M-am saturat de lacomi, de corupti si de prosti

Prea mulţi îngeri au uitat să se întoarcă acasă...!

Prea mulţi îngeri au uitat să se sărute de noapte buna...!

scrie Dorin Croitor, in memoria tinerilor care au murit din vina altora.

România pare a fi ţara in care mori fara rost! Mori pentru ca multi medici nu-si dau interesul sa vada ce ai cu adevarat de nu ti-e bine. Mori pentru ca unii medicii dorm cand sunt de garda si asistentele nu-i trezesc pentru a nu-i enerva. Mori pentru ca n-ai bani sa platesti pretul pe care unii ti-l cer pentru operatie. Mori pentru ca unii soferi discuta la telefon in timp ce conduc; mori pentru ca alti soferi calca acceleratia cand drumul e ud si vizibilitatea redusa. Mori pentru ca unii nu stiu sa semnalizeze gropile din drum sau alunecarile de teren. Mori pentru ca unii nu sunt in stare sa-si ingradeasca proprietatile si sa le pastreze in buna stare. Mori pentru ca unii proprietarii de cluburi (si nu numai) se zgarcesc la materiale (pentru a avea cheltuieli cat mai mici si venituri cat mai mari) pe principiul mie nu mi se intampla…

Cred ca cei care scapam cu viata in toata nebunia aceasta ar trebui sa ne consideram norocosi deoarece in România pare ca regula e sa mori aiurea, nu sa traiesti! A trai in România pare sa devina, pe zi ce trece, sport extrem. Traim ceva de genul scapa cine poate. Poate exagerez, dar mi se pare prea mult ce se intampla si pare ca nimanui nu-i pasa! De fapt, cei carora le pasa nu pot face prea multe... pentru ca sunt rataciti prin toate colturile tarii... si rar se intalnesc mai multi, pentru a avea forta necesara unei schimbari structurale, radicale... Ghiolbanii cu bani foarte multi - castigati usor - par a face legea in aceasta ţara.

Cum sa permiti functionarea unui club cu o capacitate atat de mare de persoane si sa nu existe numarul de căi de acces prevazut de lege?! Cum sa permiti functionarea unui astfel de club cand nu exista căi de acces pentru autospeciale, in caz de nevoie?! Cum sa permiti functionarea unui astfel de club fara a avea necesarul de stingatoare de incendiu functionale aflate la vedere si materialele din club sa fie de calitate, ignifuge macar cele aflate la vedere? Cum sa permiti utilizarea artificiilor de mare putere intr-o incinta inchisa? Erau hidranti?!

Planul, pe hartie, este conform legii, dar in realitate arata cu totul altfel. Nu exista inspectori care sa verifice in timpul si dupa finalizarea constructiei? Nu exista un raport de “dare in functiune”? Inspectorii sunt pe acolo numai pentru a-si tine fundurile pe scaun si a semna teancuri de hartii?!

Legislatia pentru protectia anti-incendiu e complexa si, pe hartie, cerintele sunt indeplinite de toti cei care cer aprobari pentru cluburi sau diverse alte localuri. Nu si in realitate, din cate se intelege, pentru ca nu e primul club in care au avut loc tragedii…

Pe vremea cand umblam creanga tata mi-a pus in vedere anumite lucruri: sa verific caile de acces in caz ca stau toata noaptea intr-un local (de anul nou, de exemplu); sa nu raman niciun minut intr-un local cu pereti acoperiti cu burete; sa caut loc langa o cale de acces si multe altele. Am “dat mai departe” sfaturile primite de la el; mi-au devenit reflex si de cateva ori mi-au fost utile, dar nu din cauza de incendiu, ci din cauza de oameni.

Ei tinerii, ar trebui sa refuze sa intre in orice local care arata jalnic si nu pare sa le ofere siguranta. Si noi toti, pe langa ei ar trebui sa reclamam atunci cand observam ca unii incalca flagrant dispozitiile legii - pentru ca nu-ti trebuie multa scoala sa-ti dai seama ca intr-un local (indiferent care) nu exista stingatoare de incendiu, căi aditionale de acces, sau ca sunt pereti izolati fonic numai cu burete…

Trupele care concerteaza - impresarii lor, daca nu ei - ar trebui sa se asigure ca locul unde se va desfasura spectacolul este unul sigur pentru cei care vor fi prezenti.

Si acum, e randul prostilor - sa se supere cine-o vrea pentru aceasta exprimare...

Stiti ca sunt oameni care afirma ca tragedia s-a produs ca o pedeapsa a divinitatii pentru iubitorii de muzica rock, considerata de unii satanica?! Care parinte e atat de nebun sa-si ucida copilul ca pedeapsa?!

Stiti ca sunt voci care afirma ca tragedia e o pedeapsa a Cerului pentru cei care sarbatoresc Halloween?

Ce legatura au indolenta, indiferenta, lacomia cu orice sarbatoare?

In România nu e necesar sa ni se interzica purtarea armelor ca sa evitam tragediile publice pentru ca avem indiferenta proprietarilor de localuri, a inspectorilor de tot felul platiti din bugetul de stat si a politicienilor…

Fie ca familiile celor care si-au pierdut viata sa depaseasca acest tragic moment. Fie ca cei raniti, in stare grava la aceasta ora, sa se recupereze fara urmari.

Fie ca Dumnezeu sa aiba grija de sufletele tuturor!

Ne daţi ori nu ne daţi?

În ziua de Halloween vrăjitoarele devin reale, fantomele sălbatice evadează din vise şi toţi monştrii dansează în parc.

(Nicholas Gordon).

Dacă o pisică neagră îţi taie calea înseamnă că animalul vrea să ajungă undeva.

(Groucho Marx).

sursa

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva bun dă-mi de mâncare.

Mere, piersici, de oricare.

Happy Happy Halloween.

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva dulce vreau şi eu

Prăji, cioco sau jeleu.

Happy Happy Halloween.

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva acru să îmi dai

C-or fi grapefruits sau lămâi.

Happy Happy Halloween.

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva bun dă-mi de mâncare.

Nuci, bomboane, acadele

Căci e timpul de plecare.

Happy Happy Halloween.

(adaptare ”dupa ureche”)

Bau! Boo! :)

Fapt divers. Celor de la care nu primesc dulciuri, unii copii le strigă obraznicii, le răstoarnă pubelele de gunoi și cine știe ce le mai dă prin capul lor de copii – răutăți nevinovate, practic.

Vai! Vai! ce obicei barbar și necreștin acest Halloween! Vocile care blamează sărbătoarea și obrăzniciile copiilor care nu primesc dulciuri uită – sau nu știu – că-n unele zone din Oltenia se practică (sau se practica) descolindatul, cu ocazia colindatului din preajma Crăciunului. Un exemplu de urări pentru cei care nu deschid / deschideau colindătorilor:

Mărăcine la fereastră, / Inima să te lovească, / Cu copii și cu nevastă (sau alte cuvinte de ocară) – creștinesc sută la sută.

Reflexii in oglinda! Nuferi

Nuferi din Gradina Majorelle, Maroc.

Imagini pentru Reflexii in oglinda!

sursa foto: Turism de Aventura (2015)

Candyman. Omul bomboanelor

Numele Candyman are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru crime, droguri.

Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green, care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice din S.U.A.

autor:Eric Millikin, Detroit

Candyman e, cel mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac deliciul amatorilor de gen.

Originea sarbatorii Halloween

Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de 2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de 1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa ajunga in lumea noastra.

In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru a pastra vie traditia.

