Dune. Părerea mea despre ecranizări

În anul 2020 mi-a pierit de tot cheful de-a vedea filme, dar după ce am descoperit blogul lui Jo, încetișor, mi s-a redeschis apetitul. În 2020 aș fi avut timp – nu glumă – să tot văd filme, dar aveam senzația că trăiesc într-un an care ilustrează o lume distopică (senzația se menține) – un gen de filme care-mi place pentru că arată unde ar putea ajunge omenirea dacă unii oameni nu încetează cu exagerările în orice.

Pe blog la Jo, FilmSerial, sunt amănunte despre filmul Dune din 2021, despre actori, regizor etc..

Filmul Dune este realizat după romanul cu același nume al lui Frank Patrick Herbert (n. 08.10.1920 – d. 11.02.1986). Romanul Dune (1965) a mai avut cinci „continuări” (am pus ghilimele pentru că fiecare roman poate fi citit separat și se poate înțelege despre ce e vorba): Mântuitorul Dunei (1969), Copiii Dunei (1976), Împăratul-Zeu al Dunei (1981), Ereticii Dunei (1984) și Canonicatul Dunei (1984). Am citit numai Dune, Mântuitorul Dunei și Copiii Dunei, dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut Dune. Autorul s-a documentat timp de șase ani pentru acest roman și greu a găsit o editura mică pentru a-l publica. A fost un roman premiat, dar a devenit bestseller prin 1968.

Nici în cazul cărților și nici în cel al filmelor SF nu m-aș putea numi fan, dar am citit și văzut multe – și mi-au plăcut multe. Romanul Dune – în special – are ceva care m-a atras iremediabil: a dat viață, cu mult realism, unei alte lumi; a inclus, armonios, istorie, psihologie, filosofie, religie, discursuri intelectuale și – evident! - intriga țesută excelent. S-a spus despre Dune că este primul roman science fiction ecologic major – probabil că este, dar la acest aspect (ecologie) m-am gândit doar după ce am citit asta despre Dune.

Pentru a înțelege un pic mai mult de ce îmi plac aceste romane ale lui Frank Herbert și nu savurez ecranizările în mod deosebit las mai jos câteva link-uri spre citate scrise de Zina cu ocazia jocului Citate favorite: Dune (vol 1); Dune; Mântuitorul Dunei.

Ceea ce urmează e departe de a fi recenzie.

Prima ecranizare pentru Dune aparține lui David Lynch, în 1984. Am încercat să-l văd, prima dată, cândva în anii 1990, dar nu am rezistat mai mult de o oră, pentru că... nu-mi plăcea actorul care „dă viață” lui Paul Atreides, personajul central, să zic așa. Kyle MacLachlan mi se pare nepotrivit pentru rol și pentru că are un chip cam efeminat pentru un (viitor) „om al deșertului” și nu e deloc aproape de cum mi l-am imaginat pe Paul Atreides în descrierea schițată de Frank Herbert. Ceilalți actori din film reușesc mult mai mult „să intre în pielea personajelor”. Să nu uit: în rolul lui Feyd-Rautha, nepotul favorit al baronului Vladimir Harkonnen (dușmanul Casei Atreides), e interpretat de Sting. Știu asta acum deoarece am insistat să văd filmul pentru a face comparația cu filmul Dune apărut în 2021, în regia lui Denis Villeneuve, cu Timothee Chalamet în rolul lui Paul Atreides.

Filmul prezintă povestea unui tânăr prezis a fi Kwisatz Haderach, cel care va elibera planeta Dune. Acest Mesia e anunțat din vechime și Fremenii, aprigii locuitori ai planetei deșertice, îl tot așteaptă și „urmăresc semnele”.

În Dune din 2021 îmi pare că actorii sunt personajele! Cine a ales distribuția s-a orientat super, din punctul meu de vedere. Totuși, nu înțeleg de ce a fost necesară „schimbarea sexului” ecologistului care „umblă în două lumi”: Liet-Kynes e femeie în Dune din 2021.

Scena în care Paul Atreides este supus, de Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam (din Școala Bene Gesserit) unui „test al fricii”, nu e suficient accentuată - părerea mea.

