2 iul. 2018

Reveria. Citate favorite

In opinia lui Mircea Eliade, între tehnicile de nutriţie spirituală se numără contemplaţia, meditaţia, rugăciunea şi altele asemenea, dar nu şi reveria.
Am scurtat cât am putut textul prezentat de autor la conferinţa din 27 iulie 1935, şi am încercat să păstrez contexul - pentru ca sensul frazelor scrise cu litere îngroşate să nu fie interpretat altfel decât a urmărit Mircea Eliade.
₪₪₪
Ni se pare că dacă rămânem timp îndelungat cu ochii închişi şi cu gândurile duse - realizăm acea concentrare interioară care e meditaţia. Ni se pare că dacă ne lăsăm pradă asociaţiilor mentale, de orice fel, realizăm o viaţă sufletească aleasă. Nimic mai fals. […] A sta tolănit pe canapea şi a te abandona in voia imaginilor, a amintirilor, a nostalgiilor - înseamnă a renunţa la iniţiativă, la control, la invenţie. In acest sens, reveria nu inventează şi nu organizeaza nimic. Este un simplu joc mental; adică imagini şi nostalgii se cheamă unele pe altele, se suprapun, se înlocuiesc - fără ca puterile noastre sufleteşti să intervină, fără ca personalitatea noastră să se răsfrângă in acest automatism psihic. Să nu confundăm imaginaţia şi fantezia […] cu reveria. Şi in imaginaţie, ca şi in fantezie, iniţiativa o are mintea omului. In reverie, dimpotrivă, omul e pasiv, e simplu spectator. El asistă cum îi trec prin faţa ochilor fel de fel de imagini, aproape toate atenuate, obscure, vagi, descompuse. S-a spus de atâtea ori şi de către atâţia poeţi şi cugetători, că viaţa e un vis. […]
Este un fel de a face filozofie ieftină, moda aceasta de a marturisi că viaţa e un vis, că lumea e o iluzie. Cu toate acestea, s-ar putea spune, fără nici o exagerare, că pentru majoritatea oamenilor, viaţa e un vis; nu in sensul că viaţa n-ar fi reală şi că lumea n-ar fi decât închipuirea noastră - ci in sensul că majoritatea oamenilor nu trăiesc in concret, nu trăiesc in prezent. […] Să plecăm de la câteva exemple. Aţi observat că puţini oameni trăiesc in prezent, adică sunt atenţi la ce se întâmplă in jurul lor? Majoritatea oamenilor asistă la un film mental continuu - chiar in ceasurile cele mai decisive ale vieţii lor. Îşi închipuie ceva, îşi amintesc ceva, se gândesc la ceva, la ceva foarte vag, foarte aproximativ - şi astfel izbutesc să nu fie prezenţi, să nu trăiască in prezent, in concret. Filmul lor mental le oferă întotdeauna o ieşire din realitate. Acest film mental, această serie nesfârşită de imagini, de amintiri, de gânduri informe, de scene fără rost - îl cunoaştem  fiecare, din experienţa noastră zilnică. Mergem pe stradă, într-o dimineaţă de primăvară, şi in loc să fim prezenţi, să observăm adică şi să ne bucurăm de pomii înfrunziţi, de văzduhul proaspăt, de paserile care ciripesc - noi asistăm orbi şi surzi la filmul nostru interior, film pe care îl produce dinamica noastră mentală. Ni se pare că gândim, că reflectăm. Dar, in realitate, nu  gândim nimic. Dacă ni s-ar ierta expresia, aş spune că suntem noi gândiţi, adică gândurile ne stăpânesc pe noi; şi nici măcar gândurile, ci o serie de asociaţii mentale automate, nefertile. Să nu ne păcălim, aşa dar, crezând că am parcurs drumul nostru zilnic gândindu-ne la ceva; nu, am visat pur şi simplu. Am fost pradă reveriei. […]
Se poate, deci, spune că viaţa e un vis, deoarece foarte multe din faptele noastre le facem neatenţi, cu mintea alergând cine ştie pe unde. Lucrul acesta nu e cu desăvârşire fără rost. Realitatea este atât de cumplită uneori, încât viaţa încearcă prin orice mijloc să facă să ieşim din ea. Reveria este, de multe ori, un aspect al instinctului nostru de conservare. Visăm, ca să nu ne dăm seama de primejdia din jurul nostru. Visăm fără voia noastră, conduşi de legile vieţii, instinctiv. […]
[…] prin reverie ieşim din realitate, şi ieşind din realitate suntem mai fericiţi, mai liniştiţi. Dar datoria noastră este înainte de toate să cunoaştem realitatea, să cunoaştem viaţa concretă, chiar cu riscul de a suferi la început. Reveria ne ajută să uităm. Problema omului nu e de a fi fericit neglijând realitatea şi ignorându-i cruzimea, ci de a obţine seninătatea tocmai in mijlocul realităţii, in contact nemijlocit cu concretul. Dinamica psiho-mentală este astfel facută, încât e foarte greu să ne dispensăm complet de reverie, să suprimâm firul mental pe care îl ţese fiecare om. Dar stă in puterea noastră de a limita invazia visului. Căci se întâmplă următorul lucru: aproape tot timpul pe care viaţa ni-l lasă pentru rosturile sufleteşti, este consumat de reverie. Noi avem foarte puţin timp liber ca să gândim; şi acest timp ni-l pierdem visând. Avem, de asemenea, foarte puţin timp pentru contemplaţie şi ni-l pierdem in reverii. […]
Dacă măcar un sfert din acest timp liber l-am folosi cum trebuie pentru creşterea noastră sufletească, am ajunge alţi oameni. Dacă am şti cum să medităm, cum să contemplăm - in loc să ne lăsăm posedaţi de imagini fără rost, de scenarii mentale sterile - am obţine de timpuriu acea seninătate către care tinde orice om, acea împăcare cu lumea, care este poate chiar sensul existenţei noastre pământeşti. […] Noi punem destul timp la dispoziţia sufletului - dar nu ştim ce să facem cu el. Viaţa sufletească rămâne pipernicită nu pentru că omul se ocupă numai cu valorile materiale, neglijând complet pe cele spirituale - ci pentru că timpul dedicat sufletului este consumat in reverie, este confiscat de filmul mental pe care fiecare om îl poarta cu sine. […] reveria nu alimentează nici o rădăcină esenţială, nu fortifică nici o funcţiune.
(din Reverie şi automatism mental, “Taina Indiei - texte inedite”, ediţie îngrijită de Mircea Handoca, Ed. Icar, Bucureşti. 1992)
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

