2018-06-01

Prima lecţie de călărie. Fleur and Color

Florile de laur din prima fotografie n-au legatură cu “lecţia de călărie” dar n-am putut să nu mă laud cu florile lui albe. Că fotografia nu e tocmai reuşită… ata ete! Nu-i vina mea, ci a telefonului care nu-i in stare să facă poze bune. 
Revin la călărit…
Pe vremea când eram copii părinţii ne cărau cu ei peste tot, in vacanţe dar şi in fiecare duminică - aproape in fiecare duminică.
Într-o duminică - eram in clasa a III-a pe atunci - am urcat spre Poiana Braşov (alături de Tâmpa era locul cel mai căutat nu doar de turişti, ci şi de localnici). Ne-am oprit in Poiana Mică, unde, de la staţia de autobuz, pe dreapta când urci, se desfăşura o imensă păşune (un fel de a spune) unde oamenii îşi căutau un locşor pentru a-şi întinde păturile, pentru a face un foc să frigă ceva carne sau ciuperci sau ce-or mai fi fript oameni atunci pe grătar, in aer liber. Din luna mai 2017 e o ditamai parcarea acolo…
Noi ne-am dus “mai in spate”, să nu fie aşa aglomerat. Au aşezat părinţii pătura, mama pregătea nu-ştiu-ce pe pătura şi tata construia o “vatră” pentru foc. Eu şi sora mea adunam crenguţe uscate… apoi eu m-am instalat pe pătură, să alung furnicile care n-aveau ce face şi se dădeau la mine.
La câţiva metri distanţă, un cal sur (cu picăţele mai închise la culoare; poza e orientativă, pe pe olx) păştea liniştit. Şi cum păştea el aşa liniştit se tot apropia de pătură. Ceva mai departe erau şi alţi cai care-şi vedeau de ale lor. Mă gândeam că tare fain ar fi să urc pe spinarea lui. Îl aud pe tata:
- Nu vrei să urci pe cal?
- Mă aruncă - îi spun, parcă mirată că mi-a citit gândul.
- E blând. Hai aici!
Calul ne-a lăsat să ne apropiem, tata m-a luat in braţe - cu toate comentariile mamei - şi m-a aşezat pe spinarea calului. Nooo! Ţin-te, fată! Calul a luat-o la fugă şi eu mă ţineam de coama lui ca înecatul de firul de pai! Am început să ţip, ‘că tare mă mai zdruncina calul (dar nu era in goană nebună – mai apoi am aflat că era un batrânel). L-am auzit pe tata strigându-mi să nu mai ţip Am amuţit brusc, calul şi-a încetinit viteza şi s-a oprit la un moment dat. Am alunecat de pe el ca uleiul pe faianţă şi picioarele nu mă mai puteau ţine in poziţie verticală. Tata a apărut imediat, m-a luat in braţe şi m-a dus la pătura. Am băut apă şi mi-am revenit
Calul, deh! Şi-a amintit că in zona unde şedeam noi era iarba bună şi s-a apropiat din nou - mai cu tupeu de data aceasta. Tata m-a întrebat dacă mai vreau să incerc. Eu am zis da din tot sufletul, dar mama a zis nu tot din tot sufletul. Şi a fost cum a vrut ea.
Da, e vineri, dar postarea este pentru Fleur and Color on Wednesday, la Ella.

20 de comentarii:

  1. Vaaaai ce amintire minunata!!! Eu iubesc calutii. Sunt atat de minunati - niste catelusi mai mari.
    Stiu locul despre care vorbesti. In amintirea mea Poiana pastreaza aerul de alta data... aerul si privelistea de atunci. Ce frumoase erau iesirile la iarba verde. Cat de frumoase erau. Mi-e tare dor.

    Eu nu am urcat pe cal (Ralu are o poza pe un calut) desi tare mi-as fi dorit. Dar imi amintesc de unul alb [si naravas dupa cate am aflat apoi ] pe care l-am hranit in curtea casei. Nu era al nostru- ci al unui vecin. de cate ori venea sa stranga iarba cosita eram atat de fericita. calul nu agrea pe oricine asa ca eram super bucuroasa - pe mine ma lasa sa il mangai pe gat, pe coama, sa ii dau bunatati (cred ca zahar ii dadeam... nu mai stiu daca si morcov.

    iti multumesc pentru amintire <3.

    puuupic

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu ii iubesc, dar destul de rar m-am bucurat de "compania" lor. :)
      Frumusetea Poienii BV cred ca mai e doar in amintirea celor care au cunoscut-o cand era mai... salbatica. :) Prea multe constructii (multe foarte urate si nepotrivite in decor) sunt azi; prea multi copaci au fost taiati pentru a face loc "caselor de vacanta" in care (in anumite cazuri) nu vine cineva, cu anii...
      Oh, da... In general, caii au preferintele lor cand vine vorba despre oameni. :) Dar, ca orice animal, poate fi imprevizibil.
      Le place zaharul! :)
      Multumesc, Rux, pentru bucatica de amintire lasata aici.
      Iti doresc, cu drag, sa ai o seara minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  2. ...horses and I don't make a good pair, Enjoy your weekend.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) It's a particular reason?
      Thank you! Have a nice evening!

