Ce este deochiul nu se poate spune exact, dar unele dintre efectele acestuia sunt cunoscute - și recunoscute ca atare - de unii cercetători în domeniul folcloric și nu numai.
Simpla privire a cuiva - spun cei care studiază chestiunea - e suficientă pentru a provoca stări neplăcute (valuri de căldură în tot corpul, transpirație, dureri puternice, bruște, de cap și de stomac). Acestei priviri, însă, pentru a deveni malefică, îi este atașat un gând negativ, invidia sau gelozia - ca regulă. Dacă cineva privește lung un alt om, fără a se gândi rău la acesta, privirea malefică nu există. Muzeograful Carmina Maior spune că, etimologic, deochi înseamnă că prin privire poți deranja pe cineva transmițând un flux bioenergetic care deranjează aura celuilalt. Persoana care face asta stăpânește sau nu (știe sau nu că are) această capacitate, transmițând - cu intenție sau fără - acest flux.
Deochiul este o privire despre care se crede că aduce ghinion, că le face rău persoanelor către care este îndreptată cu invidie, antipatie, dar și cu admirație foarte mare. Se crede că deochiul poate fi dat sub masca unui compliment, ceea ce s-ar traduce prin conexiunea acestuia cu puterea distructivă a geloziei, a invidiei. Persoana deocheată poate începe să se simtă rău brusc - fără un motiv aparent - aproape imediat sau a doua zi. Cel mai adesea se consideră că răutatea și invidia pentru prosperitatea și frumusețea altora sunt cauza deochiului.
Se spune că acest rău este singurul pe care divinitatea nu-l pedepsește pentru că este făcut fără intenție. În esență, răul provocat prin deochi provine din convingerea că cel care obține un mare succes, cel care e foarte frumos etc. atrage invidia celor din jur, și această invidie se manifestă ca un blestem care-i va anula norocul, succesul etc..
În lumea islamică deochiul e un termen foarte răspândit; simbolizează luarea în stăpânire a cuiva sau a ceva, din invidie și cu intenție rea. Deochiul este cauza morții a jumătate de omenire, se spune. Cel care deoache, când se uită cu invidie la ceva sau cineva care-i place îi pricinuiește o pagubă.
În lucrarea sa, The Evil Eye: The Classic Account of an Ancient Superstition (scrisă în secolul XIX), Frederick Thomas Elworthy amintește o poveste arhaică poloneză în care e vorba despre un bărbat a cărui privire a adus atâta nenorocire celor dragi încât a ales să-și provoace orbirea pentru a-i proteja de blestemul privirii lui.
În lucrarea Superstițiile poporului român, etnologul Gh. F. Ciaușanu scrie care sunt simptomele deochiului: somn zbuciumat sau insomnie, dureri de cap, dureri de inimă, greaţă. Afirmă că se pot deochea nu doar oamenii, ci și vitele, care încep să tânjească. Păsările deocheate se ciupesc una pe alta, stupii se pustiesc de albine, pomii se usucă, laptele nu mai dă unt.
Mai recent, profesorul Alan Dundes, de la Universitatea din Berkeley, SUA, care se ocupă în mod deosebit de interpretarea folclorului, a publicat studii referitoare la acesta credință, inclusiv implicațiile psihologice care ar sta la baza ei. El emite interesanta ipoteza ca la temelia credinței în deochi ar sta opoziția dintre umezeală sau apă, ca expresie a vieții și uscăciunea asociată morții. Astfel, adevăratul rău pe care cel care deoache îl face altuia ar fi faptul că îl seacă, îl usucă, lipsindu-l de fluidele necesare vieții. Atinși de privirea ochiului celui rău, copilașii încep să vomite, femeilor care alăptează le seacă laptele, la fel și vacilor sau altor animale care dau lapte; pomii fructiferi se usucă, iar bărbații devin neputincioși. Printre evrei este răspândită credința că peștii ar fi imuni la deochi, deoarece trăiesc în apă, iar protecția manifestată prin a scuipa asupra cuiva ca să-l ferești de un eventual deochi e ca și cum i-ai reda apa pe care e pe cale să o piardă din cauza deochiului.
