Un ocultist la Curtea Franţei - Cosimo Ruggieri

Cosimo Ruggieri nu a fost un mistic. A fost, probabil, iniţiat in câteva ştiinţe oculte, aceste “tehnici vrăjitoreşti” la fel de vechi ca şi umanitatea, care mai sunt practicate şi azi de populaţia Bambara sau cei din tribul Dogonii din Africa, ca exemple, dar astrologi, ocultişti, parapsihologi etc. întâlnim şi azi - unii dau consultaţii chiar şi la telefon, in ziare şi reviste, la televizor…

Data naşterii lui Cosimo Ruggieri (numit in Franţa Côme Ruggieri sau Cosme de Rogier) nu este cunoscută dar se ştie că s-a născut in Florenţa (fiul unui medic care practica şi astrologia la curtea ducelui de Urbino, Lorenzo al II-lea de Medici, tatăl Caterinei) şi se presupune că e din generaţia Caterinei de Medici (n. 13.04.1519, Florența - d. 05.01.1589, Blois), viitoarea regină a Franţei, soţia lui Henric al II-lea, pentru că ea l-ar fi adus la Curtea Franţei cu ocazia căsătoriei, in 1533, ca spion şi consilier personal (unii afirmă ca tatăl lui Cosimo ar fi urmat-o pe Caterina in Franţa). Alte surse susţin că Ruggieri a ajuns in Franţa alături de ambasadorul toscan, Petrucci, şi reputaţia lui ca om de ştiinţă şi de cultură i-a adus postul de profesor de limba italiană pentru Elisabeta de Austria, soţia viitorului rege Carol al IX-lea (Charles-Maximilien, numele la naştere). Ceea ce pare a fi sigur este că Ruggieri a fost semnalat prima dată in Franţa in anul 1571. Dintr-o scrisoare a ambasadorului Alamanni, datată 26 aprilie 1574, se ştie despre Ruggieri că “meseria lui e de astrolog şi e capabil să prevadă viitorul, câştigând deplina încrede a Reginei Mamă, şi cunoscând atât de multe lucruri a fost ales să predea limba toscană pentru fiul reginei, Francisc, duce d’Alençon, având şi rolul de a-l supraveghea in relaţiile sale cu hughenoţii”.

Cosimo Ruggieri e cunoscut ca astrolog, alchimist, ocultist dar şi ca necromant. Legendă sau ba, el ar fi fost cel care prepara pentru Caterina “poţiunile” care o ajutau pe aceasta să scape de duşmani. Ruggieri era interesat de intrigile politice şi se bucura de încrederea reginei. El ar fi fost in spatele denuţului făcut împotriva reginei Margot (Margareta de Valois, soţia lui Henric de Navara, viitorul rege Henric al IV-lea) şi a altor doamne de la curte care aveau amanţi şi despre care s-a spus că ar fi uneltit împotriva regelui Carol al IX-lea pentru a-l aduce pe tron pe fratele acestuia, ducele d’Alençon (fiul cel mai mic al regelui Henric II şi al Caterinei de Medici). Complotul a fost dejucat de ducele de Montmorency şi, se pare, de Ruggieri, care ar fi informat-o pe Caterina. Tinerii cavaleri acuzaţi de complot au fost arestaţi, torturaţi şi decapitaţi.

In casa cavalerului La Môle (iubitul Margaretei de Valois) a fost descoperită atunci o figurină de ceară străpunsă de ace şi care părea să-l reprezinte pe rege, rege care avea o stare de sănătate precară la acel moment şi s-a declarat că boala i se trage de la magia neagră. Statueta şi magia au fost puse in seama lui Ruggieri, pentru care s-a emis, in 22 aprilie 1574, un ordin de arestare. Ocultistul a aflat despre ordin, a fugit şi s-a adăpostit in casa ambasadorului Toscanei, lângă Paris. La scurt timp, însă, a fost arestat in pădurea Saint-Germain, deghizat in ţăran.

