2017-11-14

Seriozitate de român

Generalizarea nu e bună aşa că nu generalizez: seriozitatea unor români.

Punctualitatea este un fel de a ne arăta respectul 
pentru acei cu care treburile vieţii ne pun în legătură.
(Vauvenargues)

    Afiş la intrarea in bloc: “Vineri, 10.11., intre 9 şi 14 va fi închisă apa, pentru reparaţii”. Afişul e lipit joi, cândva după ora 19, când majoritatea locatarilor sunt acasă şi nu prea mai ies. Vineri a curs apa fără probleme, toată ziua. Dar n-a mai curs marţi – din cauză de reparaţii. Ce mai conteaza trei zile?
     Esti invitat undeva la ora X. Esti punctual, te duci. Stai cu gazdele vreo jumătate de oră până vine următorul invitat. Într-o oră, o oră şi ceva, ajung toţi. Probabil că fiecare vrea să fie ultimul, să “ia faţa” celorlalţi, să rămâna in memoria tuturor? Da, rămân, ca fiind nepunctuali.
Mai contează că gazda e într-un du-te-vino aiuristic şi obositor?
    Chemi meşterul. El zice că vine la ora X din ziua Y. Îl aştepţi până ţi se lungesc urechile. Îl suni seara şi el îţi spune senin: “A intervenit o urgenţă. Vin mâine, la aceeaşi oră”. Mâine nu prea poţi tu să stai pe-acasă, dar zici “bine”. A doua zi vine meşterul, dupa vreo oră de la momentul stabilit.
    “Ne întâlnim la ora X, in faţa teatrului”. La ora X şi 20 încă te holbezi singur la faţada clădirii. Telefonul mobil e in buzunar, dar nu sună. Suni tu, poate s-a intamplat ceva. “O, acum am urcat in autobuz, ‘că m-am întalnit cu icsulică, pe care nu l-am văzut de mult”. Zici “bine” şi te înarmezi cu răbdare pentru încă vreo 15 minute.
    “Ne intalnim la miting, la ora X. S-au anunţat vreo sută de oameni”. La ora X abia sunt o mână de oameni – mai vine câte unul, ca din întâmplare, dar “suta anunţată” rămâne doar in teorie.
    “Sună-mă înainte să vii la mine”. Sigur că da!
Năvalasc unii peste tine de zici că le arde coama! Deschizi in ţinută de “scandal”, pentru că tocmai făceai curăţenie şi casa e cu fundul in sus. “De ce n-ai sunat? Fac curăţenie” “Eram pe-aproape şi-am zis să trec pe aici. Nu mă deranjează că e dezordine”. Dar pe tine te deranjează să fii întrerupt chiar şi numai pentru o oră. Ştii că omul are telefon mobil, ştii că-ţi ştie numărul de telefon fix pe de rost dar… ce să-i mai zici? Îi zici: “Te rog, sună-mă data viitoare când treci pe aici”. Şi ştii că nu va suna.
    Te sună cineva şi te întreabă dacă ai chef de musafiri. Îi zici da, stabiliţi ziua şi ora. In ziua respectivă stai şi-astepti. Şi aştepţi… După două ore suni să afli ce s-a întâmplat. “Oh, nu pot veni, am stat mai mult la muncă”. “Şi nu puteai suna, să-mi spui?” “M-am gândit că înţelegi, dacă vezi că nu apar”. Să-i mai spui că ţi-ai făcut griji să nu fi păţit ceva? A doua zi te poţi trezi cu omul la uşă, venit in vizita programată ieri!
    Înţeleg că pe mine m-ar putea lăsa să aştept la o întâlnire stabilită in oraş, pentru că nu am telefon mobil, dar cei care au, toţi, telefoane mobile ce scuză mai au când nu anunţă eventuale întârzieri? Sau eventuale vizite pe sistemul “eram in zonă”… Altfel, toată ziua stau cu nasul in ecranul telefonului dar când e să anunţe ceva… uită.
    Lista e deschisă.

    Am destule bube şi eu! Între altele… Nu accesez căsuţa de e-mail, nu prea stau pe FB şi când ajung acolo nu prea am timp să citesc nici toate mesajele, dar postări! Altfel… n-o să vă treziţi cu mine la uşa fără să mă fi invitat şi nici n-o să mă aşteptaţi in stradă un sfert de oră. Dar… se întâmplă să anulez întâlniri, uneori in “ultima clipă” – numai pentru că se iveşte ceva ce nu suferă amânare.
Şi ezit să-mi iau telefon mobil! Sunt câteva persoane care-mi sunt dragi, şi aş sta la discuţii cu ele mult şi bine, doar că, având telefon, aş minţi să le spun altora: “nu am telefon mobil”.
    Un fel de concluzie, pentru că viaţa e scurtă: subscriu la cele spuse de Omar Khayyam şi “las să treacă de la mine”:
Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin şi, sub lumina lunii, bea, zicandu-ţi că luna te va căuta poate zadarnic, mâine. 

