A terminat de legat cravata, şi-a luat cheile şi-a coborât
in fugă treptele din faţa casei; a urcat in maşină şi-a demarat in trombă. Erau
gesturi care nu-l caracterizau, dar in această seară se grăbea ca şi cum n-ar
fi vrut să se răzgândească din hotărârea pe care a crezut c-a luat-o: să facă
primul pas spre colega care-i bântuia gândurile de ceva timp. Nehotărâreade care dădea dovada când era vorba să se apropie de oameni îl determina să simtă
că pierde timp preţios din viaţă, dar nu prea ştia cum să se apropie.
Se grăbea - deşi nu era deloc in întârziere - la petrecerea
pe care firma unde lucra o organiza la fiecare final de an, între Crăciun şi
Revelion, şi unde erau invitaţi toţi cei douăzeci de angajaţi cu tot cu
directori, şi partenerii lor de viaţă.
DJ-ul angajat îşi amenajase pupitrul lângă uşa salii unde
urma să se distreze cu toţii; muzica îi întâmpina imediat ce intrau. Stăpâna gândurilor
lui era acolo, îmbrăcată in stilul obişnuit: blugi şi o cămaşă lungă şi largă.
Contrar obiceiului. părul lung, negru, cădea in valuri, aproape acoperind-o până
la talie. L-a vazut intrând - era sigur - dar imediat şi-a reluat discuţia cu
cea de lângă ea. A ignorat-o şi el, aşezându-se lângă un coleg venit cu soţia;
privea la cuplurile care deja dansau in spaţiul liber amenajat ca ring de dans.
Timpul trecea ca fugărit de cine ştie cine sau ce, ea se mişca uşor in ritmul
melodiilor, aşezata într-un fotoliu. O privea pe furiş şi simţea cum toată hotărârea
lui se evapora - era mai usor să-şi imagineze şi mult mai greu să acţioneze.
Spre spartul târgului, DJ-ul i-a invitat la dans pe toţi.
Aplauze, râsete, urări de bine; colegii se îmbrăţişau şi se formau cupluri,
gata de dans. Doar patru erau singuri: trei colege şi el.
Hmm, yeah / Do, do, do, do, do, do, do, do, do… / Tonight I
want to give it all to you / In the darkness… Kiss era una dintre trupele lui de suflet şi tocmai in acest moment
DJ-ul a ales melodia “I was made for lovi’n you”. Şi o vede pe ea! Se îndreapta
spre el surâzând. Nu ştia dacă in ochii ei străluceşte dorinţa sau iubirea, dar
in punctul in care se afla puţin îi păsa. Dacă iubirea va dura o noapte sau o
viaţă iar nu era important in acel moment. Era hotărât să se avânte şi să nu se
gândească la ce ar putea urma. Trupurile lor s-au înlănţuit, mişcându-se in
ritmul muzicii despre care unii ar crede că nu permite prea mult alăturarea
dansatorilor. I was made for lovin' you baby / You were made for lovin' me / And
I can give it all to you baby / Can you give it all to me…
Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Edi.
Tema: citat din Nichita Stanescu, aniversat pe 31 martie:
“Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”.
Ehei, citind aceste rânduri, mi-am amintit de tradiția firmei unde lucrez că la fel ca in poveste și la noi se face un chef de final de an cu toți angajații..
RăspundețiȘtergereSeară Faină !!!
Pe unde am lucrat doar la o singura firma nu se obisnuia o astfel de petrecere (de fapt, niciun fel de intalnire intre angajati altfel decat "la munca"). Au rol al lor astfel de intalniri. :)
RăspundețiȘtergereMultumesc. Seara faina iti doresc sa ai si tu!
**
:) Randurile tale le-am copiat mai jos:
"Ehei, citind aceste rânduri, mi-am amintit de tradiția firmei unde lucrez că la fel ca in poveste și la noi se face un chef de final de an cu toți angajații..
Seară Faină !!!"
Yaaa ... ce fain era cand aveam petreceri din astea organizate la munca! De Craciun se tinea în sediul unitatii unde lucram iar petrecerea de dinainte de vacanta mare era mai "activa" ori pe la restaurant ori în vreo excuesie ... depindea de bugetul pus la dispozitie de sefii mari!
RăspundețiȘtergereHei, îmi lipseste teribil de tare Agatha! :)) Pupici! <3
Si mie-mi placeau! :)
ȘtergereN-am lucrat pe nicaieri unde sa se fi organizat vreo excusie, dar am insotit pe altii care lucrau in astfel de locuri - si ce excursii mai organizau! Faine tare, dar prea scurte! :)
Sa stii ca si eu ma gandesc la Agatha, mai in gluma, mai in serios, dar tot nu s-a conturat o intriga interesanta. :)
Zile senine iti doresc, Ella draga! Pupici! <3
Frumos ai ţesut povestea asta! Mi s-a făcut dor de chefuri mai de demult... :)
RăspundețiȘtergereE posibil ca dorul de-un chef "ca pe vremuri" sa-mi fi adus ideea in cap. :)
ȘtergereMultumesc, Potecuta.