20 de comentarii:

  1. îl iubesc pe Mircea Eliade si pur si simplu ador orice propozitie a lui! Tare mi-ar fi placut sa fi fost in grupul lui de prieteni, sa pot participa alaturi de el la anumite evenimente, sa vad personal cum gandeste, cum priveste lumea din jurul lui, pana cand ajunge sa-si astearna gandurile pe hartie... Da, dintre scriitori români Mircea mi-e cel mai drag si dintre poeti, Nichita si Ana Blandiana :-)
    Te pup. Noapte buna <3
    PS: Imbratisari de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa visam si eu cand l-am descoperit. :)
      Intre scriitori il pot numi "pe primul loc" - la "capitolul" poeti nu as sti ce sa zic... :)
      Multumesc!
      Pupici! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  2. Citind aceste rănduri, îmi dau seama de multe din clipele trăite în reverie, ca evadare din realitate (altfel mi-ar fi fost greu să suport greutatea momentului)...
    Ca de obicei, Eliade atinge o culme a analizei fenomevului gândirii! Totdeauna am avut un cult pentru Eliade ! Oare de ce valorile noastre, ca națiune, au trăit departe de pământul natal ?!
    Mulțumesc frumos pentru acest fragment !
    Îți doresc o seară minunată !
    Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fara reverie nici eu n-as fi putut trece astfel de momente... Meditatia ar fi de ajutor, dar... e prea complicata atunci cand sufletul se zbuciuma...
      Eeee... Cei mai multi oameni de valoare ai Romaniei au plecat, mai ales, in perioada "socialism-comunismului", cand libertatea de gandire era... aspru pedepsita. Nici mai apoi nu a fost cu mult mai altfel, dar nu pentru ca libertatea de gandire ar fi fost la fel de ingradita, ci pentru ca s-a "marjat" pe aiureli care "prind la public" = pastrarea creierelor spalate. :(
      Cu multa placere. Multumesc pentru interes, si pentru urare.
      Zile senine iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Ce text minunat si util <3!!