Cavalerii acuzaţi de trădare au fost decapitaţi in 30 aprilie 1574, iar Ruggieri a fost condamnat la galere, dar a beneficiat de un regim preferenţial şi şi-a petrecut timpul in cabina căpitanului unde “preda” matematică şi astrologie. Mai târziu, Ruggieri reapare la curte şi, in 1585, primeşte conducerea mănăstirii Saint-Mathieu, in Bretania, ca recompensă pentru serviciile sale de spion pe lânga ducele de Alençon.

Despre Caterina de Medici se spune că din fragedă tinereţe căutase ajutorul vrăjitorilor şi al ghicitorilor (deşi era o catolică ferventă) şi, uneori, viitorul i-a fost prezis cu precizie înfricoşătoare. Nostradamus i-a ghicit reginei, in 1555, moartea regelui Henric al II-lea, moarte care a avut loc patru ani mai târziu, cu toate detaliile prezise, dar magicianul ei preferat rămâne Cosimo Ruggieri. Acesta specula credinţa reginei in puterile oculte şi nu ezita să recurgă la mari înscenări, punând uneori in joc o întreagă trupă de complici.

Ruggieri i-a prezis Caterinei că va deveni regina Franţei (susţinând şi continuând profeţia colegului său) şi va avea zece copii (a avut zece - trei au murit de timpuriu, trei dintre băieţi au fost regi şi două dintre fete au fost regine). După căsătoria cu Henric al II-lea, timp de unsprezece ani nu râmâne însărcinată (poate pentru că soţul ei era mai ocupat cu Diane de Poitiers) şi se teme de repudiere, dar in 1544 dă naştere primului copil: Francisc (al II-lea).

In 1560, in castelul Chaumont, Ruggieri a prezis, într-o oglindă de oţel, destinul dinastiei Valois şi viitorul Franţei. Cum-necum, predicţiile lui s-au adeverit: dinastia Valois a pierdut tronul Franţei când Henric al IV-lea e încoronat in 1594 (el a fost primul din Casa de Bourbon). In acea zi “de predicţii”, ocultistul, cu o voce cavernoasă, cu un gest amplu şi cu ochii fixaţi spre cer, a făcut o ultimă profeţie: “Feriţi-vă de Saint-Germain, vă va aduce moartea!” (din Magicieni, de Gerard Majax)

Un alt scenariu (magicianul deţinea o bogată recuzită, executată de el sau după indicaţiile lui, şi perfecţionase multe trucuri): a prezentat pentru regină in aşa-numitul “Turn al diavolului” din castelul Vincennes, tăierea capului unui copil, dar, in fapt, el nu tăiase capul copilului, ci prin tehnici de el ştiute, dar cu ajutorul unui complice, a făcut in aşa fel încât, din cufărul utilizat, să scoată un cap de ceară in care ascunsese o băşică plină cu sânge de animal, in timp ce copilul dispărea in spatele unei draperii (mai târziu, copilul a fost ucis de complice, pentru păstrarea secretului). Capul ar fi răspuns la orice întrebare pusă de muribundul rege Carol, dar acesta era mut de spaimă; capul se răsuceşte spre el şi-i spune: “Moartea vine să te vindece… Caterina va salva Franţa”. Dus la palat (in secret, cum a şi plecat), regele mai trăieşte, agonizând, cinci zile. Caterina devine regentă.

Crezându-l pe Ruggieri, Caterina de Medici nu se apropia de biserica Saint-Germain-l’Auxerrois; a părăsit castelul Saint-Germain de lângă Paris şi, spre sfârşitul vieţii, a crezut că a reuşit să dezmintă acea ultimă profetie a astrologului. In 1589, la Blois, fiind foarte bolnavă, a trimis după preotul care-i era duhovnic, dar acesta nu a fost găsit şi un altul a venit in locul lui. După ce o ascultă, preotul îi dă împărtăşania. Ea îl întreabă cine este:

- Sunt abatele de Chablis…

- Dar cum vă numiţi?