      Ștergere
  3. O minunata amintire !Da,traiam bucurii simple,cu tot sufletul,natura,
    bucuria de a fi toti impreuna,fara muzici stridente,de la stanga,sau
    dreapta,sau,mai rau,manele...Nu am avut ocazia,in copilarie,sa vad cai,
    mai tarziu,la tara ne-am imprietenit cu cei cativa din ograda.Tare
    frumoasa intalnirea ta,draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost prima mea intalnire, indeaproape :) , cu un cal. :) Mai apoi, in adolecenta, mergeam la centrul de echitatie din Poiana (prea rar, totusi).
      Oh, da! Cred ca multi dintre micutii de azi nu vor avea amintiri "spectaculaose" din copilarie. Hm! Ca veni vorba! Vineri, de 1 iunie, in faţa unui magazin, discutau doi barbati... S-au "felicitat" de ziua copiilor, apoi, unul dintre ei zice ceva de genul: "Noi avem amintiri adevarate din copilarie. Mai urcam in pomi, ne mai suceam un picior la fotbal... Astia mici isi scrantesc degetele in tastaura."
      Iti doresc sa ai o seara frumoasa, natalia draga!

      Ștergere
  4. Hello dear Diana!
    Wonderful memories!
    Lovely pictures of the beautiful flowers and the adorable horse!
    Wishing you a lovely day and a happy weekend! Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Thank you!
      I wish you a lovely evening! Hugs!

      Ștergere
  5. Am avut și eu un căluț ... de lemn!:)))
    Nu știu dacă aș fi avut curajul tău, dar îmi sunt dragi caii!
    Știi care îmi plac cel mai mult, cei cu copită lată, cai aceia de tracțiune. Aici prin apropriere este o hergelie. La mine în sat sunt câțiva cai la o fermă și ponei ... și aia sunt faini!
    Îți mulțumesc de participare, Diana dragă! Poate că uite așa îți aduni amintirile frumoase aici pe blog! :)
    Weekend plăcut! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! Am avut si eu calut de lemn! Cat m-am mai leganat cu el! :)
      Sunt foarte frumosi si caii despre care scrii - in realitate nu am vazut pana acum. Au asa un aer... blajin acesti cai de tractiune. :) Inspira incredere.
      Imi plac si poneii! Sunt ca niste caluti de jucarie! :) o singura data am vazut un ponei in realitate. :)
      Cu multa placere. :) Sa stii ca asa m-am gandit: amintiri la "Fleur and Color" - amintirile sunt, cumva, ca florile: unele sunt nemuritoare, altele se usuca... :) Multumesc pentru ocazia de a-mi aduna amintirile (unele le credeam uitate!)
      Iti doresc sa ai o seara minunata, Ella draga! Pupici! <3

      Ștergere
  6. Bună Diana!
    Ce amintire frumoasă și ce curaj,mie îmi este frică de cai!
    Un weekend plăcut să ai,draga mea!
    Pupici și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Caii, ca si cainii, simt frica oamenilor si, multi, reactioneaza in consecinta, desi sunt blanzi de felul lor. Azi n-as avea curaj sa incalec un cal "strain" - poate pentru ca... am invatat prea multe despre cai. :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai o seara minunata!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  7. Deci de-asta ai ales sa fii cangur la intrebarea mea? :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Monaaa! :))) Mai sa stropesc tastaura cu pepsi! E groaznic sa pufnesti in râs cu pepsi in gura! :)))
      Mare figura esti! <3

      Ștergere
    2. Serios, iti imaginezi cum ar fi fost daca ai fi călărit un cangur? De pe cal mai scapi cumva, dar sa te țopăie cangurul in toate părțile...mai greu! :)))

      Ștergere
    3. :)) La ce salturi fac cangurii...! Campionii de rodeo nu cred ca ar reusi sa stea prea mult pe spinarea unuia - asta, daca ar gasi un cangur dispus sa permita asa ceva. :)

      Ștergere
  8. Frumos este ca desi speriata ,ai mai vrut sa incaleci si a doua oara...
    Ti-ai depasit teama!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca imi placea prea mult ideea de a calari pentru a nu depasi spaima. :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai o seara minunata!

      Ștergere
  9. Frumoasa povestea, la oras folosesti caii... putere:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eee... :) Din pacate, de ceva timp folosesc... caii putere ai RATBv; altfel, merg cu "pejos 37". :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.