    Eu sunt visatoare prin definitie, dar la mine visarea merge mana in mana cu imaginatia si fantezia, dar si cu meditia.. deci sper ca nu e chiar foarte rau. Hehe.
    Insa am avut perioade in care in fuga asta impusa de societate[prin facultate cand nu mai aveai timp nici sa respiri], ajunsesem sa trec in fuga pe drumul meu si sa nu mai am timp sa observ nimic. Si faza e ca eu sunt observator [tot prin definitie.lol]. Observ detalii si nuante... chestiuni de finete. Daca cineva e fals simt...

    Si uite asa, intr-o zi din perioada mea de zombie [ "dar nu au reusit sa imi stearga creierul pana la urma" - parca ar fi un citat dintr-un roman hahahaha].. m-am trezit brusc si, oprindu-ma din alergatura, am inceput sa vad cu lacomie tot ce ma inconjura.... continuarea in volumul 2. :)

    Mircea Eliade si Camil Petrescu... :).

    Pupici cu drag - mi-a placut enorm alergerea aceasta <3. Multumesc :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Rux draga! <3
      Visarea ta e mai mult contemplare, dupa cum o descrii. :)
      Nu-mi aminti de "perioadele zombi"! :)) Nici azi n-am prea scapat, dar... vad mai multe. Insa nu vad oamenii! Adica, ii vad (forme si culori), dar nu le vad chipurile - trec, deseori, pe langa oameni pe care-i cunosc foarte bine, ma uit la ei (prin ei, probabil) si... pace buna! :) Cei care ma cunosc stiu ca nu-s "suparata" pe ei si nici "infumurata", ci pur si simplu nu-i disting, desi as putea descrie cu ce sunt imbracati.
      *
      Si mie imi plac scrierile lui Camil Petrescu dar in comparatie cu Eliade "pierde" mult - C.P. mi se pare, oarecum, legat de anumite teme, pe cand Eliade este o enciclopedie - pana si trairile personajelor din scrierile lui sunt diferite, de la roman la roman (nuvela, dupa caz) - la C.P. se cam repeta (asa mi se pare mie, fiind - aproape sigur - subiectiva) :)
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  4. De acord cu Eliade, dar se pare că reveria ne ajută să supraviețuim, totuși. Pe de altă parte, putem face eforturi să renunțăm la ea, dar ce punem în loc? Meditația? Bun, o punem. Dar cum se face ea cu adevărat?...
    Aștept citatele lămuritoare! ☺

    Zi superbă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ne ajuta sa supravietuim dar... si sa traim intens, cu adevarat, clipa?
      In locul reveriei putem pune observatia (e cea mai simpla), de exemplu, dar sunt momente in care observatia nu ne ajuta prea mult si atunci lasam gandurile sa zburde libere sub frunte, sa ne salvam.
      Meditatia e complicata, desi aud pe multi afirmand ca mediteaza - de-ar medita toti cei care afirma ca o fac altfel ar arata inclusiv lumea in care traim, nu doar viata lor.
      Ce faina provocare! :) Voi cauta cateva astfel de citate.
      Multumesc, Zina draga! Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  5. Se pare ca reveria nu e agreata. Pare neproductiva, fara efecte palpabile, paguboasa...
    Eu o practic pe furis...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Pe furis! Fain!
      Reveria e agreata, doar ca nu pare si indicata pentru cei care vor sa traiasca... clipa = prezentul. Un moment trait din plin, cu gandul si cu fapta, devine o amintire care va fi retinuta "pe veci" in toate amanuntele sale, ci nu "ca prin vis". :)
      Multumesc, la fel!