Cand papa Grigore al III-lea (731-741) a decretat ziua de 1 noiembrie “Ziua Tuturor Sfintilor” (The All Saints Day), mutand-o din 13 mai, noaptea dinainte, noaptea traditionala pentru sarbatoarea celtica Samhain, a fost numita “Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor” (All-hallows Eve, devenind Halloween).

Se stie ca sarbatoarea a fost adusa in SUA de imigrantii veniti din teritoriile locuite candva de celti, dar s-a conturat prin anul 1942, cand zaharul era rationalizat in SUA, fapt care a durat pana in 1947. Apoi, incet si sigur, a devenit comerciala, incasarile pentru costume si dulciuri ajungand la sume fabuloase (totalul sumelor fiind pe locul doi, dupa cele incasate de comercianti cu ocazia Craciunului).

Intamplari si interdictii de Halloween

De-a lungul timpului au avut loc destule incidente in noaptea de Halloween, iar paranoia bomboanelor otravite i-a atins la un moment dat pe mai toti parintii. Un incident de Halloween se refera la un baietel pe nume Johnny, care a fost avertizat sa nu colinde la nicio casa necunoscuta, dar n-a ascultat, ba chiar si-a convins si prietenii sa il insoteasca la o casa izolata, unde au primit dulciuri. Mai tarziu, cand copiii isi inventariaza dulciurile, se aude un tipat; toti sunt dusi la spital cu gura sfasiata de la mestecarea unor lame de ras si cioburi de sticla, iar micul Johnny moare, pentru ca mancase o bomboana otravita - nu l-au descoperit niciodata pe cel care a facut asta (totusi, unele voci sustin ca tot legenda urbana este si acest incident).

Intr-o localitate din Delaware, S.U.A., cu ocazia sarbatorii din anul 2005, un trup atarna de creanga unui arbore. Toata lumea trecea indiferenta, râzând, considerand ca este un manechin pregatit pentru sarbatoare. Trei ore a atarnat acolo trupul unei femei in varsta de 42 de ani (care s-a sinucis) pana cand localnicii si-au dat seama ca este un om, nu un manechin.

De Halloween, parintii traiesc cel mai mare cosmar si copiii se distreaza. O micuta fantoma sau un goblin primeste o bomboana otravita si sufera rani fizice sau psihice si chiar moare.

Povestile de acest gen sunt multe in preajma sarbatorii, iar in ziare si reviste dar si in e-mailuri trimise parintilor, se repeta anual avertismentele cu privire la unii oameni care vor sa faca rau copiilor, fie pentru a-i pedepsi pentru lacomie, fie pentru ca sunt prea mari sa vina din usa in usa si sa ceara dulciuri, fie pentru ca nu le plac copiii.

Intre incidentele care au avut loc putine au fost descoperite ca fiind cu intentie, dar unele au fost: in 1959, un dentist din California a oferit copiilor pastile laxative - a fost judecat pentru “ofensa publica” si “administrare ilegala de medicamente”. In 1964, o femeie din Long Island, New York, a oferit unor copii pe care-i considera prea mari, pachete care contineau reziduuri metalice, biscuiti pentru caini, nasturi, otrava cu eticheta vizibila pe care scria exact ce este: “otrava”. Desi nimeni nu a avut de suferit, iar ea a sustinut ca a fost o gluma, a fost acuzata si s-a recunoscut vinovata pentru “abuz impotriva copiilor”.

Frica a prins radacini in anii 1970, cand ziarele au inceput sa scrie ca au murit cativa copii de la bomboane otravite sau modificate. Cateva scoli au interzis celebrarea sarbatorii prin interzicerea cuvantului Halloween”, referindu-se la un festival de toamna. In statul New Jersey a fost adoptata o lege care pedepsea expres pe cei care contaminau dulciurile de Halloween. Incepand din anii 1980 spitalele se ofereau sa faca raze X dulciurilor…

In 2013 un director de scoala elementara a dorit sa interzica sarbatoarea intr-o scoala din Pennsylvania din motive de securitate alimentara, zicea el: pericol de alergii, intre altele, dar si faptul ca in S.U.A. este acceptata manifestarea religioasa a oricaror credinte, iar sarbatoarea ar fi permisa daca in district exista un grup activ de druizi. Autoritatile si mai multi parinti l-au linistit.

In Connecticut au interzis paradele de Halloween, chiar in octombrie 2015, si au interzis purtarea costumelor, de teama sa nu ofenseze copiii care nu participa la aceasta sarbatoare. Cetatenii nemultumiti au initiat o petitie prin care sa determine ridicarea interdictiei.

Asta-i ca ideea unora de a interzice bradul de Craciun pentru a nu-i agresa psihic pe cei care nu au traditia impodobirii bradului.

Cel care a ajuns sa fie numit Omul care a omorat Halloween-ul sau Candyman, este Ronald O’Brien din Pasadena, Texas. In 31 octombrie 1974, dupa ce a colindat alaturi de copiii lui si ai unei alte familii, a permis celor doi ai lui, Timothy (8 ani) si Elizabeth (5 ani) sa manance cate o bomboana inainte de culcare. Baietelul mananca un baton de ciocolata, i se face rau, e dus la spital dar moare. Concluzia medicilor: otravire cu cianura. Suspectati au fost oamenii care locuiau in casele unde colindasera copiii, dar barbatul sustinea ca nu-si aminteste exact pe unde au fost. La un moment al anchetei a identificat un vecin dar anchetatorii au aflat ca acesta avea alibi.

In final, tatal a fost arestat pentru omor. Facuse o polita de asigurare pentru copii, dar nu si pentru el si sotie; martorii afirmau ca se interesase despre otravirea cu cianura si incercase sa cumpere otrava de la companiile locale. Juriul l-a gasit vinovat in 45 de minute si l-a condamnat la moarte in 75 de minute, fiind programat pentru executie in 31 octombrie 1976. Si-a exersat dreptul la apel si executia a fost amanata de cateva ori, dar in 31 martie 1984 executia a fost dusa la sfarsit.

Cu toate ca unii psihologi au declarat ca unii copii fac astfel de gesturi pentru a atrage atentia si cu toate ca O’Brien si-a sustinut nevinovatia, in declaratia finala a cerut iertare faţă de oricine ar fi gresit in cei 39 de ani de viata. A ramas in memoria colectiva ca fiind cel care s-a folosit de un mit urban pentru a-si ascunde crima. Fapta lui a transpus mitul in realitate, permitandu-i lui Candyman sa bantuie in continuare Halloween-ul si pentru generatiile viitoare.

Sarbatoarea de Halloween este insotita de un lung sir de legende urbane si de povesti de groaza. Azi, nicio petrecere nu e considerata reusita daca nu sunt povestite intamplari de groaza.

Influenta nefasta: Halloween?

Halloween are la origine o sarbatoare pagana, nimic nou. Halloween este o sarbatoare importata din S.U.A., unde a ajuns odata cu imigrantii din zonele unde candva traiau celtii. Din punctul meu de vedere - si nu doar al meu - sarbatoarea si-a pierdut caracterul religios cu multi ani in urma, devenind un carnaval international care aduce unora castiguri fabuloase, un motiv de distractie care-i aduce pe oameni impreuna (mai ales pe copii), indiferent de limba vorbita, de convingeri religioase etc..

Cu ocazia Halloween, in S.U.A., multi parinti se tem ca micutii ar putea primi bomboane otravite sau modificate pentru a le face rau. Copiilor, insa, le place sarbatoarea: e un motiv de distractie.

