17 iun. 2018

O lume plină de magicieni - Nicolas Flamel

Fiecare secol are celebrii lui vrăjitori, magicieni, ocultişti, alchimişti etc. De exemplu, in secolul al XIV-lea făcea furori Nicolas Flamel care transmuta plumbul in aur, in secolul al XVI-lea, un cap detaşat de trup îi prezice Caterinei de Medici viitorul fiilor ei - cu ajutorul lui Cosimo Ruggieri, magicianul preferat al reginei - şi o oglindă din oţel lustruit repeta aidoma prevestirile lui Nostradamus; in secolul al XVIII-lea Casanova culegea bani de aur din părul frumoaselor vremii şi Caglostro deţinea elixirul de viaţă lungă; in secolul al XIX-lea Victor Hugo conversează prin intermediul meselor rotitoare cu Shakespeare, Mahomed, Moise, Platon, Napoleon şi chiar cu Isus Hristos; in secolul al XX-lea Raspuntin (legatura externa) îl însănătoşeşte pe ţareviciul Alexei, bolnav incurabil. In anul 2000, in faţa camerelor TV, Uri Geller deplasează obiecte telepatic şi vracii din Polinezia operează fără sângerare şi fără dureri... Magicieni au fost si vor mai fi. :) 
Ocultismul reprezintă ansamblul doctrinelor esoterice şi al practicilor magice. Prin magie se înţelege manipularea forţelor supranaturale pentru a produce efectele dorite de către practicantul magiei (wikipedia).
Alchimia este o formă de cunoaştere sincretica. Alchimia, o pseudo-ştiinţă, nu se ocupă doar cu transformarea metalelor banale in metale preţioase, ci este o filozofie, o formă de cunoaştere protoştiintifica, dar şi o arta ocultă care s-a practicat in Europa, Africa şi Asia, urmărindu-se descoperirea secretului transformării metalelor banale in metale preţioase (mai ales in aur), găsirea elixirului vieţii veşnice, a tinereţii fără bătrâneţe, a elixirului care să vindece toate bolile. Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă şi cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naştere alchimia, predecesoarea chimiei moderne.

