Osiris, Seth (Typhon), Isis si Nephtys au fost nascuti din unirea lui Geb
(Pamantul) cu Nut (Cerul) in timp de 5 zile, care sunt, de fapt, epagomenele
anului egiptean. Anul egiptean e alcatuit din 12 luni a cate 30 zile fiecare
plus cele 5 zile numite epagomene. Prima zi a anului egiptean a fost
determinata cu precizie de ziua in care aparea Sirius.
autor:
Jeff Dahl sursa |
Osiris urmeaza la tron tatalui sau Geb si se casatoreste cu Isis. Seth,
invidios pe fratele sau, ajutat de 72 de complici il detroneaza pe Osiris,
il ucide, il inchide intr-un cufar pe care il arunca in apele Nilului. Lada
va ajunge in Erica, ţara unde-l gaseste Isis, care a plecat in cautarea
trupului. Seth descopera lada cu trupul, il dezmembreaza in patrusprezece
bucati, pe care le imprastie pe tot teritoriul Egiptului. Isis pleaca sa le
caute; le gaseste pe toate, mai putin sexul devorat de Oxyrynque, un peşte
de Nil. Ajutata de sora ei, prin practici magice, reuseste sa-si readuca
sotul la viata si sa ramana insarcinata. Dupa aceasta, insa, Osiris va pleca
in lumea mortilor.
Isis il naste pe Horus care, devenit adolescent, isi provoaca unchiul la
lupta. In aceasta confruntare Horus pierde un ochi iar Seth un testicol.
Zeii il vor pune pe Horus pe tronul lui Osiris.
Vechii egipteni nu au incetat nicio clipa sa contemple moartea. Aveau
convingerea ca, dupa moarte, omul trece in adevarata viaţa. De aceea, isi
construiau o locuinta secreta, in care trupul imbalsamat sa fie pus la
adapost. Acesta trebuia sa aiba cu el toate obiectele familiare, apa si
hrana. Asa au aparut piramidele.
Osiris, primul nascut al lui Nut si Geb, era zeul naturii si al vegetatiei,
dar si judecatorul mortilor din lumea de dincolo. Era infatisat ca un
barbat infasurat in panze de mumie, purtand pe cap o mitra si doua pene de
struţ. In general, Osiris e reprezentat in negru, in sensul ca statuile au
fost sculptate in lemn negru sau in piatra neagra. Aceasta culoare se
apropie de culoarea mâlului de Egipt, de pamantul sau negru (Khemis), de
Materia Prima a Universului si de alchimie. Insa, atunci cand prezideaza
renasterea, in timpul initierilor, el ia culoarea verde, culoarea vietii, a
lui spiritus mundi, a apelor Nilului, a
Mediteranei, numita de egipteni Marea (in sensul de mare, amplu) Verde;
verdele este culoarea vegetatiei, de unde se poate deduce ca Osiris a fost
si un zeu agrar, nu doar stapanul lumii de dincolo. Osiris era
Soarele care dispare in fiecare seara si rasare in fiecare dimineata.de
aceea a fost asociat lui Ra si phoenixului. Era zeul care ii judeca pe
oameni dupa moartea lor, caci el a invins moartea.
Tribunalul lui era alcatuit din Osiris, Isis, Nephtys si 42 de asesori.
Cand ajungea la judecata, raposatul sta in picioare, aproape de balanta; el
priveste de o parte inima sa, intr-un taler, si de alta Maat, sau pana,
simbolul său. Horus si Osiris sunt de faţă; Anubis e insarcinat cu
cantarirea; Thot e grefierul. Inainte de a strabate incaperea, raposatul
trebuie sa raspunda intrebarilor referitoare la elementele de arhitectura
ale acestei incaperi. Astfel,
Paznicul Canaturilor Usii il interpeleaza:
- Nu te voi lasa sa intri in incapere / In afara cazului in care imi vei
spune Numele meu ascuns.
Defunctul raspunde:
- Cot-al-zeului-Shu-protector al lui Osiris, acesta e Numele tau.
Trebuie sa mai raspunda si intrebarilor Portarului, apoi intrebarii lui
Thot inainte de a fi "prezentat divinitatii":
- Care este numale divinitatii, / Aparate de un Cer de foc, / Inconjurate
de un Zid de zeite-serpi, / Care se odihneste la suprafata Apelor
curgatoare? / Cine este?
- Este Osiris!
- Treci Pragul!
De acum inainte defunctul e intrupat in Osiris, in vecii vecilor. Raposatul
devine Osiris si, ca atare, fiind Osiris, contribuie la ritmurile
universale; el a ajuns in Amenti (cerul slavit) unde sunt o multime de
suflete-lumina.
"Ziua de ieri m-a zamislit.
Iata-l pe Astazi.
Eu creez Ziua de maine". (Cartea Mortilor)
In faţa judecatii de apoi omul egiptean avea de rostit o
spovedanie negativa:
Nu am ucis! / Nu am dat porunca sa fie ucis cineva! / Nu am pricinuit
durere ori suferinta cuiva! / Nu am inselat pe nimeni la cântar! / Nu am
saracit pe un om de bunurile sale! / Nu am luat laptele de la gura
copiilor mici! / Nu am grait de rău pe un rob dinaintea stapanului său! /
Nu am înfometat! / Nu am pricinuit suferinta! / Nu am facut pe nimeni sa
planga! / Nu am savarsit pacate in templu! / Nu am batut oameni! / Nu am
cautat sa cunosc ceea ce nu trebuie cunoscut! / Nu am luat mita de la
oamenii ce lucrau sub porunca mea!
