masă:

Dacă eşti un om priceput, rău faci că nu vorbeşti; dar dacă nu-i aşa, ştii tu ce ştii.

(din “Caracterele”, Ed, pentru Literatură, Bucureşti, 1968, în "Cuvânt despre Teofrast")

L-am citat pe La Bruyere, care l-a citat pe Teofrast.

v. despre meritul personal.

₪ ₪ ₪

Ideea “jocului” de-a citatele aparţine Vienelei: “Citate din cărţi”.

Ana Vero are alt “joc”: “Un singur text, mai mulţi autori”, în care a compilat fraze din mai multe cărţi, ale mai multor autori. Cu foarte mulţi ani în urmă am făcut o astfel de compilaţie (pentru amuzament, pe seama unei profe de română); dacă o găsesc (dacă o mai am) o voi transcrie aici, dacă nu… cred că voi reuşi să fac alta.