2016-11-05

Un nufăr, doi nuferi. Reflexii in oglindă

In Gradina Majorelle, Marrakech
Sursa foto: Turism de Aventura (septembrie 2016)

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta" (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.
***   ***   ***   ***   ***

Steaua şi Nufărul

Cu multe, multe Luni in urma, cand Pamantul era tanar si iarna nu exista, si totul parea intr-o vesnica primavara, cand violetele, trandafirii si toate florile infloreau tot timpul anului si pasarile cantau zi si noapte, o Stea foarte stralucitoare strabatea Cerul privind catre Pamant, la frumusetea locului dar mai ales la copiii care alergau in canoele lor, alunecand pe oglinda lacului, si râdeau cristalin. Si si-a dorit Steaua sa ajunga si ea acolo, sa fie iubita de copii.

S-a transformat Steaua intr-o pasare frumoasa si a coborat planând deasupra arborilor, dar nu stia ce forma sa aleaga pentru a fi iubita de copii. A luat apoi forma unei fecioare stralucitor de frumoasa si a intrat in visul unui tanar care dormea singur in cortul lui.
“Tinere viteaz, sunt o Stea care a parasit Cerul pentru a locui pe Pamant. Minunate sunt lucrurile de pe Pamant! Sunt florile, sunt pasarile, sunt râurile si lacurile, dar cei mai frumosi sunt copiii! Intreaba batranii, ce forma ar trebui sa aleg pentru a fi foarte iubita de copii?” a grait Fata in visul tanarului, apoi a plecat.

Cand s-a trezit, tanarul a iesit din cortul său si a vazut Steaua stralucitoare luminand deasupra arborilor. In zori i-a cautat pe inteleptii tribului său si le-a povestit visul. Apoi, cand noaptea a coborat din nou, tanarul dormea iar singur in cortul lui. Steaua a luat infatisarea fetei frumoase si a intrat din nou in visele lui. El i-a spus ca ar trebui sa caute un loc in varful copacilor uriasi sau in inima florilor, pentru ca asa copiilor le-ar placea. Fata l-a ascultat cu atentie si a plecat.

Devenita iar Stea ratacitoare pe Cer, cautand o forma, s-a strecurat in frumosul Trandafir de munte, dar era atat de ascunsa intr-un loc izolat incat copiii nu au vazut-o. S-a dus apoi in prerie, sa locuiasca in firele de iarba, dar copiii erau atat de speriati de uriasii bizoni incat nu veneau până acolo. A cautat sa se aseze pe un vârf de stâncă inalta, sa se intinda in muschi, dar copiii nu puteau urca până acolo.

In final, Steaua s-a hotarat: “Voi trăi pe suprafata lacului! Cât e ziua de lunga copiii se joaca in canoe si ma vor vedea reflectata in valuri si ma vor iubi!”
A coborat pe lac si s-a dizlovat in frumusetea unei minunate flori.

Cand copiii s-au trezit dimineata si au alergat la ţărm au vazut sute si sute de flori albe, ca niste cupe de crin, plutind pe suprafata apei. Si erau atat de frumoase florile incat, pe loc, Steaua stralucitoare si-a gasit loc in inima fiecaruia dintre ei.

Fericiti, copiii au urcat in canoele lor si, repezindu-se incoace si incolo, adunau florile si se strigau unii pe ceilalti, râzând cristalin si chiuind; “Oh, cât de mult iubim nuferii!”

Legenda nativ americana culeasa de Frances Jenkins Olcott (1917)

10 comentarii:

  1. Ce mai poveste! Pe cinste! Mi-a plăcut mult! ☺

    Weekend minunat, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand am dat de poveste m-am gandit, mai in gluma, mai in serios: "Stelele iubesc copiii! Unii omameni de ce, oare, nu-i pot iubi?" :)

      Multumesc, Zina! Weekend frumos iti doresc!

      Ștergere
  2. Ce frumoasa poveste. Nu o stiam!
    La fel ca si Gradina Majorelle. Nu citisem postarea. Deosebita!
    Un weekend excelent, draga Diana! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestile contribuie la farmecul vietii, la fel si gradinile si multe altele. Totul este sa ne facem timp si sa ascultam, sa privim in jurul nostru, sa vedem si cu inima! :)
      Multumesc, Suzana draga!
      Seara frumoasa iti doresc, si saptamana minunata sa iti fie! <3

      Ștergere
  3. Cred ca sunt si eu un copil din canoe,pentru ca-mi plac mult nuferii.Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac nuferii! Foarte mult! :)
      Cred ca toti suntem copii, mai mult sau mai puţin, mai rar sau mai des. :)
      Multumesc, Flori! Seara frumoasa sa iti fie, si saptamana la fel!

      Ștergere
  4. ce poveste frumoasa!!
    cum sa nu iubesti nuferii, adevarate delicate stele plutitoare, cum sa nu iubesti povestile?! :)
    pup Diana, buna dimineata! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar asa: cum sa nu iubim povestile? Mai ales cand au final fericit - iar daca nu au final fericit inseamna ca nu e finalul. :)
      Buna seara, Elena! :)
      Pupici! :)

      Ștergere
  5. Bună Diana!
    Superb articolul despre nuferi,mie îmi plac mult aceste flori și îmi pare rău că
    sunt așa rare și nu se găsesc și în florării!
    O săptămână minunată și plină de bucurii,draga mea!
    Pup cu mult drag,îmbrățișez și mulțumesc pentru vizită și gândurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      Multumesc pentru apreciere.
      Si mie imi plac nuferii! Mi-ar placea sa am o curte - cat de mica - si un iaz - cat de mic - si sa traiasca acolo macar un nufar (cat de mic). :)
      Multumesc, Elena draga! Minunata saptamana sa iti fie!
      Noapte buna!
      Imbratisari si pupici, cu drag! Cu multa placere! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.