Candva, in anii 1970, intr-un stat din S.U.A. a fost interzisa in scoala pe motiv de securitate (nu se rostea numele, dar se sarbatoarea toamna), iar in New Jersey au adoptat o lege care pedepsea pe cei care ar fi modificat dulciurile cu ocazia acestei sarbatori. Apoi le-a venit mintea la cap si au dat liber sarbatorii. Interzicerea era pentru siguranta fizica a copiilor, nicidecum pentru ca se temeau ca răul ar pune stapanire pe sufletul lor.

In octombrei 2015, Comitetul de Parinti dintr-o scoala din Bucuresti - unde profesoara de religie este impotriva acestei sarbatori, considerand-o “influenta nefasta” - a inaintat o adresa Inspectoratului Scolar Sector 1 prin care solicita o parere referitoare la sarbatoarea amintita. Un blogger sustinea ca a fost dat, verbal, un ordin si urma interzicerea sarbatorii in scoala respectiva. Purtatorul de cuvant al inspectoratului declara:

Nu putem interzice, e o joaca, o activitate pe placul copiilor, o activitate care nu afecteaza orele dse curs. Inspectoratul Scolar nu poate interzice serbarile, si nici directiunea.

In acelasi timp, in unele zone din Rusia, se interzice acelasi lucru, pe motiv ca sarbatoarea nu corespunde traditionale rusesti: ministerul educatiei din regiunea Arkhangelsk NV Rusiei, a interzis Halloween-ul in scoli, citand influenta negativa a sarbatorii asupra mintilor fragile ale copiilor. Masura vine la o saptamana dupa ce Biserica Ortodoxa din Krasnoyarsk, Siberia, le-a cerut acelasi lucru autoritatilor locale, motivand, intre altele:

copiii pot deveni depresivi dupa Halloween pentru ca nu inteleg diferenta dintre imaginar si realitate.

Imaginatia copiilor e suficient de bogata pentru a nu avea nevoie de aceasta sarbatoare ca sa-si imagineze fantome, vrajitoare si altele sau pentru a fi influentati nefast.

Sarbatoarea de Halloween e doar un motiv de distractie. Cei care doresc sa imbogateasca pe comerciantii care vand produse specifice sunt liberi sa o faca, asa cum ii imbogatesc si cu ocazia altor sarbatori.

Sunt convinsa ca aceasta traditie nu influenteaza negativ oamenii care au fost educati cu dragoste si interes pentru bine si frumos.

Miercurea fara cuvinte! Puncte de vedere

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (44) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

sursa: Brasov, orasul sufletului meu

HAPPY WW!

sursa foto 2: https://www.facebook.com/Addcoverscom-362650600507802/ (in febr 2021 imaginea nu mai apare la sursa)

Erasmus din Rotterdam

Erasmus Desiderius din Rotterdam (n. 28.10.1466, 1467 sau 1469, Rotterdam, Olanda - d. 12.07.1536, Basel, Elvetia), a fost fiul neligitim al preotului Roger Gerard.

Un teolog si erudit olandez, unul dintre cei mai importanti umanisti din perioada Renasterii si Reformei din secolele al XV-lea si al XVI-lea, “primul european constient”, dupa cum l-a numit Stefan Zweig in Triumful si destinul tragic al lui Erasmus din Rotterdam.

Deoarece a criticat starile de fapt neconforme din Biserica Catolica a timpului sau a fost considerat precursor al reformei religioase, dar el nu a aderat la protestantism, preconizand in mod consecvent spiritul de toleranta religioasa.

Frecventeaza scolile severe ale ordinelor monahale din Deventer si ‘s-Hertogenbosch iar dupa moartea tatalui intra in manastirea ordinului augustinian din Steyn. In anul 1492 devine preot si lucreaza ca secretar al episcopului din Cambrai, care il trimite la Paris, unde incepe studiul teologiei si filosofiei scolastice. Dezvolta tot mai mult o atitudine critica fata de rigiditatea dogmelor religioase si obtine dispensa de viata in manastire, consacrandu-se studiului limbii si filosofiei grecesti.

Erasmus intelege credinta crestina ca o acceptare - nedemonstrabila - impotriva si mai presus de necesitatea oricarei ratiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mantuirea oamenilor si invie dinmorti prin el insusi. Pentru aceasta trebuie schimbata formatia clasica a teologilor si literatilor, lipsiti de sensibilitatea ceruta de scriptura evanghelica. In lucrarile sale Erasmus trimite deseori la studiul izvoarelor originare ale crestinismului; acest fapt a facut sa fie considerat deschizator de drum al reformei protestante, dar el a ramas un catolic consecvent. Atacurile sale impotriva erorilor autoritatilor ecleziastice si superstitiilor i-au adus invinuirea de protestantism din partea Vaticanului. Erasmus isi ilustreaza clar pozitia ideologica in opera De Libero Arbitrio (Liberul Arbitru, 1542), care contine o critica severa a conceptiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admitand insa necesitatea unei innoiri a moravurilor bisericesti.

Incepand din 1499 Erasmus calatoreste mult in Franta, Anglia, Italia, Elvetia, unde intra in contact cu cele mai importante personalitati culturale ale vremii si tine numeroase conferinte. In Anglia il cunoaste pe Thomas Morus, caruia ii dedica, practic, opara sa (considerata cea mai importanta) intitulata Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei (Encomium moriae sau Laus Stultitiae 1509), o satira la adresa teologiei scolastice, imiralitatii clerului si a curiei catolice, fiind in acelasi timp o apologie a pasiunii exaltate a adevaratului crestin care-si dedica viata credintei. Elogiul nebuniei e o trecere in revista a credulitatii, infatuarii si vanitatii umane, vicii portretizate si ironizate de autor.

Erasmus preda la Universitatea din Cambridge, in Italia se imprieteneste cu tipograful Aldo Manuzio, iar Universitatea din Torino ii acorda titlul de doctor in teologie. Intre anii 1514-1521 se stabileste la Basel dar in timpul reformei lui Ulrich Zwingli paraseste orasul, revenind ulterior.

Devine cunoscut in anul 1500, cu o colectie de proverbe si zicale latine din Biblie: Collectanea adagiorum. In Manualul ostasului crestin (Enchiridion militis christiani, 1503) defineste crestinismul ca religie morala si interiorizata si combate fastul si abuzurile Bisericii. Desi scrisa initial ca un simplu avertisment etic lucrarea va figura ulterior, in conditiile Reformei, ca manifest si cod de teologie populara.

Intre anii 1517-1524 traduce in latina versiunea greaca a Noului Testament (Novum instrumentum omne), traducere insotita de comentarii critice, superioara ca stil si fidelitate in comparatie cu Vulgata (versiunea latina a Bibliei, a Sfantului Ieronim) aflata in circulatie. Aceasta traducere a noului Testament i-a fost utila si lui Martin Luther ca baza pentru transcrierea in germana a Bibliei.

Lupta lui Erasmus impotriva ignorantei, superstitiilor si structurilor autoritare traditionale a fost caracterizata prin convingerile sale umaniste, in special prin credinta in necesitatea libertatii spirituale.

Din Elogiul nebuniei:

Omul este cel mai nefericit dintre toate animalele, căci este singurul care nu se impaca cu propria-i soarta si incearca sa iasa din hotarele pe care i le-a pus natura.

Cainele nu mananca alt caine; leii nu pornesc razboi; sarpele nu isi atata semenii - e pace intre fiarele veninoase, dar pentru om nu exista o fiara mai periculoasa decat omul.