Osiris aparea precum axa a lumii, ca pivot universal, ca figurare a
centrului primordial, dinspre care e difuzata Traditia. Simbolismul axial
conferit lui Osiris il apropie de omul cosmic, de Adam Kadmon (Quadmon) din
Kabbala, care dezmembrat si inchis in materie de boom-ul originar va fi
readus la prerogativele sale spre finele timpurilor.
La Abydos a fost stabilit primul si principalul sanctuar al lui Osiris in
Egipt.
Moartea lui Osiris era comemorata la 17 Aktyr (21 decembrie) iar
resurectia sa la 19 Aktyr (23 decembrie).
Egiptenii au avut mistere propriu-zise, trecand in faza a treia, aceea de
initiere, de contopire cu zeul, de mantuire personala. Misterele au derivat
din siturile magice si urmareau interesul general, al tribului sau clanului.
Mai tarziu, interesul colectivitatii nu mai interesa in acelasi grad pe
credinciosi si astfel se ajunge la interesul individual, intemeiat pe
constiinta personalitatii. Conceptia mântuirii personale prin zeu.
Daca zeul moare si inviaza, si omul va putea sa invie, odata cu zeul, dupa
moarte.
Pentru aceasta era necesara o ceremonie mai intima decat cea a religiei
oficiale, a marilor zei. Asa s-a ajuns la mistere, initierea in mistere care
nu cuprinde altceva decat riturile prin care omul putea deveni zeu al
vegetatiei.
Aceste rituri cuprindeau insasi viata, moartea crunta si invierea
zeului. Neofitul trece prin aceleasi faze prin care trecuse zeul si
sufera-alegoric-aceeasi moarte, apoi renaste impreuna cu el. Dar isi pierdea
personalitatea: era un Osiris.
Initierile posedau doctrine secrete si cautau a dezvalui in sufletul
initiatului extazul, pentru a se ridica in lucrurile de dincolo de
simturi.
Cine e azi imbracat in negru si oficiaza trecerea dincolo?:) Acceasi Marie, cu alta palarie. Cautati pe Wiki la Tutankhamun, si veti vedea si semnul crucii, vedeti si ce scrie in dreptul sigiliilor.
RăspundețiȘtergereMerci de articol.
:) Mda... Unii se cred unici si originali, dar... nimic nu-i nou sub soare! De cand ridicau egiptenii piramide tehnologia mult a progresat dar mentalitatea a cam stagnat, ce-i drept. :)
ȘtergereCu placere. Multumesc, la randul meu.
O civilizaţie uimitoare, fascinantă! Egiptenii de azi parcă n-ar avea nimic în comun cu strămoşii lor. La ce nivel ajunseseră acum mii de ani, pe când alţii încă nu coborâseră din copac! Iar preocuparea lor pentru misterul vieţii şi al morţii, explică de ce îşi pregăteau aşa înmormântări fastuoase, iar faraonii îşi făceau asemenea morminte gigantice. Un popor care a lăsat multe lucruri extraordinare posterităţii. Au cu ce se mândri.
RăspundețiȘtergereFrumos articol. Numai bine, dragă Diana! :-)
Cu adevarat o civilizatie fascinanta si - inca - misterioasa. Cand e vorba despre Egiptul antic nici cercetatorii nu prea reusesc sa se puna de acord in unele chestiuni. :)
ȘtergereAu fost uimitori... cat timp popoarele "civilizate" nu au descoperit tara lor... :(
Multumesc, Alex!
Zile fericite iti doresc, cu drag!
Foarte interesant articolul !Inchide cercul unor informatii ,pe care le aveam,expicandu-le.
RăspundețiȘtergereMi-a placut subiectul,poate mai scrii ?!
Multumesc pentru apreciere, Natalia.
ȘtergereAs vrea sa scriu, vreau sa scriu - aceasta a si fost "ideea initiala" a blogului, dar m-am luat cu altele. :) Voi mai scrie! Multumesc si pentru incurajare. :)
Mi-a dat de gândit... Oare câți politicieni de azi (și nu numai politicieni) ar putea să facă spovedania negativă fără a minți ?...
RăspundețiȘtergereSă ai zile senine, Diana! ☺
Oh! :)) Politicienii, in special, ar trebui "excomunicati" pentru ca incalca zilnic Decalogul, iar daca nu luam in calcul Decalogul, incalca cea mai importanta, unica, "porunca": iubeste-ti aproapele! :)) Dar ei nu s-au "facut" politicieni decat pentru ca se iubesc pe sine. De fapt, isi iubesc si... apropiatii: si pentru acestia "lucreaza". :)
ȘtergereMultumesc, Zina!
Zile fericite iti doresc!
Interesant si bine documentat articol, multumesc pentru informatii.
RăspundețiȘtergereps. Daca ai chef si dispozitie sa participi la o leapsa Liebster, m-as bucura sa te citesc. Eu te-am nominalizat pe blog http://vdz.ro/liebster-award/ , insa nu e obligatoriu sa participi, daca nu vei. O zi frumoasa!
Multumesc pentru apreciere, Daniela. Cu placere.
ȘtergereAm citit postarea, am copiat intrebarile si voi raspunde cat de curand. Multumesc pentru ca te-ai gandit si la mine. :)
Zile fericite iti doresc!