Trebuie făcută distincția între deochi (zis și ochiul rău, cu referire la „privirea rău intenționată”, din invidie, cel mai adesea) și ochiul rău, amuleta care protejează împotriva „farmecelor” deochiului, amuletă care poate avea diferite forme, în funcție de cultura în care apare.
Eu una nu cred ca "deochi", pentru ca am ochii caprui! Si nu numai asta, dar atunci cand ma minunez, de exemplu ca un copil este frumos o fac de dragul copilului si nu din invidie!
RăspundețiȘtergereDaca mai scrii de deochi ... o sa-ti scriu in comentariu un "descntec" care ma distrat teribil ... ok?
O zi placuta, draga mea!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
Nici cei care au "capacitatea" de a deochea nu cred ca o fac atunci cand nu au gand de invidie sau gelozie, ura, dispret etc.. Lipsa invidiei, geloziei cred ca e motivul. E bine ca, macar, cei cu ochi caprui sa nu deoache - am inteles ca cei mai multi oameni au ochi caprui, ceea ce ar insemna ca ar putea fi jale in lume daca si cei cu ochi caprui ar deochea. 😊 Din cauza incalzirii globale - afirma unii cercetatori - vor fi din ce in ce mai putini oameni cu ochi deschisi la culoare.
ȘtergereUrmeaza ultima parte: "protectia", unde amintesc si despre descantece. 😊
Iti multumesc, Ella draga! ❤️ Zi minunata iti doresc sa ai si tu!
Pupicios! 😘 😘 😘
Şi totuşi, cum ai şi amintit, şi dacă se minunează cineva de un copil, fără invindie, poate deochea acel copil. Deci nu ştiu dacă e numai răutate. Nici nu mai ştiu, cum ai extras şi tu, sunt păreri multe şi diferite.
RăspundețiȘtergereCand admiratia e foarte mare, nu doar copilul poate fi deocheat. Si cand cineva se minuneaza de cat de frumos e un copil e o admiratie foarte mare. Cel mai adesea, insa, deochiul vine din "gand rau" (nu neaparat cu intentie) - in subconstient (sa zic asa) pot exista dorinte de genul "de-ar fi si al meu la fel"... "de-as avea si eu"... "de-as putea si eu"... "de-as fi si eu"... si tot asa.
ȘtergereVin din Dobrogea, deci dintr-un mozaic cultural. Aș putea sa iti dau cateva exemple de leacuri babesti...din fiecare bordei. :) Turcii, de exemplu, poarta acel ochisor albastru. Noi spunem spunem o rugaciune, facand semnul crucii cu un bat de chibrit aprins deasupra unei cani de apa (din care ,,bolnavul" bea de 3 ori) după care aruncă apa rămasă pe un câine pentru acesta speriindu-se fuge cu tot cu deochi. Cred ca isi face si el cruce saracu'...in felul sau din cauza acestor apucaturi.
RăspundețiȘtergereDada, cam asa e: fiecare cu ale lui, dar sunt si multe comune. Credinta in deochi fiind atat de veche descantecele si amuletele au depasit si granitele fizice si pe cele culturale si spirituale.
ȘtergereSarmanul caine! 😊 E suficient sa arunce apa la WC (daca e cu "tras apa") sau in rigola sau canal.
Cum am scapat eu de deochi... Simplu, necrezand in asta. de atunci nici nu mai am stari de rau inexplicabile!!!
RăspundețiȘtergereCand m-a "lovit" prima data am ajuns la "urgente", unde o batranica (necunoscuta pana atunci) mi-a "descantat" si mi-a trecut "pe loc", asa ca n-am mai asteptat sa ma vada un medic. Pana in acel moment am ras de astfel de chestii - si rad de multe altele si azi, dar nu cand e vorba despre deochi.