Prin puterea de a extermina animalele se intelege, de asemenea, ca nu e necesara o putere prea mare pentru a extermina omul.

sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Erasmus_rotterdam.JPG

Luna plina si lupul - legendă

Chiar urlă lupii la Lună atunci când îşi îndreaptă botul către cer şi lasă să se audă un urlet lung?! Nu, nu există o legătură între urletul lupilor şi fazele Lunii, iar faptul că îşi înalţă botul către cer are legătura cu acustica. Lupii comunică unii cu ceilalţi (şi) prin urlet, în special atunci când sunt despărţiţi de un membru important al haitei - anxietate provocata de despărţire. De ce se aude urletul lor în special noaptea? Pentru că sunt animale nocturne, în principal.

Azi e Lună plină. O prietenă care îmi ştie fascinaţia pentru lupi a descoperit pe net o legendă şi mi-a trimis-o în dar. Nu ştiam legenda, aşa că o transcriu aici, spre păstrare.

Se spune că într-o noapte, acum mult timp, pe vârful unui munte înalt un lup urla a jale, cu capul îndreptat spre Lună.

Regina nopţii, gingaşă şi timidă, deşi se mai ascundea în spatele norilor, a ales să-l întrebe la un moment dat ce s-a întamplat de este supărat şi atât de disperat.

- Ce ai de urlii aşa rău? De ce nu te opreşti măcar un pic?

- Mi-am pierdut unul dintre copii. Cel mai mic pui al lupoaicei mele. Sunt disperat... Ajută-mă! o rugă cu deznădejde lupul.

La auzul acestora, Luna s-a umflat şi a crescut începând să lumineze din ce în ce mai tare.

- Uită-te acum, poate îţi poţi găsi puiul - îl îndeamnă astrul, şi lupul şi-a reluat căutările, până şi-a găsit puiul. A mulţumit Lunii pentru ceea ce a făcut pentru el, deoarece dacă nu îl ajuta puiul de lup ar fi murit de frică şi de frig, pe marginea unei prăpăstii. Tată şi pui au dispărut împreună în pădure.

De atunci, la fiecare 28 de zile, zânele pădurii au decis să îi răsplătească Lunii fapta bună şi i-au oferit posibilitatea de a lumina măreţ pe cer. Lupii îi ştiu povestea şi scopul şi îi mulțumesc cu un urlet în sus...

Legenda mai spune ca cine doreşte să găsească ceva în noapte cu certitudine reuşeşte într-o noapte cu Lună plină.

Uşor de zis. Nu mai am rabdare

sursa

Ziceam despre stres… acum o zi… M-aş destresa serios de-aş reuşi să transpun teoria în practică.

Bântuiam pe net după cu totul altceva, şi dau de textul ce urmează. Mi-a plăcut, aşa că l-am adăugat la colecţie.

Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că aş fi devenit arogant, ci pur şi simplu pentru că am ajuns la un punct în viaţa mea în care nu mai vreau să pierd mai mult timp cu lucruri care mă nemulţumesc sau mă dor. Nu am răbdare nici pentru cinism, critici excesive şi rugăminţi mincinoase. Am pierdut voinţa de a-i mulţumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc şi de a zâmbi celor care nu doresc să zâmbească pentru mine.

Nu mai petrec nici măcar un minut din viaţa mea cu cei care mint sau doresc să manipuleze. Am decis să nu mai accept pretenţiile, ipocrizia, lipsa de onestitate şi lauda ieftină. Nu vreau să mai tolerez erudiţia selectivă nici aroganţa academică. Nu accept nici bârfele populare. Nu-mi place conflictul şi nu-mi plac nici certurile dureroase. Cred într-o lume a contrariilor şi de aceea evit oamenii cu personalităţi rigide şi inflexibile.

În prietenie urăsc lipsa de loialitate şi trădarea. Nu mă înţeleg cu persoanele care nu ştiu cum să îţi facă un compliment sau să te incurajeze în momentele dificile. Exagerările mă plictisesc şi am dificultăţi în a-i accepta pe cei care nu iubesc animalele. Şi, cel mai important, nu am răbdare cu cei care nu merită răbdarea mea.

Autor: José Micard Teixeira, conform seniorplanet.org (in febr 2021 site-ul e, deja, despre altceva), nicidecum Meryl Streep, cum pare să creadă mai toata lumea.

Razboiul Rece 2.0

sursa

Razboi rece e sintagma care desemneaza o stare de tensiune politica, ideologica, strategica si militara existenta la doi ani de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand lumea a fost, practic, impartita in doua: puterile din Vest (Statele Unite ale Americii, aliatii sai din NATO si altii) si puterile din Blocul de Est (Uniunea Sovietica si aliatii sai in Pactul de la Varsovia).

Pe scurt: S.U.A. si Uniunea Sovietica au facut din lume campul lor de lupta.

Intelesul de mai sus i-a fost conferit de jurnalistul american Herbert Bayard Swope (05.01.1882 - 20.06.1958) intr-un discurs scris pentru a fi rostit in faţa legislativului din Carolina de Sud (1948) de Bernard Baruch (19.08.1870-20.06.1965), intre altele consultant politic.

Expresia razboi rece se zice ca ar fi fost utilizata prima data de Don Juan Manuel (n. 05.05.1282 - d. 13.06.1348) - scriitor spaniol, principe, nepot al lui Alfonso al X-lea cel Intelept si al lui Ferdinand al III-lea. In secolul sau, Don Juan Manuel distingea intre razboaiele calde si razboaiele reci in contextul luptei dintre crestini si musulmani.

George Orwell, in articolul You and the Atomic Bomb (publicat in ziarul Tribune, 19.10.1945) utilizeaza si el sintagma, referindu-se la faptul ca diferentele ideologice - si nu numai - dintre natiuni sunt ireconciliabile, se tinde spre noua o forma a sclaviei medievale, natiunile vor fi de necucerit si intr-o permanenta stare de “razboi rece” cu vecinii lor.

Termenul razboi rece va fi popularizat mai apoi de jurnalistul american Walter Lippmann (23.09.1889 - 14.12.1974), fiind primul care a introdus sintagma in jurnalismul international.

Desi nu toti istoricii sunt de acord, durata razboiului rece se presupune a fi fost intre 1947-1991. Au acceptat cu totii termenul rece pentru ca nu exista o lupta directa intre puterile principale, desi razboaiele regionale majore nu au lipsit si sunt numite razboaie proxy (prin reprezentant): Coreea, Vietnam, Afganistan, conflicte in care doua natiuni nu se implica direct una impotriva celeilalte, ci se implica in conflictul altor natiuni pentru a sustine una dintre acestea impotriva adversarului, avand, desigur, anumite interese.

Acest tip de razboaie (proxy) au condus candva la escaladarea tensiunilor si la declansarea razboiului rece. Unii motiveaza aceasta lupta indirecta prin teama ca o confruntare directa intre Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa ar conduce la holocaust nuclear; pentru ca cine detine bomba echilibreaza puterea.

Daca in secolul XX erau doar doua natiuni care aveau aceasta arma de ucidere in masa acum lucrurile s-au schimbat, si se vor schimba in continuare, iar balanta puterii se poate inclina in… cine stie care directie.

Razboiul Rece din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial si pana in anul 1991 a avut mai multe faze si natiunile au trecut prin mai multe crize. […]

In timpul Razboiului Rece atat Statele Unite cat si Uniunea Sovietica au investit masiv in propaganda conceputa pentru a influenta inimile si mintile oamenilor din lumea intreaga, mai ales cu ajutorul filmelor.