Nicolas Flamel

Nicolas Flamel s-a născut in 1340 (alte surse dau ca dată anul 1330), la Pontoise, aproape de Paris. Originea sa era modestă, dar avea o bună educaţie şi cunoştea “puţină latină”. A exercitat la Paris meseria de grefier public, apoi de copist şi de librar, copiind manuscrise şi comercializând cărţi vechi. Fiind un copist destoinic a ajuns să aibă propriul atelier. Şi-a diversificat munca şi a ajuns librar-jurat, adică negustor însărcinat să vândă copiile vechilor manuscrise originale sub supravegherea Universităţii din Paris, unde prestase un jurământ. Îi mergea bine şi a câştigat bani destui pentru a-şi permite să angajeze câţiva copişti iar el îşi ocupa timpul studiind manuscrisele şi cărţile vechi. Pe la 1370 (1360 alte surse) se căsătoreşte cu Pernelle (văduvă de două ori), care deţinea o proprietate in Paris. Au format un cuplu ideal, devenind legendari - ambii au in Paris câte o stradă care le poartă numele (in arondismentul 4). Din scrierile lui Flamel reiese dragostea pe care i-o purta soţiei şi durerea pierderii ei, in 1397.
Una dintre casele in care a locuit Flamel se mai află in Paris, pe Rue de Montmorency nr. 51, cea mai veche casă din oraş (acolo funcţionează un restaurant).
Nicolas Flamel a lăsat o biografie - practic, ceea ce se ştie despre el este ceea ce chiar el a scris. In această autobiografie - Le Livre des figures hieroglyphiques (Cartea figurilor hieroglifice) - aflăm că a dobândit, pentru suma de doi florini, o carte străveche al cărui autor era Abraham Evreul (Flamel avea vreo 35 de ani atunci). In această carte descoperă imagini care descriu câteva dintre lucrările Marii Opere. Pentru că nu le poate descifra întreprinde o călătorie la Saint-Jacques-de-Compostelle, sperând să întâlnească un kabbalist. Are noroc şi întâlneşte un evreu convertit la catolicism. Acesta îi explică secretele ilustraţiilor. In 1382, întors la Paris cu aceste informaţii efectueaza, in prezenta soţiei, transmutaţii ale metalelor. Urmând cuvânt cu cuvânt cele aflate in carte, scrie el, am făcut proiecţia cu piatra roşie […], pe la ora cinci seara […] am transmutat, într-adevăr, şi aproape in tot atâta aur pur, mai bun desigur decât aurul obişnuit. După zeci de ani de încercări Flamel reuşeste să-şi desăvârşească Opus Magnum; repetă această operaţie de încă două ori, pentru că, spune el, "îmi făcea foarte mare plăcere să văd şi să contemplu in vase lucrările admirabile ale Naturii".
Împreună, cei doi soţi, deţinători ai unei averi considerabile pentru acele vremuri,  întemeiază şi asigura o rentă permanentă pentru patrusprezece spitale din Paris, construiesc trei capele, oferă donaţii şi rente pentru şapte biserici, cărora le repară şi cimitirele, ajută văduvele, orfanii şi oamenii săraci in general. Au continuat această activitate filantropică până la moartea lui Pernelle. Atunci, Nicolas Flamel, rămas singur, se dedică scrisului. Recunoscător pentru cunoaşterea dobândită, nu o păstrează numai pentru sine, ci o pune şi la dispoziţia celor care ar dori să îl urmeze pe calea ilustrată de enigmaticele figuri ale cărţii lui Abraham Evreul.
Aparenta incredibilă bogăţie, şi generozitatea, i-au adus in atenţia lui Charles al VI-lea, care a ordonat o anchetă; nu s-a descoperit nimic interesant.
Culoarea roşie a operei (piatra filozofală) “este ca leul, care devora toată natura pură metalică, preschimbând-o in adevărata sa Substanţă, in aur adevărat şi pur, mai fin decât acela din cele mai bune mine”.
Înregistrările arată că Flamel a murit in 1418 şi a fost înmormântat la Paris, având la căpătâi o piatră funerară pe care ar fi proiectat-o chiar el. In testamentul său, datat 1416, apare că majoritatea averii o lasă unui nepot, Perrier, despre care se ştiu foarte puţine.
Faptele şi legendele se împletesc strâns când e vorba despre Flamel - există oameni care nu au crezut (unii nu cred nici azi) c[ el şi soţia sa ar fi murit. In unele cronici apare consemnat că cei doi şi-ar fi înscenat moartea şi au plecat in India. Nemurirea lor ar fi rodul geniului de alchimist al lui Nicolas Flamel.