Filmul din 1984 mi se pare mai aproape de ideea romanului: intriga o consider mai clar conturată, „discursurile intelectuale” nu sunt total ignorate, și sunt mai puține efecte speciale ca-n filmul din 2021 pe care-l consider un super fain film SF de aventuri/război, dar cam atât. Poate va fi altfel în partea a doua, regizorul având în plan o parte a doua (in 2023); și o parte a treia (Mântuitorul Dunei) - prima parte se termină cam ciudat chiar și pentru cei care nu au citit romanul și nu au văzut filmul din 1984 sau miniserialele din 2000 (Dune) și 2003 (Copiii Dunei combinat cu Mântuitorul Dunei) – trei episoade fiecare.

Nici în Dune din 2021 nu aș fi înțeles care-i treaba cu aterizarea forțată, în deșert, a lui Paul Atreides și a mamei lui, Jessica, dacă nu aș fi citit romanul (e suficientă și descrirea), pentru că e prea „pe repede înainte” redată și supraviețuirea lor în deșert și întâlnirea cu Fremenii. E lungită scena cu zborul (efecte speciale reușite, e adevărat) și scurtate scenele în care ar trebui ilustrate anumite „schimbări”, adaptări ale lui Paul Atreides la noua viață. Evident, mă prindeam că e o aterizare forțată din cauza furtunii în care au trebuit să intre pentru a scăpa de urmăritori, dar lipsește „filosofia” prezentă în roman. Da, știu, e film nu-i roman! Deh! Nu pot scrie despre film fără să mă raportez la roman.

Realitatea este că e greu să „prinzi” în film esența romanului, care nu e doar despre ecologie, cucerirea unor lumi etc. s.a.m.d. Ar trebui să fie un serial cu multe episoade (și chiar sezoane). Evident, e doar părerea mea. Cine nu a citit romanul și este fan SF va fi super încântat de film. Cei care doresc să înțeleagă ideile din spatele intrigii (un fel de a spune) ar trebui să citească descrierile apărute despre Dune (2021). Nici intriga nu mi se pare excepțional accentuată - analizând tot prin prisma romanului.

Despre serialele amintite (din 2000 și 2003) nu scriu mai nimic pentru că mi-e imposibil să le urmăresc – am încercat de curând, din nou. Paul Atreides (interpretat de Alec Newman) este blond! Efectul de ochi „albastru în albastru” dat de mirodenie (melanj, „spice”) este mai nereușit decât în filmul din 1984. Rolul surorii lui Paul Atreides, Alia, e interpretat de o actriță care pare că mai mult pozează decât interpretează – nu cunosc numele actriței, nu m-a interesat.

Despre regizori, scenariști, actori etc. nu cunosc prea multe. În general, nu mă interesează cine regizează, cine joacă etc. atunci când aleg un film, pentru că, oricum, nu rețin numele pe termen lung. Îmi plac filmele în care actorii interpretează, nu pozează, filmele în care „acțiunea” curge lin și rapid – fără „scene de umplutură” - și are logică. Sunt mulți actori (și câțiva regizori și producători) al căror nume l-am reținut, în timp, și știu că, de cele mai multe ori, când aud/văd/citesc numele lor voi vedea un film care-mi va plăcea.

În anii 1970 au mai încercat și alți regizori să ecranizeze romanul Dune, dar am dedus că au rămas la stadiul de idee.

Cum am zis: sunt fan roman Dune, nu fan filme, romane, nuvele, povestiri SF și / sau fantezie, în general, dar sunt multe din acest gen care mi-au plăcut sau mi-ar plăcea să le văd / citesc. Mi-a plăcut „Urzeala Tronurilor” (Games of Thrones)! Mi-a plăcut chiar foarte mult și am „prins ideile” fără a citi vreo descriere sau romanele, dar a fost un serial, nu un film; adaptare după seria de cărți fantastice ale lui George R. R. Martin: „Cântec de foc și gheață”. Am citit o singură nuvelă scrisă de GRRM (cel puțin, doar de aceasta îmi amintesc acum): Un cântec pentru Lya.