Un astfel de exemplu poate fi serialul The Americans (2013), actiunea desfasurandu-se in anii 1980, cand agentii KGB “adormiti” sunt activati pentru a indeplini ordinele venite de la cei care i-au pregatit si i-au integrat in societatea americana inca de cand erau tineri.

Istoricii, analistii etc. se contrazic in multe chestiuni cu privire la Razboiul Rece, inclusiv in partea cu “vinovatia” - unii afirma ca America e vinovata, altii ca Rusia… La acest moment poate ca nici nu mai conteaza cine poarta vina cat timp lumea, asa cum o stiam, pare pe cale de a se prabusi pentru ca Razboiul Rece a reinceput - daca a incetat vreo clipa - si la fel “razboaiele proxy”.

Cred ca la acest moment toti cetatenii stiu ce se intampla (sau ar fi trebuit sa-si dea seama inca din timpul primului razboi rece).

Razboiul Rece II, numit si Razboiul Rece 2.0 se refera la tensiunile care au escaladat, la ostilitatile in curs de desfasurare, la rivalitatea politica dramatic intensificata mai ales in anul 2014, pe de o parte intre Federatia Rusa si Statele Unite ale Americii si alte cateva state, pe de alta parte, dupa anexarea Peninsulei Crimeea de Federatia Rusa si interventia armata in Ucraina.

La inceputul lunii octombrie 2015 mai multi observatori si analisti a considerat evolutia conflictului din Siria ca fiind un alt razboi proxy intre America si Rusia, ba chiar un razboi… pre-mondial.

In ianuarie 2015 unii lideri europeni si americani vorbeau despre sanctiuni pe care Uniunea Europeana si SUA vor sa le impuna Federatiei Ruse - sanctiuni economice pe care unele state le-au impus deja, inca de la sfarsitul anului 2014. Mihail Gorbaciov (83 de ani), initiatorul Perestroikai, a reactionat prompt: Si-au pierdut mintile? (citeaza Interfax).

Stresul cel de zi cu zi

Îl halesc pe primul care îmi mai spune că par stresat!

Ce e stresul?! Sigur ştiţi, doar că nu reuşiţi să-l definiţi ştiinţific.

Definitia stresului

Zice-se c-ar fi

o reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte

şi nu e numai rezultatul unor evenimente majore negative ci şi al unor tensiuni şi presiuni zilnice.

Noţiunea de stres desemnează o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune, întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ.

Cuvântul stres provine din termenul anglo-saxon stress, care se traduce prin tensiune. Pentru prima dată acest cuvânt a fost folosit - în acest sens - în anul 1932, de Walter Bradford Cannon, un savant american, specialist în fiziologie.

Mai târziu, în 1946, fiziologului canadian de origine austriacă Hans Selye completează teoria predecesorului său şi consideră

stresul a fi, în primul rând, un factor care trezeşte un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptării (General Adaptation Syndrome = Sindrom general de adaptare, SGA), ci nu un răspuns de opoziţie (contraşoc) la o presiune (şoc) exterioară. Selye, arată că şi un factor perceput drept pozitiv, poate induce stres. În anul 1967 psihiatrul american Thomas Holmes demonstrează acest aspect, folosind metode ştiinţifice riguroase, şi întocmeşte o

scală a stresului, în funcţie de anumite evenimente. Ca exemple: împăcarea conjugală sau naşterea unui copil sunt evenimente pozitive care stresează mai tare decât împrumutul a 5.000 de euro ori decât o situaţie conflictuală cu şeful; o mare reuşită profesională aduce un plus de stres faţă de schimbarea, cu inima grea, a domiciliului.

Stresul are consecinţe negative: boli digestive, afecţiuni respiratorii, tulburări cutanate, afecţiuni endocrine, boli ale sistemului circulator, dereglaje nervoase, dar are şi consecinţe pozitive: urcatul unui deal, un duş mai rece, masajul anticelulitic - produc efecte favorabile asupra corpului deoarece stimulează moderat, şi pe o perioadă scurtă, sistemul nervos şi cel endocrin.

Important nu este evenimentul, care potenţial poate determina o reacţie de stres, ci felul în care este perceput acest eveniment. Cei care au învăţat să-şi stăpânească reacţiile la stres vor reuşi chiar să le folosească în sens benefic. Cercetătorii afirmă că atunci când facem gimnastică doar pentru că e sănătos, dar nu avem chef sau vlagă în acele momente, vom reuşi - încet dar sigur - să ne afectăm negativ organismul, efortul fiind un factor de stres şi în astfel de momente se poate spune că nu-l stăpânim.

Cum recunoaştem un om stresat?!

Îşi dă capul de pereţi?! Şi asta… dar despre aceştia se poate afirma că au depăşit cu mult faza de rezistenţă. Un om stresat e anxios, iritabil, depresiv chiar, la un moment dat, are dificultăţi în a lua decizii, în a memora şi a învăţa lucruri noi, abuzează de tutun, de alcool, are un comportament destructiv, e agresiv fizic şi verbal, are probleme cu tensiunea, cu inima, cu digestia…

Cum recunoaştem (recunosc) un om stresant?!

Eeee… Palavragiii sunt stresanţi! Îi asculţi până la un punct, dar când încep să repete aceeaşi poveste imediat ce o termină… abia-ţi mai poţi ţine maxilarul strâns, abţinându-te eroic să caşti.

Şi sfătoşii sunt stresanţi! Atâtea sfaturi au pentru orice, pentru oricine încât nu te mai întrebi de ce nu au timp să-şi urmeze propriile sfaturi. Cei care le ştiu pe toate (şi nu se cheamă Google) sunt stresanţi!

Pisălogii te seacă! Cei care tânjesc după atenţie te epuizează! Că adusei vorba…

Zilele trecute am fost dusă de-acasă - la propriu, de data aceasta - şi cum nu am telefon mobil (împrumut când e cazul) le-am spus celor trei care-mi telefonează des spre zilnic să nu mă sune, că nu-s. Doi au înţeles, dar al treilea a sunat zilnic, de 3-4 ori… De ce ai sunat?! am întrebat. M-am gândit că poate eşti sau poate ai revenit - mi s-a răspuns. De ce le-am dat acestora un număr de telefon la care să mă găsească?! Atunci am zis că aveau nevoie; azi zic: cine n-are de lucru îşi face…

Oameni, dar stresată mai sunt dacă am scris textul acesta! Şi nu doar l-am scris, l-am şi publicat!

Am obosit! Voi aveţi obosit?!

Clubul cinefililor: Imitation Game

Filmul despre care scriu azi nu l-am vazut tocmai de curand dar mi l-am amintit cu ocazia unei lepşe primite de la Carmen.

Imitation Game (2014) ilustreaza o mica parte din viata legendarului criptograf si matematician Alan Mathison Turing (n. 23.06.1912 - d. 07.06.1954), un om de exceptie care, probabil, ar fi putut oferi omenirii mult mai mult daca nu exista cretinitatea ca homosexualitatea nu doar ca nu e normala, dar nu e permisa si - mai mult! - e considerata infractiune, homosexualii, pe atunci, fiind arestati, judecati si inchisi. Arestat pentru crima de a fi homosexual! De ce nu si arestat pentru crima de a fi intolerant?!

Alan Turing a fost informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof si maratonist britanic, o personalitate influenta in dezvoltarea informaticii, inventatorul masinii Turing care poate fi considerata un model de calculator generic. E considerat a fi parintele informaticii si inteligentei artificiale teoretice.

