4 aug. 2015

Vineri, cu pluta

Nu-i vorba despre Vineri, “asistentul” lui Robinson Crusoe, ci despre ziua de vineri, cand pentru a iesi in unele zone ale orasului ar fi fost buna macar o pluta, si e vorba despre faptul ca, tot vineri, am fost (mai mult decat de obicei) dusa cu pluta.

Toata saptamana a fost ca o punere in scena a unora dintre legile lui Murphy, vineri nu putea fi altfel! Vorba aceea: daca ceva poate sa mearga prost, va merge.
Legea extinsa a lui Murphy: Daca o serie de evenimente pot merge prost, vor merge prost, in cea mai proasta secventa posibila. N-a fost cea mai proasta secventa dar a fost destul sa ma plictiseasca.

Ma trezesc cu noaptea-n cap (nu_ca altfel as avea prea multa lumina in cap). La sase dimineata ies tiptil din casa – ziceam eu ca e sase, pentru ca asa arata singurul ceas pe care il aveam la indemana la ora aceea. Era ora 6:10, dupa ceasul public… N-ar fi fost mare lucru daca eram cu “masina mica”, dar autobuzul ajungea in acea statie la si cinci minute, urmatorul fiind la si treizeci de minute. Nu va ganditi la taxi, ‘ca n-aveam bani pentru ce traseu aveam de facut… Ma resemnez si astept, ca un porumbel pe sarma sperand ca prietena care ma astepta sa nu se impacienteze – pentru ca trebuia sa o ajut cu una-alta, la ora opt avea autocar.

Pleaca prietena, la 7:30, grabita, si ma suna dupa o jumatate de ora: “autocarul si-a amanat plecarea pentru ora noua”. Era randul ei sa stea ca un porumbel… pe valiza.

O sa sar peste amanunte si-o sa va spun cum am ametit brusc si ma gandeam ce suferinta oi avea, pentru ca nu ma stiu nici “cardiaca”, nici cu probleme de tensiune, ficat sau alte cele… Apelez de pe mobil numarul de fix al prietenei, sa aflu daca suna –  trebuia sa sune cineva si ora promisa trecuse de ceva timp… Cand suna telefonul ma reped sa raspund! Imi dau seama ca ma sun singura si renunt; ma ridic de la masa si… ametesc brusc, am privirea tulbure si abia vad… Ma deplasez incetisor spre bucatarie, tinandu-ma de mobile, sa beau apa. Cand ma aplec sa iau un pahar imi aluneca ceva pe nas si vederea isi revine, ameteala trece: alunecasera ochelarii “de citit”!

Vine seara, astept – ca o valiza-n gara - sa vina baietii cu masina, de la service, sa ma duca acasa. Afara ploua ca-n ziua de apoi, tuna si fulgera. Catelul se ascunde in casuta lui si-si lasa afara numai boticul. Baietii au zis ca la opt sunt acolo…Era ora 22 si nu aparusera, la telefon nu raspundeau... La ferestre nu mai erau draperii pentru ca prietena mea le-a spalat si erau la uscat. Eram ca intr-un acvariu, pentru cei din blocurile vecine si nu-mi placea deloc! Am stins luminile si am asteptat cuminte, ca o bufnita, sa vina baietii, pe care in final am reusit sa-i sun si mi-au spus ca se circula greu pentru ca sunt foarte multe zone inundate si ei sunt cu masina, nu cu pluta.

In Brasov strazile sunt asfaltate, netede numai cand nu ploua; cand ploua, insa… arata ca in fotografiile pe care le-am cules de pe FB, si prin toate aceste trei zone au fost nevoiti sa treaca:
 
sursa FB: Iubim Brasovul! 