- Julien de Saint-Germain…

Caterina scoase un suspin prelung şi, cu o voce liniştită, murmură: - Atunci sunt pierdută…

Câteva ore mai târziu îşi dădea ultima suflare.

(din cartea Magicienii, de Gerard Majax, ed. RAO, Bucureşti, 1993 - o carte in care autorul explică modul in care unii magicieni îşi execută “numerele”).

Cosimo Ruggieri si-a continuat meseria de astrolog, avand sustinatori puternici.

In 1598, la Nantes, a fost suspectat de participare la atacul asupra lui Henric al IV-lea deoarece in casa lui s-a găsit o figurină de ceară care îl reprezenta pe rege şi care avea un cui înfipt in inimă. A fost arestat şi s-a apărat arătând că in fatidica noapte a Sfântului Bartolomeu (noaptea dintre 23 şi 24 august 1572) când mii de hughenoţi (calvinişti francezi) au fost masacraţi el a salvat viaţa regelui (Henric al IV-lea a fost protestant înainte de a se converti la catolicism). Din ordinul lui Henric al IV-lea, care era sceptic cu privire la aceste presupuse arte oculte, a fost eliberat.

Cosimo Ruggieri, spre deosebire de celebrul său contemporan Nostradamus, a lăsat doar câteva lucrări scrise - spre sfârşitul vieţii va scrie câteva almanahuri (calendare in broşură), dintre care unul, publicat in 1601 e păstrat la Biblioteca Naţională a Franţei - pentru fiecare lună a anului a scris un catren. Tot pe atunci, căzut in dizgraţia “mărimilor vremii” prezicea viitorul pentru cine era interesat, sub numele de Jean Querberus.

Se spune că, pe patul morţii, l-ar fi alungat pe preotul care venise să-l împărtăşească şi a refuzat să se mărturisească. Moare in 28 martie 1615, la Paris. Noaptea, vecinii l-ar fi auzit scoţând strigăte groaznice - dimineaţă l-au găsit mort; au zis că fusese sugrumat de diavol. In timpul înmormântării, din cauza reputaţiei sale de ateu, au avut loc incidente pe străzile Parisului.

Informaţiile despre moartea şi înmormântarea lui Cosimo Ruggieri au, totuşi, caracter de legendă, presupunându-se că un iezuit, François Garasse (1585-1631), ar fi urmărit doar să discrediteze o personalitate controversată.

₪₪₪

Regina Caterina de Medici, susţin unii istorici, nu ar fi fost atât de crudă şi de intrigantă cum este descrisă cel mai des, inclusiv de romancieri. Ea ar fi fost, între altele, o susţinătoare a artelor. Când a rămas văduvă era doar o femeie singură cu cinci copii minori şi două familii puternice (Bourbon si Guise) care voiau să-i ia coroana. Henric al IV-lea (zis şi cel Bun) ar fi zis că ceea ce Caterina a făcut a fost pentru a asigura tronul pentru fiii ei. Politica ei a apelat uneori la măsuri disperate pentru a menţine familia Valois la putere. Fără ea nici unul dintre fii ei nu ar fi reuşit să rămână la putere. Anii în care a condus au fost numiţi “anii Caterinei de Medici”, conform biografului ei, Mark Strage. Politica sa a fost mereu în interesul ţării adoptive (wiki).

Nu trebuie să fie de mirare că, in secolul XVI, o regină, femeie puternică, intuitivă, inteligentă, credea in “forţele oculte” pe care unii susţineau că le stăpânesc. In evul mediu, din timpul Renaşterii (perioada secolelor XIV-XVI) şi până la sfârşitul secolului XIX, oamenii din civilizaţiile occidentale au practicat, între altele, şi cristalomanţia; prin anul 1850 spiritismul devenise o modă…

Ca mai toţi florentinii din epoca ei, Caterina de Medici credea in vrăjitorie, in puterea talismanelor, in harul astrologilor...