ȘtergereToate marile religii recunosc existenta deochiului (deci si ortodoxismul). Exista rugaciune contra lui si Biserica recomanda cruciulita ca amuleta, rugaciunea ca "descantec". "Ochiul rau" e mentionat si in Biblie (in ambele Testamente) si in Coran. Sigur, acest fapt nu-l face, neaparat, real, dar dupa ce l-am experimentat (apoi si descantecul) parca mi se pare irelevant ce cred (sau credeam). Se spune ca pe cei evlaviosi ii atinge rar sau deloc.
Cred ca mi-ai blocat neuronii cu subiectul asta! Trebuie sa-mi fac un fisier special cu toate linkurile. Am avut o experienta de acest fel, sau cel putin asa cred, cu o floare ce s-a uscat dubios dupa vizita unei cunostinte care a privit-o exagerat de admirativ. In cateva zile s-a uscat.
RăspundețiȘtergereAcum, pe bune, poate ca nu a fost asa, dar mi-am amintit si cred ca asa am simtit totusi atunci.
Oricum as rasuci subiectul, tot la energii ajung. Mai am multe de invatat!
Multumesc frumos, draga Diana! Seara frumoasa si o saptamana la fel!
Pupici!❤️😘
Exact despre energii este vorba. Tot citind la tine despre energii mi-a venit ideea sa scriu despre deochi. Stiu o multime de lucruri despre - am tot "adunat" informatii de cand m-a "lovit" prima data, experiente traite de altii s.a.m.d., dar nu le-am scris pe aici - am scris numai acele lucruri despre care am gasit "confirmare" pe ici-colo (n-am "sapat" foarte adanc) 😊
ȘtergereDin punctul meu de vedere e posibil ca admiratia excesiva sa fi fost cauza ofilirii plantei - cum zice Dundes: "a secat-o".
Cu drag! Si eu iti multumesc, pentru interes si nu numai.
Saptamana excelenta iti doresc sa ai si tu, Suzana draga! ❤️ Pupici! 😘
Tot îmi amintești de mamaia. De cate ori cineva se uită prostit la noi copii și se minuna zicea cu voce aproape tare: "mirate-ai de fundu' ei" și ne închina. Cred că și scăpam așa. 🙄 O zi buna Diana. 😘❤️
RăspundețiȘtergereDragut de tot! 😊 Cam tot vorbe de gen zic si eu, uneori, pentru ca nu stiu niciun descantec pe de rost (si nici nu pot retine pentru mai mult de o zi doua, daca invat). :)) Stiu doar sa sting chibrituri in apa, si unele gesturi de facut cu mana (degetele) si multe stiu despre amulete - pentru ca-mi place ideea de amuleta (si cea de talisman) - si multe sunt foarte faine. 😊
ȘtergerePuterea cuvintelor (si a inchinarii).
Multumesc, Ina. Zi buna iti doresc sa ai si tu! ❤️ 😘
Doamne, acum stau si ma intreb, oare se poate deochea si la distanta? Adica sa se uite cineva la pozele tale sau la vreo inregistrare asa cu invidie si de-aia sa te apuce o durere brusca de cap?
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, imi amintesc ca se spunea si ca unii se minuneaza de cate un copil mult si ca sa nu il deoache spun "ptiu ptiu sa nu te deochi". Il mai si scuipa asa (nu vrei sa stii ce haz faceam la chestia asta).
Lasand gluma la o parte... chiar nu inteleg de ce oamenii sunt asa de tentati si invidiosi. In plus treaba asta se bate cap iin cap cu sa "nu ravnesti la bunul aproapelui tau". Nu?
Se spune ca e posibil sa se intample si cand priveste fotografii (probabil si imagini din film). Daca "exista" "vindecari" de la distanta - prin intermediul fotografiei - poate fi posibil si "imbolnavire" de la distanta. Brrr! 😊
ȘtergereDa, se zice/face "ptiu, ptiu sa nu te deochi", dar nu se scuipa! Sau... trebuie sa se scuipe pentru a nu fi deochi?! :)))
Eeee... Teoria ca teoria, cu practica e greu. Cei mai multi nu ravnesc la bunul altuia, ci vor sa aiba si ei acel bun.