2018-06-08

Bebeluşul. Fleur and Color

Întâlniri cu bebeluşi am avut multe de-a lungul timpului, dar de la distanţă - adică, priveam, îi lăsam să se joace cu zdrăngănelele mele (ce tare trag micuţii mai ales de cercei!) dar nu-i legănam, nu-i ţineam in braţe mai mult de câteva minute (când deja aveau cel puţin o lună-două, nu câteva zile!!) şi cu atât mai puţin îi schimbam! Îmi era… frică!
Bebeluşul roboţel despre care a scris Ella mi-a amintit ziua in care am fost să iau de la maternitate o bună prietenă. Primul copil l-a avut la vârsta de 20 de ani. Era înainte de ora prânzului, părinţii ei erau la muncă şi nu se puteau învoi, soţul era plecat din ţară… Cine a mai rămas?! Am plecat spre maternitate cu un fir de trandafir alb… Nu-mi trecea prin minte ce urma să păţesc!
trandafir alb
Nu ştiu cum se procedează azi dar atunci, până îi scria medicul externarea mamei, până se îmbrăca aceasta etc., bebeluşul trebuia “predat” dintr-un fel de… magazie (un cabinet, neh, dar arăta ca o magazie): copiii erau acolo, pe un fel de masă-dulap, li se striga numele, se prezenta unul dintre părinti sau cine se prezenta şi bebele era “înmânat” (pe semnătură) printr-o ferăstruică - un fel de ghişeu. Eeee! A strigat şi numele viitorului meu fin! Eu sperasem ca mama lui să ajungă la timp. - Cum să-l iau?! am întrebat cu voce tare, fără a mă adresa cuiva anume. Dacă-mi sare din braţe? - Cum să sară?! râde o doamnă care aştepta şi ea să preia un micuţ - s-a amuzat şi asistenta, care mi-a zis că “nici nu se rupe”. Doamna de lângă mine a preluat copilul şi mi l-a aşezat in braţe, spunându-mi cum să îi ţin capul. Micuţul dormea dus!
Vine şi prietena mea, chemâm un taxi prin bunăvoinţa unei asistente şi… hai acasă! Acolo mai erau câţiva amici şi sora ei. Bebele a fost aşezat in pătuţ şi… s-a trezit! Şi-a început să ţipe de numa’-numa’! Toţi ne-am dat seama că trebuie schimbat. Eram in jurul lui şi priveam cum i se schimonoşeste faţa de la plâns. Mamă-sa îl ia din pătuţ şi-l pune pe o canapea, îl desface din scutecele in care îl învelise - cu multă dexteritate - asistenta (pe care o privisem uimită cât de repede se mişcă). Acum, bebele zăcea gol pe scutece şi ţipa dând din picioare. Făcuse pipi… I-a adus scutece curate dar pas de a reuşi să-l înfeşe, pentru că dădea din picioare ca un gândăcel cu burta-n sus (in maternitate l-au schimbat de fiecare dată asistentele). Şi copilul urla şi toţi ne dădeam cu părerea şi prietena mea s-a aşezat pe marginea patului şi-a zis că aşteaptă să vină mama ei de la muncă! Mai erau câteva ore! Poate că micuţul ar fi obosit şi-ar fi adormit, de la atâta plâns….Dar cum să laşi copilul aşa?! Cu amintirea proaspată in minte i-am dat la o parte pe toţi, am prins - uşor - picioruşele micuţului, i-am pus scutecul (nu erau pamperşi pe atunci, in 1986), l-am prins, l-am înfăşat in scutecul mai mare şi l-am legat - de zici că asta făcusem toată viaţa! A tăcut bebele mâlc! J Nu, nu-i trebuia mâncare! Cum am reuşit? Nu ştiu! Eram pe pilot automat!
Patru ani, până au plecat din ţară, am tot avut “aventuri” cu micuţul! Următoarea a fost la botez când, cred, preotul ne-ar fi dat afară din biserică…
E un alt crâmpei de amintire, pentru Fleur and Color! Din punctul meu de vedere, amintirile frumoase sunt… Flori şi culori! 

26 de comentarii:

  1. The babies are ALWAYS flowers and colours, Diana! They are so precious in our lives! Kisses, my friend.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. You are right, Mia! :)
      Thank you, my friend! Hugs!

      Ștergere
  2. ...a white rose is a wonderful symbol of a new life.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum radem, atunci... Prin cate am trecut si noi... Asa e cand nu ai parinti sa te ajute.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E drept... In Ro erau si mai putine produse pentru copii decat erau prin alte parti. :)
      Dragii nostri parinti! <3 De-ar putea fi (de-ar fi putut fi) in mai multe locuri in acelasi timp! :)

      Ștergere
  4. Alta moda atunci la maternitati. Acum copilul e langa patul mamei din primele ore. Amintirile tale sunt incredibile :)
    Weekend placut, Diana ! Si merci de vizita !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si ce mai vremuri, pe atunci! :) Acum pare ireal. :)
      Multumesc, Dani! Iti doresc sa ai o saptamana minunata!
      Cu multa placere. Si eu iti multumesc.

