2019-03-31

Hotărârea. Jocul cuvintelor (Tema 208)

A terminat de legat cravata, şi-a luat cheile şi-a coborât in fugă treptele din faţa casei; a urcat in maşină şi-a demarat in trombă. Erau gesturi care nu-l caracterizau, dar in această seară se grăbea ca şi cum n-ar fi vrut să se răzgândească din hotărârea pe care a crezut c-a luat-o: să facă primul pas spre colega care-i bântuia gândurile de ceva timp. Nehotărâreade care dădea dovada când era vorba să se apropie de oameni îl determina să simtă că pierde timp preţios din viaţă, dar nu prea ştia cum să se apropie.
Se grăbea - deşi nu era deloc in întârziere - la petrecerea pe care firma unde lucra o organiza la fiecare final de an, între Crăciun şi Revelion, şi unde erau invitaţi toţi cei douăzeci de angajaţi cu tot cu directori, şi partenerii lor de viaţă.
DJ-ul angajat îşi amenajase pupitrul lângă uşa salii unde urma să se distreze cu toţii; muzica îi întâmpina imediat ce intrau. Stăpâna gândurilor lui era acolo, îmbrăcată in stilul obişnuit: blugi şi o cămaşă lungă şi largă. Contrar obiceiului. părul lung, negru, cădea in valuri, aproape acoperind-o până la talie. L-a vazut intrând - era sigur - dar imediat şi-a reluat discuţia cu cea de lângă ea. A ignorat-o şi el, aşezându-se lângă un coleg venit cu soţia; privea la cuplurile care deja dansau in spaţiul liber amenajat ca ring de dans. Timpul trecea ca fugărit de cine ştie cine sau ce, ea se mişca uşor in ritmul melodiilor, aşezata într-un fotoliu. O privea pe furiş şi simţea cum toată hotărârea lui se evapora - era mai usor să-şi imagineze şi mult mai greu să acţioneze.
Spre spartul târgului, DJ-ul i-a invitat la dans pe toţi. Aplauze, râsete, urări de bine; colegii se îmbrăţişau şi se formau cupluri, gata de dans. Doar patru erau singuri: trei colege şi el.
Hmm, yeah / Do, do, do, do, do, do, do, do, do… / Tonight I want to give it all to you / In the darknessKiss era una dintre trupele lui de suflet şi tocmai in acest moment DJ-ul a ales melodia “I was made for lovi’n you”. Şi o vede pe ea! Se îndreapta spre el surâzând. Nu ştia dacă in ochii ei străluceşte dorinţa sau iubirea, dar in punctul in care se afla puţin îi păsa. Dacă iubirea va dura o noapte sau o viaţă iar nu era important in acel moment. Era hotărât să se avânte şi să nu se gândească la ce ar putea urma. Trupurile lor s-au înlănţuit, mişcându-se in ritmul muzicii despre care unii ar crede că nu permite prea mult alăturarea dansatorilor. I was made for lovin' you baby / You were made for lovin' me / And I can give it all to you baby / Can you give it all to me…
Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Edi.
Tema: citat din Nichita Stanescu, aniversat pe 31 martie: “Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”.

6 comentarii:

  1. Ehei, citind aceste rânduri, mi-am amintit de tradiția firmei unde lucrez că la fel ca in poveste și la noi se face un chef de final de an cu toți angajații..
    Seară Faină !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe unde am lucrat doar la o singura firma nu se obisnuia o astfel de petrecere (de fapt, niciun fel de intalnire intre angajati altfel decat "la munca"). Au rol al lor astfel de intalniri. :)
    Multumesc. Seara faina iti doresc sa ai si tu!
    **
    :) Randurile tale le-am copiat mai jos:
    "Ehei, citind aceste rânduri, mi-am amintit de tradiția firmei unde lucrez că la fel ca in poveste și la noi se face un chef de final de an cu toți angajații..
    Seară Faină !!!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Yaaa ... ce fain era cand aveam petreceri din astea organizate la munca! De Craciun se tinea în sediul unitatii unde lucram iar petrecerea de dinainte de vacanta mare era mai "activa" ori pe la restaurant ori în vreo excuesie ... depindea de bugetul pus la dispozitie de sefii mari!
    Hei, îmi lipseste teribil de tare Agatha! :)) Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie-mi placeau! :)
      N-am lucrat pe nicaieri unde sa se fi organizat vreo excusie, dar am insotit pe altii care lucrau in astfel de locuri - si ce excursii mai organizau! Faine tare, dar prea scurte! :)
      Sa stii ca si eu ma gandesc la Agatha, mai in gluma, mai in serios, dar tot nu s-a conturat o intriga interesanta. :)
      Zile senine iti doresc, Ella draga! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Frumos ai ţesut povestea asta! Mi s-a făcut dor de chefuri mai de demult... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E posibil ca dorul de-un chef "ca pe vremuri" sa-mi fi adus ideea in cap. :)
      Multumesc, Potecuta.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.