Printre mulţi alţi alchimişti

Thomas Norton (c.1433 - c.1513) a fost poet englez şi alchimist - un alchimist fără noroc, printre alţi alchimişiti norocoşi sau ba. Biografia acestuia rămâne obscură. Jonathan Hughes (n-am idee dacă poetul din Wales sau altul) afirmă că Thomas Norton s-ar fi născut la Colne, Wiltshire, dar nu s-a descoperit un oraş care să fi avut acest nume şi, de aceea, alţii spun că ar putea fi Coleme, Wiltshire, mai ales că locul se potriveşte descrierii pe care o face cel mai tânăr alchimist din cea mai cunoscută lucrare a lui Norton: Ordinalul Alchimiei (Ordinal of Alchemy, început in anul 1477), un poem ilustrat, care conţine cel puţin trei mii de versuri. Alchimia, spune Norton, nu poate fi transmisă decât oral (prin iniţiere), însă el încearcă să o lase in scris.
Se spune că… La vârsta de 28 de ani Thomas Norton obţine “marele elixir roşu” (piatra filozofală - in arabă, El Iksir, de unde cuvântul elixir). Un servitor i-o fură. Trecând peste această întâmplare, Norton îşi continuă lucrul şi fabrică “elixirul vieţii” care… îi este furat de soţia lui William Canynges (n. la Bristol, c. 1399 -1474), ctitorul care, graţie elixirului (zicea gura lumii), va finanţa generos construirea bisericii Sfanta Mary Redcliffe din Bristol (William II Canynges era, oricum, foarte bogat, considerat “protector al artelor).
Samuel Norton (1548 -1621), gentleman de ţară şi alchimist (şerif in Somerset, între altele) a fost strănepotul lui Thomas Norton.
Elias Ashmole (23.05.1617 - 18.05.1692), anticar între altele, ucenic in ale alchimiei - cel dintâi “mason acceptat” cunoscut  (a fost unul dintre primii intelectuali admişi într-o lojă masonică) va publica lucrarea lui Thomas Norton, Ordinal of Alchemy,  in 1652, in lucrarea sa Theatrum Chemicum Britannicum - o compilaţie, extinsă şi adnotată, de poeme metafizice (lucrarea, cu unele adnotări, a fost republicată şi in 2011).
Hermes Trismegistul e alchimistul legendar din Alexandria (Egipt), adesea înfăţişat cu un trident care reprezintă razele iluminării sale. Iniţiaţii care îi urmează învăţăturile sunt cunoscuţi sub numele de ermetici. E considerat părintele alchimiei.

Piatra filozofală

Piatra filozofală este o substanţă legendară cu ajutorul căreia alchimiştii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur. Era considerată şi panaceu: licoare care avea puterea (potrivit concepţiei alchimiste) de a vindeca toate bolile şi de a dărui tinereţe veşnică. Jabir ibn Hayyan - Geber, după numele latinizat (c. 721 - c. 815) - un alchimist arab, considerat părintele chimiei, susţine posibilitatea transmutării plumbului in aur sau argint. Pentru aceasta ar fi fost necesar acel el-iksir, substanţă pe care Geber o imagina ca fiind o pulbere de culoare roşie.
∞ ∞ ∞
Comoara pe care o căutăm nu este întotdeauna comoara pe care o găsim…

14 comentarii:

  1. Ocultismul: omul e la mijloc intotdeauna. Se inseala singur crezand ca el face, el e doar instrumentul. La fel si cu manipularea oamenilor. Omul este doar un vas, depinde cine locuieste inauntru. O lume a intunericului unde inselatorul este inselat la randul lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Omul e ca un vas si mai depinde si cine umple vasul.
      Atunci cand omul exagereaza, dorind sa obtina forta unei divinitati, totul se cam duce la vale - mai ales cand se iau prea in serios in cazul unor "opere" ale lor.
      Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  2. Bună Diana!
    Foarte interesant articolul,îți mulțumesc pentru lecția de magie,noroc cu tine că ești o inciclopedie și am de unde citi!
    Duminică frumoasă și o săptămână ușoară îți doresc!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Enciclopedie a vrut să spun,scuze.

      Ștergere
    2. Buna, ELena draga!
      Multumesc si pentru compliment, si pentru interes.
      Noapte buna iti doresc, si saptamani senine!
      Te imbratisez cu drag! Pupici! <3

      Ștergere
    3. :) Chiar ieri "discutam" cu Rux despre ce feste ne joaca, uneori, tastatura. :)

      Ștergere
  3. Foarte interesant! M-ar interesa mai degraba cum vindeca unii oameni fara sa faca apel la bisturiu, medicamente etc... cu aurul n-amm eu treaba.. :))))).
    Am mai aflat cateva lucruri din acest segment ce a trezit interesul, curiozitatea si a fascinat omenirea de-a lungul timpului. Si.... din pacate, a constituit si marul discordiei. :)))

    Pupici cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lumea aceasta a... ocultistilor, alchimistilor etc. din vechime e o lume fascinanta - s-au manifestat in epoci in care oamenii abia deschideau ochii asupra a ceea ce mai tarziu s-a numit "stiinta". Cine stie ce-or fi descoperit cautand piatra filosofala si, mai tarziu, altii au preluat lucrarile lor si le-au continuat ajungand pana la... (din pacate) bomba atomica.
      Hm! :) S-ar putea ca "vindecatori" sa nu existe - cred ca cei aflati in nevoie se vindeca singuri, crezand ca altul o face pentru ei - efectul placebo, care a fost dovedit . Sigur, n-am idee, doar imi dau cu presupusul si imi pastrez mintea deschisa. :)
      Chiar! Ce sa facem cu aurul?! :)))
      Pupici cu drag!

      Ștergere
  4. mereu, in copilarie, am sperat sa pot face mici vrajitorii, cum facea Samantha din "ce vraji a mai facut nevasta mea" ☺☺☺ Cat de mult iubem acest serial! cu micuta Thabata ☺☺☺ Apoi, mai visam ca macar un creion fermecat ca in desenele animate sa gasesc! ☺☺☺
    In adolescenta am citti despre Nostradamus si am fost total impresionata... Despre alchimisti si ocultisti, despre rituale voodoo am aflat mai târziu si mereu m-au fascinat aceste povesti.
    Frumoasa postare ai realizat, Diana draga. Multumim pentru informatii.
    Pupici si imbratisari cu drag. Gânduri bune de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc (si) pentru apreciere, Carmen draga! Cu placere!
      Oooo! Si mie mi-a placut serialul! :) Voiam o bagheta magica, sau o palarie care sa ma faca invizibila... si n-am fost in stare sa invat... sa trisez la jocul de carti! :)) Singurul truc ce mi-a reusit vreodata a fost miscarea unui ac pe masa - cu un magnet pe care-l tineam pe genunchi - si numai copiii se mirau! :)) Sa nu uit: m-am jucat de-a ghicitul in carti si-n zat de cafea! Cu cartile "Lenormad" am avut parte de niste coincidente... uau! :)) M-am lasat, dar nu din cauza de coincidente, ci pentru ca "elementul de noutate" disparuse! :)
      Tot in adolescenta am avut ocazia sa dam peste "profetiile lui Nostradamus" si... sa te tii disputa! Eram doua tabere: unii siguri ca e asa cum zice si noi, ceilalti, aducand argumente ca unei singure profetii i se potrivesc mai multe evenimente si... care-i care?! :)
      In lumea aceasta a misticismului, ocultismului s.a.m.d. m-a purtat yoga, la care am ajuns citind nu-mai-stiu-ce roman cu spioni. :) E o lume fascinanta, un fel de lume din basme (din povestile nemuritoare) :) dar... imi pastrez mintea deschisa. :)
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  5. Acesti magicieni erau vedetele timpurilor lor. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si ce vedete! Unii erau cunoscuti in toata Europa, altii in aproape toata lumea, si nu exista... televiziunea care sa fabrice vedete. :)

      Ștergere
  6. Foarte interesanta postarea !Am mai citit si eu cate ceva despre
    ocultisti si alchimisti,dar m-am indoit intotdeauna de aceste capacitati
    paranormale.Cred ca exista persoane foarte sensibile la anumite fluxuri
    informationale,intuiesc adevaruri din gestica,mimica persoanelor,
    circumstantelor...
    Multumesc pentru aceasta incursiune,draga Diana;o saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc (si) pentru apreciere, Natalia draga! Cu placere!
      Mi-a placut sa ma opresc la aceste... "filosofii" (le-as numi mai curand). E un mod prin care putem intelege cum s-a ajuns la unele descoperiri in stiinta, cum s-a ajuns chiar si la fel si fel de credinte religoase... Surprinzator e faptul ca si azi mai exista "ocultisti" si multi dintre ei se imbogatesc pe spinarea naivilor. Si cred ca exista oameni care reusesc sa ii "citeasca" pe cei din jur - sunt foarte buni psihologi, altfel spus. :)
      Sunt aproape convinsa ca ceva, cumva, exista... N-am idee. :) Sunt sceptica, dar imi place ideea. Stiintele nu pot raspunde la toate intrebarile. :)
      Iti doresc sa ai si tu o saptamana frumoasa!

      Ștergere