8 nov. 2016

Bătrâneţea este un dar

Zilele trecute, o persoana tanara m-a intrebat cum este sa fii batrana. M-a luat prin surprindere fiindca nu ma percep ca fiind batrana. Cand mi-a vazut reactia, s-a simtit imediat stanjenita, insa i-am explicat ca este o intrebare interesanta si ma voi gandi la ea si o sa ii raspund.

Batranetea, am decis, este un dar. Probabil pentru prima oara in viata mea, astazi pot spune ca sunt persoana care mi-am dorit intotdeauna sa fiu.
Nu, nu este vorba despre corpul meu… nu despre ridurile, pungile de la ochii si pielea lasata de pe fund. Adesea ma ia prin surprindere batrana care traieste in oglinda mea (si care seamana cu mama!), insa nu sufar pentru mult timp din cauza acestor lucruri.
Nu mi-as da niciodata, pentru nimic in lume, prietenii minunati, viata mea minunata, familia mea iubitoare, ca sa am mai puţin păr alb sau un abdomen mai plat.

Pe masura ce am imbatranit, am devenit mai buna cu mine si mai puţin critica cu propria persoana. Am devenit prietena mea. Nu ma mustruluiesc ca am mancat o prajitura in plus sau ca nu mi-am facut patul sau ca mi-am cumparat acea soparla prosteasca de ciment de care nu am avut nevoie, dar care ii confera un aer atat de avangardist gradinii mele. Am dreptul sa ma rasfat, sa fiu dezordonata, sa fiu extravaganta.
Am vazut prea multi prieteni dragi parasind aceasta lume prea curand; inainte de a intelege marea libertate care vine odata cu imbatranirea.

Cui ii pasa daca aleg sa citesc sau sa ma joc pe calculator până la 4 dimineata si sa dorm până dupa-amiaza? O sa dansez cu mine insami pe minunatele melodii ale anilor ’60 si ’70 si daca imi vine sa plang din cauza unei iubiri pierdute… o sa plang. O sa merg pe plaja intr-un costum de baie intins peste un corp umflat si o sa ma scufund cu abandon in valurile marii daca voi dori, in ciuda privirilor pline de mila a bogatasilor care au venit sa se distreze pe plaja. Si ei vor imbatrani.

Stiu ca uneori uit. Dar iarasi, o anumita parte din viata se uita. Si in cele din urma imi amintesc lucrurile importante.
Sigur, de-a lungul anilor, inima mea a fost frânta. Cum poate sa nu ti se frânga inima cand pierzi pe cineva iubit sau cand iti sufera copilul sau cand animalutul tau preaiubit este lovit de masina? Insa inimile frante sunt cele care ne dau putere si intelegere si compasiune. O inima care nu a fost niciodata franta este intacta si sterila si nu va cunoaste niciodata bucuria de a fi imperfecta.
Sunt atat de binecuvantata ca am trait suficient de mult incat părul meu sa devina alb si râsetele mele tineresti sa fie gravate pentru totdeauna in şanţurile adanci de pe faţa mea.
Atat de multi nu au râs niciodata si atat de multi au murit inainte ca părul lor sa poata deveni argintiu...

Pe masura ce imbatranesti este mai usor sa fii pozitiv. Iti pasă mai puţin ce gandesc alti oameni.
Nu mai ma pun la indoiala pe mine insami. Am castigat dreptul sa gresesc. Prin urmare, ca sa raspund intrebarii tale – imi place sa fiu batrana. Batranetea m-a eliberat.

Imi place persoana care am devenit. Nu o sa traiesc pentru totdeauna, insa atata timp cât sunt aici, nu o sa-mi irosesc timpul lamentandu-ma in privinta a ce ar fi putut sa fie sau sa ma ingrijorez in privinta a ce o sa fie.
Si o sa mananc desert in fiecare zi daca voi dori.
Si va doresc si voua astfel de miracole obisnuite. Sa aveti intotdeauna un curcubeu de zâmbete pe feţele si in inimile voastre!

Autor anonim
Nu se stie cine este autorul acestui text; am inteles ca unele surse sustin ca i-ar apartine unei doamne, Gabrielle, care locuieste in Santa Fe, New Mexico.
(Am primit textul pe mail si “cercetand” dupa autor am aflat ca apare pe mai multe site-uri)