La finalul zilei mi-am spus: Zambeste! Maine va fi mai rau! Paranteza: sambata n-a fost mai rau. :)

9 comentarii:

  1. Of, cunosc genul acela de zile, cand totul merge din rau in mai rau. Fiecare are astfel de zile, norocul este ca astfel de zile sunt mai rare decat cele frumoase!Multa sanatate iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din fericire, nu avem parte chiar zilnic de punerea in practica a legilor lui Murphy! :)
      Multumesc! Sanatate sa ai si suflet senin.

      Ștergere
  2. Incredibil! wow ce inundatiii! asa ceva... oh! nu-mi revin :)
    Pai ce se intâmpla acolo, sunt canalele înfundate?! de ce nu s-a scurs apa de pe sosele?! ooooo
    Draga de tine, câte a trebuit sa induri într-o zi de vineri! Bine ca a trecut!
    La noi e seceta, nu a mai plouat sanatos de mai bine de trei luni!
    Ce surpriza mi-ai facut cu povestea asta... zau ca nu credeam ca mai exista asa ceva! Parca e musonul din Myanmar!
    Tine steasul sus, nu te lasa trasa de pe barca ;)) se zice ca "vineri sunt trei ceasuri rele" bine ca au trecut! pupici <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt canalele... nu-s! :( Si cand sunt, nu fac faţă pentru ca e asa de prost asfaltat incat se aduna apa ca intr-o caldare...
      Si eu ma bucur ca a trecut! :)) A fost o ziiii...!!! Nimic n-a iesit cum trebuia; in plus, parca aveam doua maini stangi, nu ma puteam concentra... :) Oboseala, bat-o vina! :)
      Nu ma las trasa de pe barca! Nu stiu sa inot! :)) Vineri sunt chiar mai multe ceasuri rele - daca e sa ma raportez la acea zi de vineri! :))
      Pupici, cu drag! <3

      Ștergere
  3. Asta pentru că nici pe departe canalizarea nu ține pasul cu asfaltarea. Ba, în multe locuri, nici nu mai există. Nici măcar arhaicele șanțuri rurale... ☺
    Mai sunt și asemenea zile. Tu ești o tipă destul de zen, așa că ai putea să vezi lucrurile așa: vei aprecia mai mult zilele mai bune, comparându-le cu aceasta. Că doar totul e relativ, nu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa tina pasul?! Oh! Dar erau canale de scurgere, si erau bune, dar e mai mare profitul daca se toarna asfalt fara "gauri" pentru canale... Cei care lucreaza n-au vina, dar cei care supravegheaza lucrarea, cei care o receptioneaza sunt... jale! In zona blocului nostru erau 4 canale... De cate ori s-a asfaltat s-a astupat cate un canal - a mai ramas unul. Au ridicat nivelul asfaltului atat de sus incat apa de ploaie se scurge in subsolul blocurilor, vantul aduna frunzele uscate la baza usilor de acces in scari; la fel si cu zapada... Pe o strada au facut trotuarele inclinate spre curtile oamenilor - si apa de ploaie ii inunda (mult s-au mai chinuit pana au convins pe cei de la "drumuri" sa remedieze... cretinitatea...
      Zen... Imi place sa cred ca sunt, dar... prea s-au adunat multe zile (consecutive) in care-mi tot dau cu stangul in dreptul. :)) Vineri, cred, a fost punctul culminant! :)
      Categoric, e relativ totul! :)

      Ștergere
  4. Ai un umor teribil! Deşi situaţia era tragică, ai ştiut să ne-o prezinţi într-o manieră aşa de amuzantă. Ce să-i faci, mai sunt şi astfel de zile, când toate merg pe dos. Cred că numai....nenea Murphy e de vină, că prea le prezice bine! :-)
    Numai bine, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Alex!
      :) Nu mai iau in "tragic" prea multe si prefer sa tratez cu umor neajunsurile care nu ma izbesc in moalele capului, cand pot. :)) Cred ca nea' Murphy le cobeste! Sau... ca un bun observator, s-a priceput sa traga concluzii. :)
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
    2. Bine ai zis: le cobeşte rău de tot! :-)) Ha, ha!

      Ștergere