 |
| sursa |
They Live (1988) e un film S.F. de serie B care se vrea o
metafora a capitalismului in care unii (saracii si cei din clasa de mijloc)
sunt sclavii celor bogati, ai guvernului. Un stat politienesc in care oamenii
sunt urmariti cu drone.
Acest film al lui John Carpenter e un fel de 1984, dupa romanul omonim al lui G.
Orwell, dar pe repede inainte. John Nada (Roddy Piper) traieste intr-o lume in
care regula de aur este “cine are aurul face regulile”; e un om aproape fara
casa, apoape fara ocupatie...
Filmul ilustreaza – nu tocmai exceptional – o lume in care
cei defavorizati sunt tot mai multi, saracii devin tot mai saraci, drepturile
omului sunt vorbe in vant, politicienii isi folosesc limba numai pentru a
minti… Oamenii stau in faţa televizoarelor privind reclame stralucitoare,
muncesc daca au unde, beau, fura, viseaza, spera… in timp ce salariile celor care
duc greul economiei scad iar cele ale “gulerelor albe” cresc, in timp ce unii
sunt concediati fara preaviz si altii, pentru obedienta, sunt avansati in
posturi tot mai inalte.
Nada gaseste intr-o ascunzatoare niste ochelari de soare.
Oriunde privea, in loc de reclame vedea mesaje subliminale menite sa mentina
oamenii in stare vegetativa. Mesaje precum consumati,
uitati-va la TV, cedeaza, supune-te, cumpara, nu contesta autoritatea, conformeaza-te
il bombardau din orice colt de strada, din orice revista pe care o deschidea,
de pe ecranul oricarui televizor. Ochelarii il mai ajuta sa vada ceva:
adevaratul chip al celor care conduc societatea, si care sunt… extraterestri,
desigur. Si extraterestrilor acestia exploatatori, pentru care Pamantul e
“lumea a treia”, li se adauga pamanteni lacomi.
Alaturandu-se unui grup de rezistenta care incerca sa
indrepte starea de fapt incepe lupta impotriva extraterestrilor care au luat
infatisare umana facand din oameni scalvi, si incearca sa preia controlul
satelitului prin care se transmiteau semnalele subliminale. Vor reusi?!
E un film pe care vi-l recomand? Nu tocmai – mai bine
vizionati 1984. They Live este – afirma unii critici – o metafora a “epocii Regan”,
o perioada caracterizata prin violenta, inegalitate, plutocratie, mass-media
corporatista, rasism si lacomie. E o metafora a oranduirii neoliberale
caracterizata printr-o combinatie de supraveghere si control in masa, forta
bruta a autoritatilor, a tehnologiilor pentru placere si pentru distragerea
atentiei: divertisment in masa, consumerism – toate menite sa limiteze
posibilitatile mentinerii democratiei adevarate, care e subminata de grupuri
organizate pe interese de cei bogati si de corporatiile care urmaresc, in
economie si politica, interese perfect contrare celor ale majoritatii
cetatenilor. Filmul aminteste oamenilor ca exista fiinte umane fara pic de
compasiune si pentru care ceilalti oameni sunt doar producatori de beneficii si
care fac numai calcule crude care duc la biopolitici distorsionate, care
utilizeaza cuvantul “piaţa” pentru a decide valoarea unui om (piata fortei de
munca, de exemplu).
“Rowdy” Roddy Piper a fost wrestler la viata lui – unul
celebru din cate am inteles si care a murit anul acesta, la numai 61 de ani, in
31 iulie, in urma unui atac de cord. In film e “omul cu muschi”, alaturi de
amicul sau Frank (Keith David).
Daca vreti sa vedeti filmul incercati sa priviti dincolo de
scenariu, dincolo de micile “gafe”…
*
Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.