Filmul, in regia lui Morten Tyldum, are la baza cartea biografica scrisa de Andrew Hodges: “Alan Turing: Enigma”. Cu o distributie care mie mi-a placut foarte mult, ilustreaza efortul contra cronometru al echipei care lucreaza pentru a decodifica mesajele germane (mesaje codificate cu “Enigma”), dar si rabdarea de care dau dovada ceilalti cercetatori recrutati in relatia lor cu solitarul Turing pe care, uneori, nu reusesc sa-l inteleaga.

Alan Turing (interpretat de Benedict Cumberbatch) si membrii stralucitei echipe de “spargatori de coduri” au fost selectati pentru o misiune “top secret” de Government Code & Cypher School si cazati la Bletchley Park, o resedinta in mediul rural din Buckinghamshire, cumparata de SIS (Secret Intelligence Service, agentie mai cunoscuta ca MI6) in 1938 pentru a avea unde-si desfasura activitatea in caz de razboi si unde echipa de cercetatori a convietuit in timpul zilelor negre ale razboiului.

Din echipa care a lucrat in sectiunea numita Hut 8 mai faceau parte Joan Clarke (Joan Elisabeth Lowther Murray, n. 24.06.1917 - d. 04.09.1996), criptanalist si numismat, cunoscuta mai bine pentru activitatea ei la Bletchley Park, singura femeie care s-a prezentat la recrutari si a fost admisa, impotriva prejudecatii “e femeie”. Joan Clark este interpretata de actrita Keira Knightley, pe care am indragit-o dupa ce am vazut-o in "Domino".

Intre Joan si Alan s-a legat o prietenie puternica inca de la inceputul sederii lor la resedinta secreta. Mai apoi s-au logodit, dar el a rupt logodna dupa sase luni, recunoscandu-si homosexualitatea. Joan ar fi vrut sa se casatoreasca, pentru ea fiind mai importanta relatia la nivel intelectual decat cea fizica, insa el a refuzat-o politicos. Cei doi au ramas prieteni pana la sfarsitul vietii lui Alan Turing.

Rolul ei in cadrul proiectului “Enigma” i-a adus mai multe premii si in anul 1947 a devenit membra a Ordinului Imperiului Britanic.

Un alt membru al echipei a fost Hugh Alexander (n. 19.04.1909 - d. 15.02.1974). Echipa era formata din mai multi, dar ma refer aici numai la trei nu doar pentru ca primii doi au roluri centrale, ci si pentru ca actorii care au interpretat imi plac mai mult decat ceilalti. Conel Hugh O'Donel Alexander a fost un criptanalist britanic de origine irlandeza, jucator de sah si scriitor de sah. A fost interpretat de actorul Matthew Goode, pe care l-am indragit vazandu-l in alte filme si seriale, dar mai recent in “Belle” (Povestile mele) si “Dancing on the Edge” (mini-serial urmarit la recomandarea facuta de Carmen).

In 1952, Alan Turing a fost arestat si judecat pentru homosexualitate. Pentru a nu face inchisoare a acceptat un tratament cu estrogen (castrare chimica). A murit in 1956, inainte de a implini 42 de ani. Ancheta a stabilit cauza mortii ca fiind otravirea cu cianura si concluzia a fost sinucidere. Mama lui, dar si altii, considera ca a fost un accident, pentru ca in apartamentul lui existau numeroase substante periculoase.

In anul 2009, in urma unei campanii desfasurate pe Internet, primul ministru britanic, Gordon Brown, a prezentat scuze publice in numele guvernului britanic pentru “modul ingrozitor in care a fost tratat” Alan Turing. Regina Elisabeta a II-a l-a gratiat postum in anul 2013.

“Imitation Game” este, poate, filmul care ilustreaza o realitate si care m-a ofticat cel mai mult.

Nota: Criptanaliza = descifrare a mesajelor cifrate carora nu li se cunoaste codul (DEX).

sursa foto:https://en.wikipedia.org/wiki/File:The_Imitation_Game_poster.jpg (in febr 2021 pag nu mai exista)

*

O noua intalnire la Clubul cinefililor unde membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen.

Întrebări de la cinefili - leapşa

1. Daca ar fi sa pornesti intr-o calatorie, ce personaj dintr-un film ai alege sa te insoteasca?

John Wick, din filmul cu acelasi nume.

2. Alaturi de ce actor ti-ai dori sa joci intr-un film?

Keanu Reeves.

3. Care este filmul pe care vrei sa uiti ca l-ai vazut vreodata?

Intoarcerea lui Hordubal! Un film bulgaresc, cred: in mai mult de prima jumatate a filmului (vreo 40 de minute poate mai putin, dar noua ni s-a parut o viata!) unul mergea cu o caruta, pe un drum de tara, a ajuns la casa parinteasca abandonata, a vazut ca lipsesc obiecte, le-a adunat, cu forta, de pe la vecini, s-a asezat la masa, a mancat, a dormit, a doua zi a plecat de acasa si… a mers cu aceeasi caruta alte vreo 40 de minute – atata mai tin minte si vreau sa uit!!! L-am vazut din greseala, in anii 1980, cand rulau, uneori, doua filme in aceeasi zi, dar la ore diferite - n-am fost atenti si am luat bilete la acesta, in loc sa luam la “Masina Timpului”.

4. Ce film te-a impresionat cel mai mult in ceea ce priveste efectele speciale?

Avatar. Pe cat de putin mi-a placut filmul, pe atat de mult mi-au placut efectele speciale.

5. In scenariul carui film ai dori sa faci mici modificari?

Imitation Game - ceea ce inseamna ca vreau sa schimb realitatea.

6. Care-i coloana sonora preferata?

Black Hawk Down (2001) Hans Zimmer – Aştept

http://www.youtube.com/watch?v=BWAhVbayGv4

7. Care este numele care te face sa vrei neaparat sa vezi un film, fara ca macar sa stii despre ce e vorba? (actor, regizor, scenarist etc.)

Ma pot gandi numai la actori, pentru ca de regizori si scenaristi ma interesez numai de cand cu Clubul cinefililor si numai in cazul filmelor despre care scriu. Actori deci: Keanu Reeves, Angelina Jolie (e actrita, stiu, nu actor).

8. Ce-ai prefera? O aparitie de 2-3 minute in filmul preferat sau sansa de a lucra cot la cot cu regizorul pe parcursul intregului film, dar fara sa-ti apara numele undeva?

2-3 minute in filmul preferat.

9. Alege doua filme pe care ai vrea sa le combini in unul singur.

The Transporter (2002) si The Mechanic (2011).

10. Marvel sau DC?

Habar n-am! Nu m-am gandit vreodata sa ma interesez ce si cum, deci nici sa compar nu pot.

Exceptand raspunsurile de la intrebarile 3 si 6 celelalte sunt valabile pentru acum.

De la Carmen, o provocare despre filme si nu numai.

Zina s-a jucat cu noi.

Cine doreşte e rugat să preia leapşa!

Anita Roddick, intreprinzatoare si activista

Anita Lucia Roddick (fosta Perella) s-a nascut in 23 octombrie 1943 in Littlehampton, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, fiica a unui cuplu de imigranti italieni. A fost casatorita cu Gordon Roddick din anul 1970 si pana in ultima clipa a vietii sale: 10 septembrie 2007 (Chichester, West Sussex). Cei doi au avut impreuna doi copii.

Inceputul

In anul 1976 a deschis primul magazin The Body Shop in Marea Britanie, ideea venindu-i de la un magazin deschis intr-un garaj de reparatii auto din Berkeley, California in care a intrat in anul 1970. Magazinul a devenit compania internationala The Body Shop - produse de ingrijire corporala si cosmetice, azi in proprietatea L’Oreal. Compania deserveste 77 de milioane de consumatori din 61 de tari.