12 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Frumos și interesant textul,dacă suntem sănătăși bătrânețea trece pe lângă noi fără să știm,eu așa cred!
    O zi frumoasă și plină de zâmbete îți doresc,draga mea!
    Pupi cu drag și îmbrățișez cu același drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      Mi-a placut textul mult, asa ca l-am vrut in "baza mea de date online". :) E mult adevar in toate frazele. :)
      Daaa, sanatosi sa fim si batraneatea n-o s-o simtim "acut". :) Cred ca mai trebuie ceva: sa stim sa imbatranim. :)
      Iti multumesc, Elena draga! Seara frumoasa sa iti fie si zilele luminate!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  2. E o abordare putin aparte, dar interesanta: nu aminteste de nepoti, sot, animalute...Se bucura ca nu are raspunderi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Aminteste despre familia ei iubitoare... Aminteste de animalutele pierdute prin moarte, si poate ca are si la momentul cand scrie... :)
      Poate avea raspunderi fara a-si face "mustrari de constiinta" cand mananca dulciuri. Poate ca nepotii sunt mari si stranepotii (daca exista) au cu cine sa stea. Si multe altele. :) E posibil ca sotul sa aiba "preocuparile lui"... ba chiar sa fie cel care-i pregateste micul dejun, de exemplu. :)

      Ștergere
  3. Eu ma bucur de acest "dar",ma bucur cand cineva gandeste si face ca mine,ma bucur pentru bucuria mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti doresc sa te bucuri de acest dar mult-mult timp de acum inainte, alaturi de cei dragi, cu sanatate si voiosie! :)
      Si eu ma bucur pentru bucuria ta! :)

      Ștergere
  4. Mi-a placut inceputul articolului: "Batranetea, am decis, este un dar."
    Dar cred trebuie sa stii cum sa iti traiesti viata, pentru a te bucura de el. Pana la urma de noi depinde in totalitate. Si cu anii, vine si intelepciunea. Ceea ce e si mai important!
    Mai ales daca avem cui sa o impartasim!

    Seara frumoasa, draga Diana!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, de noi depinde. :) Putem incepe tumultos si sa ne "linistim" pe masura ce trec anii - sau nu. :) Sa gustam din toate, dar sa nu ne lacomim. :)
      Intelepciunea nu vine chiar la toti... :) Arunca o privire in jur! :)
      Da, foarte important: sa nu ne bucuram singuri. :)

      Multumesc, Suzana draga! Noapte buna, si zi minunata! <3

      Ștergere
  5. Frumos text! frumos si inspirat...adica, concluzia este uimitoare:
    "Imi place persoana care am devenit. Nu o sa traiesc pentru totdeauna, insa atata timp cât sunt aici, nu o sa-mi irosesc timpul lamentandu-ma in privinta a ce ar fi putut sa fie sau sa ma ingrijorez in privinta a ce o sa fie.
    Si o sa mananc desert in fiecare zi daca voi dori.
    Si va doresc si voua astfel de miracole obisnuite."
    Vorba ceea: imi place, adaugand... ca nu stiu daca o sa mananc desert in fiecare zi... 'lol :) ;)
    In mare, totul depinde de fiecare din noi; nu putem trai cu regret ("lamentandu-ma in privinta a ce ar fi putut sa fie") si nici devenind anxiosi ("sa ma ingrijorez in privinta a ce o sa fie..")
    Vorba cantecului "que sera, sera"...
    Salutari cordiale si o saptamana buna, in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce a fost, a fost, ce va fi, va fi! :) E o "filosofie de viata" sanatoasa si cand reusim sa o punem in practica suntem linistiti, echilibrati, veseli chiar. :)
      Vreau desert in fiecare zi! :)
      Multumesc, Alexa. Iti doresc sa ai un weekend minunat, cu drag!

      Ștergere
  6. hornet.natalia14 noiembrie, 2016

    Interesant articol,mai ales concluzia hotarata,dupa ceva evaluare !Da,cred ca poate fi un dar,daca ai trait intens fiecare clipa,de-a lungul anilor,daca ai inteles la timp ca totul depinde de tine,sa alegi sa nu te vaiti,sa nu faci rau nici tie,nici altora,sa iubesti,fara invidie,sa-ti stii sa fii fericit si
    s-o imparti cu cei de alaturi...Dumnezeu te va ajuta sa fii sanatos si te bucuri de toate "darurile" !
    Pana atunci,zile senine si bucurie(vorba cantacului) !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Si eu am stat puţin sa cuget :) pâna sa declar ca sunt de acord: batranetea e un dar - din multe puncte de vedere si unul ar fi: e certitudinea ca traim mult. :) Mult si bine, desigur! :)
      Clipa conteaza enorm! Intr-o clipa putem lua o hotarare gresita si tot intr-o clipa viata ni se poate schimba in bine (sau in rau). Vorba nu stiu cui: in ieri nu mai sunt, in maine nu am ajuns - azi conteaza; eu sunt azi.
      O fapta buna, un gand bun se rasplatesc inzecit, mai devreme sau mai tarziu si nu neaparat de cei carora le-ai oferit - un fel de lege a compensatiei. :)
      Multumesc, Natalia. Zile senine si bucurie! (vorba ta) :)

      Ștergere