      Ștergere
  6. Bună Diana!
    Interesante citatele lui Eliade!
    Îți doresc o săptămână cu reușite și împliniri!
    Puici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      E un scriitor cu... idei interesante. :)
      Multumesc! Zile senine iti doresc sa ai!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  7. Interesant subiect ți-ai ales, iar citatele tale sunt tare explicite. Ne trăim viața ca într-un vis derulat continuu, independent de voința noastră. Da, bine ar fi să fim conștienți în fiecare clipă de tot ceea ce ne înconjoară, iar alegerile noastre să fie făcute cu ochii larg deschiși și mintea trează. Săptămână frumoasă să ai, Diana dragă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O "tehnica" propusa pentru a "constientiza" clipa este si acea de a stavili suvoiul de ganduri suprapuse gandind exact ceea ce facem in acel moment - ceva de genul: "acum spal farfuria", "acum privesc acest mesteacan" - si mai apoi, in timp, am putea ajunge sa gandim exact ceea ce vedem, ceea ce facem, stavilind suvoiul de ganduri care, uneori, e istovitor si ne mai si tine treji cand vrem sa dormim. :) Si vom atinge "performanta" de a da oricarui lucru, oricarei intamplari, valoarea sa reala.
      Sunt, insa, momente de viata in care vrem sa traim ca-n vis, si poate chiar o facem; poate ca aceasta e explicatia ca, cel mai adesea, peste timp, ne amintim mai bine ceea ce a fost frumos candva.
      Multumesc, Dana draga! Zile senine iti doresc sa ai!

      Ștergere
  8. Ce bine ca ai pus articolul asta! tu esti o flacara de lumina! si nu zic aiurea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Mona!
      Complimentul tau este coplesitor. Multumesc. :)

      Ștergere
  9. Si eu sunt si am fost,de cand l-am descoperit,o mare admiratoare a
    scrierilor acestui maestru,Mircea Eliade !
    Fragmentul foarte interesant,prezentat de tine,draga Diana,este incitant,ne da solutii de urmat,am obtine acea seninatate,acea impacare
    cu lumea,care este poate sensul existentei noastre pe pamant(am citat
    din memorie,deoarece mi se pare esential!)
    Multumesc pentru profunzimea postarii,draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Natalia draga!
      Cu pasi mici - daca vrem - putem ajunge sa ne impacam cu noi si cu lumea... :) Impacati fiind cred ca scapam de acele nelinisti care ne tulbura aproape zilnic (mai ales cand devenim adulti) :) Castigarea acestei seninatati, insa, cred ca se obtine destul de greu - mai corect spus, in timp, daca chiar o dorim. Personal, imi doresc dar... intr-un fel, ma tem. :) Ma tem sa nu confund indiferenta cu seninatatea sau cu intelegerea.
      Iti doresc, cu drag, sa ai zile senine.

      Ștergere
  10. Foarte frumos și interesant text. Ca de altfel tot ceea ce nea- lăsat marele Mircea Eliade. Un gânditor și un analist desăvârșit. Da, așa este cu reveria, dar vorba lui Daurel, toți o practicăm copios... „pe furiș”! Ne ajută să ne echilibrăm sufletește, atunci când realitățile sunt prea dure. Și sunt destul de dure și deprimante, în țara noastră dragă. Mai vism și noi, uneori cu ochii deschiși, că va fi bine și românii se vor bucura de o țară minunată... ca-n vise!
    Mulțumiri pentru lectură, dragă Diana! O zi superbă! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E nevoie de o putere cam mare (pentru mine) sa "scap" de reverie. :) Nici nu prea ma straduiesc in mod deosebit.
      Cand vine vorba de viata noastra in Ro aproape ca nu mai am curajul nu doar sa visez... Nu stiu ce-i cu noi. :(
      Cu multa placere, Alex draga!
      Multumesc, la fel! Si un weekend minunat iti doresc sa ai!

      Ștergere