      Ștergere
  5. Draga mea Diana,
    Este cea mai frumoasă postare pentru Fleur and Color ... îti jur!
    Fără amintiri frumoase viață ar fi atât de incoloră și inodoră ...
    Si uite de unde și proverbul ..."nevoia te învata!
    Instinctul matern a apărut brusc la tine și nu la prietena ta! Apropo de luatul bebelușilor acasă! La București nu aveam "magazia" dar era tot așa o camera specială de "înfasat copilul"! Când eu l-am născut pe ultimul meu bebeluși, Gaby avea 5 ani. În camera respective de la spital erau cred că vre-o 5 bebei de trebuiau să plece acasă așa că era un concert de orăcăieli, mai rău că pe baltă! Gaby mirată (stai că trebuie să rad! hahahaha...) se uită în toate părțile și vine și mă întreaba disperată: Mama, îi luăm pe toți acasă? Hahahahhahhaa ...
    De nedescris ... de neuitat ... memorabiliă reacția ei! Așa că, un crampei de amintire provoacă chiar Fleur and Color!
    Mulțumesc de participare! Te îmbrătisez cu mare drag! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Ella draga! <3
      De n-ai fi scris povestea cu bebelusul robotel (probabil) nu mi-as fi amintit! Si amintirea aceasta "a tras" dupa ea altele legate de dragul meu fin.
      Prea sigura nu sunt ca a fost instinct matern dar... simteam cum mi se strange sufletul vazand-ul cum se zbate plangand, aratandu-si gingiile roz si stirbe... :) Era o mana de omulet si era atat de neajutorat incat... nu m-am gandit de doua ori si l-am infasat. :)
      Hahahaha! Ce draguta Gaby! :))) Daca si pe un copil de cinci ani il "sperie" vacarmul bebelusilor! :)) In acest moment ma gandesc la acele femei care - in special dupa tratament - au adus pe lume si sase micuti! :) Uau!
      Aceasta prietena a mea a fost si a ramas o maaaare figura! :)
      Cu placere! Multumesc pentru ocazia de-am depana firul amintirilor! :) Te imbratisez si eu cu mare drag! Pupici! <3

      Ștergere
  6. Hello dear Diana!
    Such fond memories! Motherhood is so special!
    I have a great experience being mother of two daughters and grandmother of four grandchildren!
    Thank you for sharing for memories! Have a lovely day and a happy weekend! Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      I do not know from experience but I'm sure: it's a great experience to be mom.
      O! You have a great and beautiful (I’m sure!) family! <3 My best to you and your family!
      Thank you! I wish you a lovely week! Hugs!

      Ștergere
  7. Faină experiență! Așa am crezut și eu că nu mă voi ști cum să reacționez atunci când îmi voi ține prima dată copilul în brațe. E drept că mi-a fost teamă să-i fac baie, o perioadă și am avut ajutor, dar apoi totul a decurs firesc. Chiar că amintirile sunt flori și culori ale sufletului ce ne împresoară când ne așteptăm mai puțin. Un weekend luminos cu bucurii îți doresc, dragă Diana! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si inedita experienta (pana la acel moment)! :) Mai apoi, de-a lungul anilor, am facut-o de mai multe ori. :)
      Oh, da! Inceputul poate fi mai anevoios. Si cu baia a fost de groaza pana prietena mea s-a obisnuit! Apoi, cum zici si tu, totul a decurs firesc.
      Multumesc, Dana draga! O saptamana minunata iti doresc sa ai! <3

      Ștergere
  8. Ce amintiri frumoase ;)).
    Hmmm chiar daca nu erau pampersi, cred ca preferam vremurile alea. imi placeau mult scutecelele de bumbacel alb, in forma de triunghi. :D Miroseau a curat [ erau fierte si calcate si pe vremea aia nu era mania parfumatului a tot ce se poate si nu se poate.. tz ] si se schimbau la timp, nu stateai cu ditamai bagajul murat la purtator. plus ca cei mici se invatau mai repede cu olita ;).

    La noi la maternitate era o camera cu geamuri mari [ semi-luminoasa la amiaza ]. Patuturile aveau impletitura gen cosurile de la alimentara de jur imprejur. Erau cumva puse pe niste suporturi destul de inalte.... Imi amintesc ca am intrat cu Mami sa o luam pe Ra si eu am mers direct la cosuletul ei, fara sa stiu dinainte ceva. :)))

    Apoi a luat-o asistenta sa o pregateasca si eu m-am abtinut mult cu pumnii stransi si priviri ucigatoare sa nu o iau la pumni [ pe asistenta lol], pentru ca pesemne apa de la chiuveta la care ii spala pe cei mici era rece si sora mea incepuse sa "cante" si se cam invinetise. Plus ca persoana respectiva nu eracea mai delicata fiinta de pe lume. Tzzzz... Apropo, Ra a fost un bebe foarte tacut [ pana dupa un anumit episod ].