16 comentarii:

  1. Doamne, ce m-am dezobisnuit de toate aceste "seriozitati romanesti"!
    Desigur ca mai întarzie omul, dar ceri scuze, anunti ...
    Vizitele ne anuntate nu le mai accept de mult. Poti sa suni linistit la usa ca suni degeaba. Si nici chestia cu "vecina, ai o cana de zahar?" nu este valabila aici!
    Seara placuta, asa cum ti-o doresti tu! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar placea sa ma dezobisnuiesc si eu! :) Cei mai multi au inteles dar unii... Am un fin care intr-o zi (acum cateva luni) a sunat la interfon de numa'-numa'! A strigat ca disperatul, sub ferestre! A intrat cu cineva in scara si a sunat la usa si a batut... doar pentru ca era "in zona" si el stia ca la noi e mereu cineva acasa (timp de vreo 7 ani asa a fost, pentru ca aveam un dulau care facea galagie cand ramanea singur acasa si numai un minut!) La un moment dat a iesit o vecina, crezand ca e vreo urgenta! I-a spus ca nu e nimeni acasa... Nu-mi venea a crede! Cand l-am sunat doar ca nu m-a luat la rost ca nu i-am zis ca nu e nimeni acasa! :)) Pentru ca el trece foaaaarte rar pe la noi. :)
      Multumesc, Ella draga! Zile fericite iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Cred ca ai enumerat situatiile esentiale. Eu le asociez simplu, lipsei de educatie, din pacate. As zice si negandirii, dar originea ei este aceeasi!
    Si daca ne inarmam cu ideea sa nu avem asteptari de la nimeni, poate trecem peste astfel de evenimente frustrante, ca nu ne fac bine!
    E o idee pe care incerc sa mi-o insusesc, dar recunosc ca e cam greu...

    O seara placuta, Diana draga! Pupici!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lipsa de educatie si de consideratie pentru cei peste care navalesti consider unele gesturi. Nepunctualitatea m-a iritat intotdeauna, dar surioara mea m-a obisnuit sa astept! :)) Acum stie sa fie punctuala. :)
      Oh, da! Ma astept de la oricine la orice! :) E motivul pentru care si trec senina peste muuulte, prea multe ar zice unii. :) Constat o multime de neajunsuri, nu-mi plac unele-altele, punctez pe ici-colo una-alta dar... doar le constat (unele imi doresc sa le schimb dar daca nu reusesc nu-mi fac sange rau; ma revolt, dar nu-mi creste tensiunea; sunt entuziasta, dar nu cad in depresie daca lucrurile nu merg cum mi-am imaginat s.a.m.d.) :)
      Multumesc, Suzana draga! Zile fericite iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Eu,fara lipsa de modestie ,nu fac parte din astfel de persoane.Cei care nu se conformeaza ii tai dupa lista.Nu primesc persoanele fara sa se anunte,iar daca altele intarzie 5-10 min.,salut!Nu ma mai gasesc.Cu toate astea ,sunt foarte multi neseriosi in jurul nostru.O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsa ca nu esti genul care navalesti peste oameni, care nu esti punctuala. :) Le-am spus si eu (politicos), unora, ca nu-mi place sa dea buzna peste mine si s-au ofuscat - cativa nici nu mai vor sa auda de mine (paguba in ciuperci, in fond). E un baiat care pare ca face intentionat invers decat il rog si nu pot sa-l tai de pe lista pentru ca... e ruda. :)
      Multumesc, Florina! Zile fericite iti doresc!

      Ștergere
  4. Ar fi si culmea ca toate sa mearga cum trebuie! La noi ar fi culmea culmilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! :)) Ca bine zici! Ce naiva sunt! Nu-i asa?! :)) Totusi: lucrurile s-au mai schimbat, in bine, pe ici-colo. :)

      Ștergere
  5. ca la noi, nimic nu ne mai mira, vorba Laurei, ar fi culmea!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte des imi spun ca nu ma mai mira nimic si - pac! - apare ceva care ma mira! Doar suntem in Ro, nu?! :))