   

The Body Shop a fost una dintre primele companii care au interzis utilizarea ingredientelor testate pe animale si una dintre primele care au promovat un comert echitabil cu statele din lumea a treia.

Activism

Anita Roddick a fost activista pentru drepturile omului si s-a implicat si in multe campanii pentru protejarea mediului, inclusiv alaturi de Greenpeace si The Big Issue. In anul 1990, dupa o vizita prin orfelinatele României, a infiintat Children on the Edge, organizatie caritabila implicata sa ajute copiii dezavantajati de soarta din Europa si din Asia, azi implicandu-se si in problema copiilor sirieni care au nevoie de ajutor din cauza razboiului care a devastat tara. Organizatia ofera sprijin pentru copiii orfani, pentru cei neglijati de parinti, de guverne si de alte organizatii de profil, straduindu-se sa le ofere acestora sansa de a se bucura de copilarie, de a invata, incercand sa le insufle speranta si dorinta pentru o viata mai buna.

Dupa ce a vazut conditiile din orfelinatele românesti, Anita Roddick si-a mobilizat compania, The Body Shop International, pentru a ajuta copiii intalniti acolo. Initial, in plan a fost ajutorarea a trei orfelinate din Halaucesti, Iasi, dar mai apoi fundatia si-a extins activitatea in Albania (unde, in 1999, sute de refugiati din Kosovo au gasit un sprijin in oamenii fundatiei Children on the Edge), Bosnia, Burma, Uganda, Liban, Siria si alte state unde copiii au parte de conditii de viata ingrozitoare.

In anul 2000 UNICEF a invitat Children on the Edge sa se ingrijeasca de copiii traumatizati in urma conflictului din Timor, iar in 2004, dupa cutremurul urmat de tsunami din Indonezia, a venit in ajutorul copiilor aflati in zona devastata.

Organizatia s-a dezvoltat, azi fiind implicata si in ajutorarea oamenilor refugiati din cale dezastrelor naturale si a razboaielor.

Printre altele, eforturile ei in privinta protejarii mediului si a drepturilor omului includ: stoparea aruncarii deseurilor toxice in Marea Nordului, campaniile impotriva vanatorii de balene, campania “energie verde”. A fost membru in consiliile de administratie in trusturi si organizatii importante, inclusiv la Mother Jones Magazine - Fundatia pentru Progres National (SUA), Human Rights Watch (SUA), The Ruckus Society (SUA), Nuclear Age Peace Foundation (SUA). A scris mai multe carti, intre care “Take It Personally”, in care promova egalitatea si stoparea exploatarii lucratorilor si a copiilor din tarile subdezvoltate.

Decesul

In anul 2004 a fost diagnosticata cu ciroza hepatica. Trei ani mai tarziu a dezvaluit ca ciroza e urmarea infectarii cu hepatita C, rezultatul unei transfuzii de sange de care a avut nevoie la nasterea celui de al doilea copil. In 9 septembrie 2007 a fost internata de urgenta din cauza unei dureri de cap severa si in ziua urmatoare a murit din cauza hemoragiei cerebrale.

Onoruri

Pentru activitatile ei in materia drepturilor omului si a protectiei mediului a fost onorata cu multe premii internationale, incepand din anul 1984.

In anul 2003, Regina Elisabeta a II-a a numit-o pe Anita Roddick Dame Commander al Ordinului Imperiului Britanic, titlu prin care sunt recompensati cei care au realizari notabile in domenii precum arta, stiinta, servicii publice, fapte caritabile si de protectie sociala.

Order of the British Empire, a fost infiintat de George al V-lea in anul 1917 - ordinul cavaleresc al democratiei britanice si Dame (damehood) e un titlu de noblete echivalent cu Sir pentru barbatii numiti cavaleri ai ordinului.

sursa foto:http://www.thefamouspeople.com/profiles/anita-roddick-3606.php

Miercurea fara cuvinte!

HAPPY WW!

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (43) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

P.S. Nu am reusit sa identific autorul fotografiei.

La mulţi ani frumoşi, Carmen!

Carmen,

Fie ca Soarele să-ţi dea energie şi să-ţi lumineze Calea!

Fie ca Luna să îţi vegheze somnul!

Fie ca Ploaia să spele toate îngrijorările şi problemele tale!

Fie ca Vântul să-ţi insufle putere!

Fie să păşeşti cu uşurinţă prin Lume şi să întâlneşti Frumuseţea în fiecare zi a vieţii!

Fie ca cei dragi mereu aproape să-ţi fie şi sănătoşi să fie!

Sănătate îţi dorim, viaţă lungă şi armonioasă în care să întâlneşti câţi mai mulţi oameni cu suflet frumos.

Cu drag, Diana & co.

Steaua de mare. Buna dimineata soare!

Demult, un baiat se plimba de-a lungul unei plaje intinse. O furtuna aruncase pe mal o multime de stele de mare. Copilul stia ca vietatile vor muri fara apa si a inceput sa arunce stelele in mare, una cate una. De fiecare data cand arunca o stea de mare in apa o alta era aruncata pe uscat. Un batran, trecand pe acolo, l-a vazut ce face. Curios, l-a intrebat:

- Baiete, ce faci?

- Salvez stelele de mare, aruncandu-le inapoi in ocean. Daca raman pe tarm vor muri - i-a raspuns baietelul.

- Baiete - zice omul - tu nu vezi ca pe plaja sunt mii si mii de stele de mare? De fiecare data cand salvezi una, alta e aruncata pe mal. Nu le poti salva pe toate! Incercarea ta e inutila, nu conteaza.

Baietelul, privind la steaua de mare pe care o avea in mana, se gandi cateva clipe, apoi arunca in mare steaua.

- Pentru aceasta a contat - zise el batranului.

[din The Star Thrower, de Loren Eiseley (03.09.1907-09.07.1977)]

In jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Cetele revin acasa

Cel ce salveaza o viata, salveaza lumea intreaga. (Talmud)

Cand s-a dat liber la granita si plecarea devenise simpla am constatat cum strazile se goleau de cersetori si de indivizi cu aspect de borfasi. O clipa nu mi-am imaginat ca au plecat pe unde au plecat pentru a munci, dar, in egoismul meu, m-am bucurat ca nu-i mai vad la fiecare pas, la fiecare colt de strada, in fiecare magazin, ca nu mai trebuia sa fac faţă hartuirii.

La un moment dat s-a intamplat ca strainii au inceput sa repatrieze anumite grupuri si strazile s-au reaglomerat cu figuri ascutite si ochi de viezure, oameni atenti la tot ce misca doar-doar reusesc sa fure ceva. Prin piete se auzea tot mai des “prindeti hotul!” Din magazine se fura la greu; cersetorii ne hartuiau pe strada, in magazine, in mijloacele de transport in comun, pe terasa, in drum spre munca, in curte, in bloc… Oriunde priveai era un cersetor sau un grup de tineri pusi pe scandal sau pe furat - in cele mai bune cazuri. Apoi au disparut din nou…

In curand, mici devin sansele sa mai scapam de sicanarile lor daca nu ne hotaram sa rezolvam problemele. Statele din Vest sunt hotarate sa repatrieze pe toti aceia care nu muncesc, nu au o locuinta si, in general, nu vor sa se integreze in societate. Probabil ca deja au inceput, pentru ca strazile orasului au devenit si mai aglomerate. Pe langa figurile triste ale oamenilor imbracati cu haine in culori terne se remarca din ce in ce mai mult galagiosii cu priviri piezise, cersetorii agresivi… Azi i-am remarcat din plin pentru ca asa a fost sa fie si am batut la pas mai multe strazi din oras. Priveam si nu-mi venea a crede!