    Ahhh ...si eu i-am schimat odata scutecul [ spre disperarea lui Buni cand i-am zis]. Adultii astia... Uneori exagereaza cand nu este cazul. Eu am fost un copil foarte responsabil, nu m-am bagat niciodata in ceva in care as fi pus pe altcineva in pericol. O schimbasem atat de bine ca nici nu ai fi zis. Nicio cuta.. perfect. :P.
    [ Si da, nu era risc sa ii fac vreun rau, pentru ca era la nivelul meu asezata pe patuc si stiam exact ce si cum sa fac plus ca aveam toate la indemana.. si scutecel si ceai de musetel si tot :P ]]
    woooooow. ce de amintiri!!! <3 hihih

    Pupici !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate, ca intr-un fel, era mai sanatos dar... era mult de lucru! prea mult! Plus ca, de la un moment dat, nu mai era apa calda la robinet nici cu "program" si nici caldura in casa, si nici presiune normala la gaz, sa usuci atatea scutece (la un moment dat nici prea s emai gaseau). Numai eu stiu cate scutece am croit si cusut in anii comunismului! Cumparau femeile finet la metru - era mai ieftin decat scutecele - si eu le lucram.
      *
      Nici mie nu-mi plac detergentii cu balsam si cu fel de fel de parfumuri - altereaza mirosul parfumului pe care-l folosesc, in primul rand; in al doilea rand, imi place ca rufele sa miroasa "a curat" si mai putin a parfum. :)
      *
      Camera de unde l-am luat pe cel ce avea sa-mi devina fin era intr-o incapere oarecum separata de corpul spitalului-maternitate, la parter (poate mai jos de parter pentru ca-mi amintesc niste scari pe care am coborat... Oricum, impersonal totul, urat...
      *
      Instinct de sora mai mare. :) Cred ca iti inteleg dorinta de a lua la pumni(şori) asistenta - cam asa ceva simteam si eu (simt si acum) cand e vorba despre sora mea. :)
      *
      Eu abia m-am incumetat sa schimb un scutec cand aveam 20 de ani - in copilarie cred ca as fi fugit in beci! :) Se pare ca mânuţele tale sunt facute pentru lucruri de finete. <3
      *
      Multumesc pentru amintirile tale, Rux draga! <3 Pupici!

      Ștergere
  9. ce amintire minunata! Diana draga, tare m-a emotionat povestea ta <3 Mi-am amintit si eu de vremurile cand erau fetitele bebelusi... Doamne ce vremuri - fara apa calda, fara pampers... Scutece din bumbac, un truinghi, un dreptunghi, un patrat si apoi in patturica... infasate ca sarmalutele ☺☺☺ Pana la botez, ca apoi (de la 3 luni) au primit strampanuti. Dar multa vreme am spalat triunghiurile de mâna, le-am fiert si le-am agatat in bucatarie, pe trei randuri de sfori, cu ochiurile de la aragaz toate deschise... Nu aveam decat 16 schimburi si... cam atatea aveam nevoie in 24 de ore ☺
    (aveam masina de spalat, dar de aceea simpla, trebuia sa pun apa, si apoi sa las furtulul in jos, sa se scurga. Dar de spalat, nu prea spala... doar le invartea cu detergent. De clatit, clateam rufele manual. Apoi le storceam i le intindeam cat era balconul de lung! Cand spalam lenjerie de pat, il chemam pe sotul, el invartea de un capat de cearceaf, eu de altul, deasupra cadei, in baie. Ce ne-am mai minunat cad o vecina si-a cumparat masina de spalat cu storcator! ☺☺☺ Vai vai ce vremuri. Dar ce frumos a fost! Am reusit sa facem totul si am fost fericiti! Acum avem masina automata de spalat rufe, uscator de rufe, avem masina de spalat vase... si mereu ne plangem ca nu avem timp liber suficient!
    Te pup Diana draga. Trimit pupici pentru intreg familionul si pentru finutul tau (ma gandesc ca are acum in jur de 30 de ani)
    Salutari si ganduri bune, de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo, Carmen draga! :) Da! Infasati ca sarmalutele erau atunci copiii! :) Imi amintesc ca o femeie - nu mai stiu cine si nici in ce circumstante! - zicea ca e mai sanatos sa nu fie stranse in scutece piciorusele bebelusilor, sa nu se "icseze" - dar nu stiu cine o asculta. Drept e ca si mie mi se parea cumva nefiresc sa fie imobilizati astfel bebelusii.
      *
      Groaznic! N-am trait personal astfel de momente (mi-am vazut prietenele si matusile) :) Apoi, mi-a povestit multe si mama... Imi amintesc bine sirurile de sarme pe care atarnau scutece. Am si croit si cusut foarte multe de-a lungul timpului - mai ales cand incepusera sa nu se prea mai gaseasca si nci apa calda si caldura nu mai aveam...
      *
      Mama si tata la fel storceau lenjeriile de pat! :) Pana la masina de spalat automata nici nu am avut una cu storcator si tare mai era neplacut cu cea care invartea lucrurile! Cel mai mult imi displacea sa le clatesc (mai ales cand apa calda era... rece!)! Aplecata deasupra cazii simteam ca ma rup - sunt si prea inalta pentru asa ceva! :))
      *
      Stii ca ai dreptate! <3 Era mult de lucru pe atunci si multe se faceau "in doi" - era, cumva, un lucru bun. :) Cu toate ca era mai mult de lucru in gospodarie - mai ales cand erau si copii, si amandoi parintii lucrau - parca petreceam mai mult timp "in familie".
      *
      Cred ca s-a micsorat ora! :)) La fel simt si eu (nu avem masina de spalat vase - desi e pe lista sora-mii de cativa ani!) :) Parca nu mai avem la fel de mult timp pentru noi, pentru toti cei de langa noi.
      Te imbratisez, Carmen draga! Multumesc! Multumim! :)
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
      Finul meu are 32 de ani si e tatal a doua gemene. :)

      Ștergere
  10. Aceleasi senzatii le-am avut si eu cu baietulul meu, mi se parea fragil, ca se rupe. M-am obisnuit desigur, insa de fiecare data cand am avut un bebelus in brate am aceleasi ganduri si un pic de teama. Foarte frumoasa povestioara ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aparenta lor fragila e atat de... nu stiu! Ne umple sufletele cu un sentiment de bine (cu toata teama ce-o avem la inceput). :)
      Desi m-am obisnuit intre timp cu bebelusii... ai dreptate: un pic de teama tot resimt, dar acum trec usor peste ea - as zice ca o ignor. :)
      Multumesc, Ella draga! Numai bine! <3

      Ștergere
  11. Frumoasă amintire !
    Eu am avut o mică păpuşică: surioara mea, mai mică cu 10 ani ! Eu am avut plăcerea de a avea grijă de ea ! Şi m-am descurcat destul de bine !
    Weekend plăcut îți doresc ! Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, draga prietena-japoneza.
      Oooo! Ca si Rux, cred ca si tu ai maini facute pentru lucruri de finete. :) Si la varsta de zece ani, de-ar fi trebuit sa am grija de un bebe... in beci as fi fugit! :)
      Surioara mea e mai mica cu doi ani si aveam grija sa... nu se apropie cineva de ea (cu exceptia parintilor si a bunicilor). :)
      Multumesc. Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana linistita! Pupici! <3

      Ștergere
  12. Ce amintire minunata !Ti-a suflat Cineva ce trebuie sa faci,si,cu mult
    curaj si dexteritate ai facut-o!Cred ca,noi,femeile,avem mare incredere
    in instinct,ne calauzim mult cu intuitia!
    Abia astept povestea cu botezul!Ti-am spus de multe ori,ca ar trebui sa
    scrii si sa publici,draga Diana ! Duminica frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) "Doamne-ajuta!" mi-am zis atunci in minte! :))) Si, cu imaginea asistentei in minte, m-am straduit sa-i imit miscarile! :) Cred ca despre instinct a fost vorba (desi, in acest caz, nu matern), instinctul de a sti ce sa facem la un moment dat - o hotarare luata in fractiuni de secunda si care duce la rezultate pozitive. Si eu cred ca femeile sunt muuult mai intuitive - plus ca, se pare, in anumite situatii au si mai mult curaj (sa nu mai zic de rezistenta - mai ales cand e vorba despre copii).
      Multumesc pentru apreciere, draga Natalia. <3 E un gand jucaus in mintea mea - mi-ar placea sa public dar... :)
      Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata!

      Ștergere
  13. Vai ce amintiri ai reușit sa ne stârnești,se pare, la toți! Ai descris stat de fain, de oarca am fost si eu in ..film! Super faina evocarea ta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Mona!
      Pentru tine, pentru cei care au copilasi, cred ca e usoara retrairea unor momente minunate - si ma bucur ca, intr-un fel, am "declansat" aceste amintiri. Oh! Suna cam infatuat, dar stiu ca stii la ce ma refer chiar daca nu gasesc cuvintele potrivite. :)
      Citind randurile scrise in "comentarii" s-au invalmasit in mintea mea alte si alte amintiri din vremuri... imemoriale! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.