      Ștergere
  6. of, am uitat de tot ca exista asemenea situatii! dar... imi amintesc de cate ori vin in concediu in România - dupa o saptamana, trec repede cu vederea, dar dupa 3 saptamani de concediu, sunt atat de indignata si din pacate ajung sa-mi spun "bine ca nu mai locuiesc aici"!
    Bineînteles ca este chestie de educatie, de autodisciplina si la urma urmei, lipsa de respect vizavi de propria persoana!
    Te pup Diana draga si te felicit pentru pozitia pe care ai luat-o! Cu cat mai mult se mediatizeaza aceasta atitudine, cu atat de mult cresc sansele pentru o schimbare de mentalitate la cei certati cu punctualitatea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Carmen draga!
      Imi imaginez cat de linistitor este sa nu dea nimeni buzna peste tine, sa nu fii nevoita sa astepti doua ore (dupa ora fixata) 'ca musafirii sa se hotarasca sa vina... Oooo! Am reusit sa mai diminuez numarul celor din anturaj care se lasau asteptati sau navaleau peste noi cand aveau ei timp si chef... Mai sunt doar trei persoane care insista sa nu ne ia in seama dorinta cat se poate de fireasca, mai ales ca nu avem relatii foarte apropiate sa pot sa-i primesc cu placere si cand sunt abia trezita din somn. Dar aceste persoane vin destul de rar pe aici - din fericire! Am zis ca, la prima ocazie, n-o sa le deschid! Dar sunt sigura ca nu ma lasa inima sa fac asta. :)
      Cat despre punctualitate... :)) Cand am inceput sa le "trag clapa" celor care obisnuiau sa intarzie (fara sa anunte) au inceput sa invete, si mult timp am fost "ironizata" pe tema "fixului meu" cu punctualitatea. Dar cine-i azi in castig?! :)
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  7. Aiurite situaţii în care îţi toceşti nervii şi te simţi lipsit de importanţă. Ai drreptateşi când spui că doar unii sunt aşa, chiar dacă mulţi,prea mulţi. Seară frumoasă, Diana! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca asa e: te simti oarecum desconsiderat... Hm. Unii nu par sa pretuiasca timpul celorlalti.
      Multumesc, Dana! Zile frumoase iti doresc sa ai!

      Ștergere
  8. Românii au o boală cu punctualitatea: pur și simplu nu se lipește de ei. Iar asta ne pune imediat eticheta de neserioși. Încerc să fiu cât mai strict în această privință și să nu las niciodată pe cineva să mă aștepte, dacă am stabilit o întâlnire. În schimb, eu am parte din plin de întârzieri neserioase și deranjante. Pot să înțeleg o situație neprevăzută, dar și aceasta poate fi repede anunțată, cu scuzele de rigoare, dar nu pot să accept întârzierea neserioasă, cu zâmbetul pe buze, atunci când cineva anunță o vizită, iar tu aștepți cu orele... Vorba ta: chiar merită să nu le mai răspunzi la ușă! Unii oameni chiar au nevoie de câte o lecție!
    Românii mai au multe de învățat și de pus la punct, ca să ne considerăm cu adevărat civilizați și educați!
    Felicitări pentru articol, dragă Diana! :-)

    PS. Tocmai mi-am amintit de o situație care m-a supărat teribil: niște rude și-au anunțat vizita cu surle și trâmbițe la o zi aniversară în familia noastră. Dă-i cu pregătirile, căci oamenii ne-au spus că abia așteaptă să petrecem serios, nu glumă. În dimineața zilei am vorbit la telefon și au confirmat că vin, așa cum am stabilit. Pentru ca peste vreo oră, să ne sune că „a intervenit ceva” și nu mai pot veni. „Lăsăm pe altă dată”!!? Ne-am necăjit, pentru că ne pregătisem serios. Așa că, am întins bunătățile pe masă și am sărbătorit singuri. Am făcut poze cu masa și...le-am trimis pe mail rudelor, ca să le arătăm că „ne gândim cu drag la ei!” :-) Ulterior am aflat că nu intervenise nimic în programul lor. Doar ceva.... „comoditate”!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Alex draga!
      Oh! Inteleg atat de bine ceea ce ati simtit cand musafirii anuntati nu au venit! Am patit si eu ceva asemanator (prin comparatie, totusi, e aproape neimportanta "povestea" mea), pe la inceputul anilor 1990. Tocmai se maritase o amica (in strainatate, de aceea nu am fost si noi acolo) si cand a venit in tara a sunat sa ne spuna ca vor veni maine la ora cutare sa ne arate poze si alte cele. Eu si prietenul meu ne-am dat de ceasul mortii sa pregatim ceva (eram amandoi in "faza de somaj"). Ne-am descurcat onorabil si... am asteptat! Degeaba! Nici macar nu au sunat! Seara am sunat la ei si mama fetei ne-a spus ca sunt in oras... Ne-am asezat la masa si am petrecut! :) Nici nu au sunat sa se scuze si au venit abia a treia zi, fara sa ne mai anunte! Aveam doar cafea sa le oferim... A fost o zi penibila! I-am spus amicei (fara martori) ce aveam pe suflet... De atunci se ţine intotdeauna de cuvant, cu mine.
      La cei despre care scriu a fost tot un fel de comoditate: era complicat sa lase distractia in oras pentru o vizita anuntata la unii pe care-i numesc prieteni. :)
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.