1 sept. 2016

Diavolii dansatori din San Francisco de Yare

sursa foto
Dansul diavolilor (Diablos Danzantes de Yare) este un vechi dans ceremonial cu influente africane si autohtone. E un festival ale carui origini merg inapoi in timp cca. 400 de ani, traditia fiind transmisa din generatie in generatie – potrivit traditiei orale, originea fratiei din San Francisco de Yare se afla undeva acum 400 de ani cand un preot fara bani si fara credinciosi alaturi de care sa organizeze procesiunea Preasfântului Sacrament ar fi zis: “Fara bani si fara credinciosi vor veni diavolii”. Dupa o furtuna, cativa diavoli s-ar fi prezentat in faţa bisericii si au rostit legamant de supunere. Cercetarile arata si alte origini ale obiceiului.
Orasul celebru pentru festival a fost fondat (in anul 1714?) de proprietarii de sclavi care detineau in zona plantatii de trestie de zahar si cacao.

Dansul diavolilor se refera la o serie de obiceiuri populare venezuelene care au loc de Ziua Trupului Domnului (Corpus Christi, la catolici) in diferite regiuni ale statului. Exista unsprezece grupuri, organizate ca bresle, societati sau asociatii independente, stabilite in diverse comunitati. Azi, grupurile s-au organizat in asociatii non-profit care acceseaza fonduri publice si private pentru a mentine traditia si dezvolta festivalul in vederea atragerii unui numar cat mai mare de spectatori. “Fratiile” includ mai mult de cinci mii de persoane. Cel mai cunoscut festival este Diavolii Dansatori din San Francisco de Paula* de Yare (Festival de los Diablos Danzantes), in Miranda, la sud de Caracas, Venezuela - festivalul care atrage cei mai multi turisti in fiecare an.

La inceput obiceiul a fost respins de oficialii bisericii, apoi tolerat si in final acceptat. In anul 2012 festivalul (obiceiul) a fost inscris pe Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii, UNESCO.

In San Francsco de Yare, langa langa biserica locala, isi au sediul si diavolii dansatori – cladirea e cunoscuta sub numele de Casa de los Diablos Danzantes.
Festivitatea incepe cu o zi inainte de sarbatoarea catolica Trupul Domnului.

sursa foto
Fiecare dansator poarta o camasa rosie, pantaloni rosii, sosete rosii si sandale. Fiecare are in jurul gatului cate un rozariu, o cruce sau amuleta, dupa caz.. O alta cruce e aplicata pe costum. Intr-o mână ţin un maracas**, iar in cealalta mâna un bici scurt; au măşti uriase multicolore, cu aspect grotesc, cu coarne, ochi iesiti din orbite, iar multe au dinti rânjiţi. De fiecare masca e prinsa o gluga din pânză rosie.
Fiecare Fratie are propriile măşti diavolesti.

Exista mai multe categorii de dansatori: capataz (supraveghetorul), cunoscut si ca diablo mayor (diavolul principal) – masca lui are patru coarne. In general, el e ales pentru ca are o vechime mai mare. Masca asistentului supraveghetorului (segundo capataz) are trei coarne, iar dansatorii obisnuiti, care nu au grade, au cate doua coarne. Unii dansatori sunt promeseros, adica cei care se  tin de promisiunea de a dansa o data pe an, timp de mai multi ani sau chiar toata viata; ei sunt cei care transmit traditia Aceasta promisiune, sub juramant, e facuta de obicei de persoane care cred ca Dumnezeu le-a cerut un lucru deosebit.

La amiaza dansatorii pleaca de la sediul lor si se duc la biserica, unde, in faţa lacasului, primesc consimtamantul preotului pentru tot restul procesiunii. Apoi incep sa danseze pe strazile orasului, uneori de la o usa la alta; adesea, locuitorii ii intampina cu dulciuri, bauturi si diverse alimente.
Fara oprire, procesiunea continua pe tot parcursul dupa-amiezii.

A doua zi dimineta, in timp ce la biserica incepe Liturghia, dansatorii (adulti, tineri, copii de sex masculin) se intalnesc din nou la Casa de Los Diablos. In timp ce scutura la unison maracasele se indreapta spre cimitir dansand in ritmul tobelor. In cimitir e ridicat un altar in faţa caruia aduc omagiu prietenilor morti. In timpul acestei ceremonii tobele bat intr-un ritm lent. La final ies din cimitir cu spatele - avand grija ca nu cumva sa intoarca spatele altarului – si merg la biserica, unde asteapta sa se termine Liturghia. La finalul liturghiei preotul iese si ii binecuvanteaza pe dansatorii care ingenuncheaza, tinand capetele plecate, mastile prinse de glugi atarnandu-le in jos, ceea ce simbolizeaza triumful binelui asupra răului. Preotul se asaza langa diavolul principal si impreuna asculta juramintele noilor promeseros, care le explica motivul pentru care ei promit sa danseze si spun cati ani vor face acest lucru.

Tobosarii incep sa bata tobele mai rapid, iar diavolii dansatori ii urmeaza scuturandu-si trupurile si maracasele cu putere in bataia tobelor (pentru alungarea spiritelor rele).

Azi, in unele comunitati, pot fi intalnite si femei dansand in public. Cu mai mult timp in urma dansau si ele dar nu in costume de diavol si nu pe strazi. Ele poarta fuste rosii, bluze albe, iar pe cap au baticuri albe sau rosii. Nu le lipsesc panglicile colorate care flutura, ca protectie impotriva spiritelor rele.
In general, rolul femeilor este de a supraveghea pregatirea spirituala a copiilor, de a organiza etapele ritualului, de a prepara alimentele si de a ridica altare verzi de-a lungul traseului pe care il urmeaza procesiunea

Note:
* San Francisco de Paula (27.03.1416-02.03.1507) a fost un calugar care a infiinta un ordin monahal catolic in Calabria, Italia.
**Maracas - instrument muzical de percutie, din doua nuci de cocos cu mâner, umplut cu nisip sau graunte mici, care, prin scuturare, produce sunete asemanatoare cu ale castanietelor (DEX). Cele utilizate de Diavolii Dansatori sunt de origine autohtona.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪
Surse info online:
http://www.unesco.org/culture/ich/en/RL/venezuela-s-dancing-devils-of-corpus-christi-00639;
https://venezuelanalysis.com/images/7522
altele.

4 comentarii:

  1. Interesant! Alt subiect de care nu aveam habar!
    Dar stiu ca le gasesti, draga Diana! Dansurile ritualice sunt in sine impresionante, dar ideea de a folosi masti asa, mai sinistre, parca ma infioara!

    Un weekend senin iti doresc, cu drag! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mastile "accentueaza" triumful binelui asupra raului. Ce bine ar fi sa fie asa simplu. :)

      Le gasesc, cel mai adesea, fara sa le caut. :) O referire scurta pe undeva, o denumire care mi se pare interesanta si... incep sa caut, sa aflu mai multe. Am notite si de pe vremea cand nici nu stiam ca exista computere. :) Acum gasesc info "la un clic distanta", inaite vreme bantuiam prin biblioteca judeteana, scotoceam prin bibliotecile cunoscutilor, intrebam pe te miri cine credeam eu ca ar putea avea informatii despre ce ma interesa la un moment dat. Era mai incitant atunci, acum e mai comod. :)

      Iti multumesc pentru vizitele tale si pentru randurile si gandurile pe care le lasi aici.
      Iti doresc, cu drag, un weekend minunat. Pupici! <3

      Ștergere
  2. Foarte interesant !Oameni seriosi,daca s-au apucat sa tina traditia vie zeci de ani,acum au ajuns la sute de ani,fiind si un mijloc de a atrage turisti,de
    a se face cunoscuti in lume !Nu ne-ar strica nici noua sa ne respectam
    traditiile,fie ele si locale,nu sa vorbim despre ele,ci sa le organizam,aici
    nu actioneaza politicul,nu aduce "alegatori" !Multumesc pentru informatii !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere. Iti multumesc pentru vizita.

      In cazul "diavolilor dansatori" clericii au ales sa se implice. In cazul nostru (nu stiu la altii cum e) clericii doar ca nu condamna public astfel de sarbatori, nu-i incurajeaza pe oameni sa pastreze macar unele dintre anticele traditii caracteristice neamului, din contra – zic ei ca sunt “sarbatori pagane”. Dar oamenii se incapataneaza sa “resusciteze” anumite traditii.

      Avem si noi unele cunoscute inclusiv peste hotare… In Oltenia, de Rusalii, Calusarii; in Brasov Junii (care “coboara in cetate” in Duminica Tomii) – ca exemple. Ar mai fi si “parada mascaricilor” aici, dar in ultimii ani nu s-a mai organizat parada, ci numai un bal…
      Probabil ca sunt multe, dar nu sunt mediatizate decat, poate, la nivel local.

      In BV, cel puţin, “edilii” nu cheltuiesc pentru aceste traditii deoarece considera ca amatori de astfel de festivaluri nu sunt toti cetatenii si banii trebuie cheltuiti pentru chestiuni serioase, in folosul tuturor: cum ar fi giratorii largi si inalte, cu floricele si copacei (ca unul simplu dauneaza, prea ar fi vizibilitate si pe diagonala)… :( Cei care vor sa pastreze traditiile trebuie sa se descurce singuri, din sponsorizari, donatii si banii proprii. :(

      Iti doresc sa ai un weekend minunat.

      Ștergere