Intr-o statie de autobuz doi pustani, nu mai inalti de un metru, se bagau in sufletul oamenilor - efectiv! - si pretindeau bani: Da-mi un leu! Nu te rog, nu ai sa-mi dai? Nu! Ei pretindeau sa le dai si te tracasau. Cineva le oferise doua cornuri - batoane; le-au luat, au rupt o bucatica apoi au dat cu ele de pamant. Le vor manca porumbeii sau cainii, nu-i problema, dar gestul a fost, oarecum, socant prin violenta, prin furia care parea sa-i stapaneasca atunci cand au aruncat cornurile. Un tanar din statie le-a atras atentia ca n-or sa primeasca bani daca au astfel de comportament. Unul dintre ei a raspuns, prompt: Taica-miu ma bate daca nu-i duc bani! Si cred ca il bate, pentru ca am avut ocazia, candva, sa aflu despre situatii exact de acest gen, de copii trimisi la cersit si batuti daca nu aduc bani suficienti.

Exista, oare, o rezolvare a situatiei acestor copii? Teoretic, da; practic insa… nu prea. Pot fi luati in grija statului - dar ce li se va oferi? Un adapost impersonal unde copiii mai mari si, probabil, ingrijitorii ii vor bate, un adapost unde cei care trebuie sa-i supravegheze si sa-i hraneasca ii vor lasa de capul lor si le vor injumatati portiile de mancare, de haine, de jucarii pentru a duce si acasa - asta cand nu ii vor abuza…

Sunt prea putine centre pentru astfel de copii si mult-mult-mult prea putini oameni care sa se dedice - din tot sufletul - salvarii acestor copii care vor creste, devenind borfasii de maine.

E greu sa salvezi un copil lasandu-l langa parintii alcoolici si/sau bolnavi, unii inclusiv cu handicap mintal… E greu - inclusiv pentru copil - sa il iei de langa parintii lui alcoolici si/sau bolnavi pentru ca oricum ar fi parintii acesti copii chiar vor sa ramana langa cei care le-au dat nastere, fie pentru ca se simt in siguranta langa acestia, fie ca deja cunosc ce le poate capul si au invatat sa se apere, fie pentru ca s-au obisnuit sa faca numai ce vor, cand vor, unde vor… E greu sa salvezi un copil, dar cred ca trebuie incercat - multi se straduiesc, si au succes, dar sunt putini, iar copiii cu probleme sunt multi, mult prea multi…

Unde gasesti atatia adulti responsabili, care sa se implice cu deplina constiinciozitate in salvarea lor?! Bani s-ar mai gasi; dar unde gasesti atatia adulti de incredere necesari pentru astfel de proiecte? Unde gasesti acei functionari care sa-si indeplineasca atributiile si sa verifice caminele existente si sa pedepseasca exemplar - in conformitate cu dispozitiile legii - pe aceia care nu au grija de copii asa cum ar trebui, care nu verifica acele familii unde se stie ca sunt diverse probleme?

sursa foto: couriermail.com

Clubul cinefililor: The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

Dupa desenele animate cel mai mult imi plac filmele western - poate pentru ca in cele mai multe binele triumfa sau, oricum, totul se termina cu bine pentru personajele mele preferate. In filmul despre care scriu azi e altfel, dar e de asteptat: si legenda vie isi gaseste la un moment dat sfarsitul pentru a deveni… legenda pura.

sursa

The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (2007) este un film in regia australianului Andrew Dominik. Titlul este asa de lung deoarece Brad Pitt (Jesse James in film) a dorit sa fie pastrat titlul original al romanului semnat de Ron Hansen, dupa care a fost facut filmul.

In rolul lui Robert Ford (Coward) este Casey Affleck (fratele lui Ben, da).

Despre Jesse James s-au scris multe articole in ziare, multe carti si au fost facute filme in care fictiunea se impletea - mai mult sau mai putin - cu faptele reale, acest film fiind versiunea cea mai recenta. Actiunea incepe in anul 1881, cand Jesse James era deja o legenda, si prezinta intr-un ton melancolic ultimele luni din viata banditului. Filmul impleteste crima, faima si legenda acestui om care a devenit bandit nu neaparat pentru ca asta si-a dorit.

Nu e tocmai un film de actiune, dar aceasta nu lipseste.

Izbucnirea razboiului civil a avut o influenta importanta, daca nu determinanta asupra destinului lui Jesse James. Dupa mai multe campanii militare si batalii intre armatele conventionale, petrecute in 1861, Missouri a devenit scena unor incursiuni de gherila. Jesse avea varsta de 16 ani cand s-a alaturat fratelui sau si celorlalti in grupul de gherila confederat, asa-numitii “bushwhackers” care infruntau deseori militiile locale unioniste, si s-a remarcat prin fapte deosebite.

“Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford” ofera o noua perspectiva asupra vietii legendarului Jesse James, prezentand si unele aspecte ale vietii sale private: despre cum a ajuns sa lupte, despre casatoria sa, intre altele. Pe cat de necrutator era cunoscut ca bandit, pe atat de tandru sot si bland tata era.

In anul 1881 Jesse James avea 34 de ani si era cautat de potera, pe capul lui era pusa o recompensa si il vanau si altii. Din banda lui n-au mai ramas multi: unii au fost ucisi, altii inchisi si altii au fugit din Missouri, statul de granita unde activa banda lui Jesse. In timp ce planuieste o noua lovitura continua sa lupte impotriva celor care-l urmaresc pentru a obtine banii de recompensa. Robert Ford si fratele acestuia sunt cei care-l ajuta acum in planificarea jafului. Robert, un tanar in varsta de 19 ani, se compara cu idolul sau in aproape orice face si vrea sa ii semene cat mai mult, sa fie ca el, plangandu-se ca este un anonim, pe cand faima lui Jesse James depasise granitele statului. Robert Ford vrea sa devina celebru. Si devine: in 3 aprilie 1882 il impusca pe Jesse James si ajunge sa fie cel mai cautat ucigas. Dar Robert Ford avea sa fie impuscat la randul lui, pentru ca Jesse James mai avea simpatizanti si dupa moarte. Ucigasul lasului Robert Ford a fost condamnat la inchisoare pe viata dar a fost eliberat in urma unei petitii semnate de 7000 de oameni.

sursa

Jesse Woodson James s-a nascut pe data de 5 septembrie 1847 in Clay County, statul Missouri, ca fiu al unui fermier care era si preot baptist in Kentucky. A avut o copilarile linistita si fara lipsuri. Tatal sau detinea sase sclavi negri si o ferma. Jesse a fost foarte legat de fratele sau, Alexander Franklin. Dupa moartea tatalui, mama sa s-a recasatorit de două ori. In anul 1855 familia lui Jesse s-a implicat in cultivarea tutunului in Missouri, iar afacerea le mergea din plin. Apoi a intervenit razboiul si nu doar familia lui a avut de suferit…

Jesse James este unul dintre acele putine personaje reale ale caror vieti s-au ridicat la inaltimea faimei. Intruchipare a unui razvratit al campiilor nesfarsite, haituit si vanat, Jesse a trait viata la cote greu de atins chiar si pentru celelalte figuri emblematice ale nelegiutilor care cutreiereau Vestul Salbatic. A fost printre putinii care s-au ridicat concomitent la rangul de eroi populari si ucigasi fara scrupule.

*

Noua intalnire la Clubul cinefililor: membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen.